ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1482/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea din 6 septembrie 2000, reclamanta SC E.A.

SA a chemat în judecată pe pârâta C.N.H. – E.M. Lupeni, pentru a fi obligată la

plata sumei de 40.987.873 lei, reprezentând majorări tarif și cheltuieli de

judecată.

Prin sentința civilă nr. 4 din 3 ianuarie 2001,

Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea reclamantei, iar pârâta a fost obligată

la 291.390.336 lei majorări tarif pentru perioada ianuarie - iunie 1997.

Apelul declarat de pârâtă a fost respins, ca nefondat,

prin decizia civilă nr. 445 din 30 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât

plata s-a făcut prin compensare, modalitate de plată la care pârâta a achiesat.

O altă critică cu privire la care incidente sunt

dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., constă în erorile existente în

documentele depuse la dosar.

Invocându-se o succesiune de acte normative,

recurenta a susținut lipsa calității procesuale a reclamantei.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Cu privire la calitatea procesuală activă a

reclamantei, rezultă, într-adevăr, că reclamanta a fost supusă reorganizării

administrative, fără ca, prin aceasta, să i se afecteze capacitatea de

exercițiu.

Din actele depuse la dosar, obligația de plată a

contravalorii facturilor pentru care s-au solicitat majorări, s-a stins prin

compensare, dar aceasta nu înlătură obligarea la plata tarifului de majorări,

de 0,2%, începând de la data scadenței și până la stingerea obligației,

indiferent cum s-a realizat aceasta (prin plată ori compensare).

Sub aspectul erorilor documentelor prezentate,

recurenta nu precizează în ce constau, iar observarea lor duce la concluzia că,

contravaloarea facturilor, respectiv, scadența achitării lor, sunt corect

precizate și reținute de instanță, iar acestea reprezintă elementele necesare

în determinarea cuantumului și momentului de la care curg tarifele de majorare.

Prin urmare, decizia recurată, fiind temeinică și

legală, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 pct. 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, C.N.H. –

E.M. Lupeni, împotriva deciziei nr. 445/A din 30 mai 2001 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 martie

2003.