ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1482/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 6 septembrie 2000, reclamanta SC E.A. SA a chemat în judecată pe pârâta C.N.H. – E.M. Lupeni, pentru a fi obligată la plata sumei de 40.987.873 lei, reprezentând majorări tarif și cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 4 din 3 ianuarie 2001, Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea reclamantei, iar pârâta a fost obligată la 291.390.336 lei majorări tarif pentru perioada ianuarie - iunie 1997. Apelul declarat de pârâtă a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 445 din 30 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât plata s-a făcut prin compensare, modalitate de plată la care pârâta a achiesat.

O altă critică cu privire la care incidente sunt dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., constă în erorile existente în documentele depuse la dosar. Invocându-se o succesiune de acte normative, recurenta a susținut lipsa calității procesuale a reclamantei. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantei, rezultă, într-adevăr, că reclamanta a fost supusă reorganizării administrative, fără ca, prin aceasta, să i se afecteze capacitatea de exercițiu. Din actele depuse la dosar, obligația de plată a contravalorii facturilor pentru care s-au solicitat majorări, s-a stins prin compensare, dar aceasta nu înlătură obligarea la plata tarifului de majorări, de 0,2%, începând de la data scadenței și până la stingerea obligației, indiferent cum s-a realizat aceasta (prin plată ori compensare).

Sub aspectul erorilor documentelor prezentate, recurenta nu precizează în ce constau, iar observarea lor duce la concluzia că, contravaloarea facturilor, respectiv, scadența achitării lor, sunt corect precizate și reținute de instanță, iar acestea reprezintă elementele necesare în determinarea cuantumului și momentului de la care curg tarifele de majorare. Prin urmare, decizia recurată, fiind temeinică și legală, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, C.N.H. – E.M. Lupeni, împotriva deciziei nr. 445/A din 30 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 martie 2003.