ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1112/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1112/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 70 din 25 ianuarie
2005 a Tribunalului Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ,
s-a admis acțiunea reclamantei S.D.F.E.E.E.B., sucursala Deva și însușită de A.V.A.S.
București și pârâta P.C.G. a fost obligată la plata sumei de 501.846.000 lei
reprezentând majorări tarifare și la 54.081.920 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut
că prin procesul verbal de eșalonarea datoriilor din 14 octombrie 2004 pârâta
recunoaște că datorează reclamantei suma de 501.846.000 lei cu titlu de
majorări tarifare și este de acord cu eșalonarea acesteia conform unui grafic
stabilit de părți.
Acest proces verbal întrerupe
prescripția invocată de pârâte în apărare și nu se poate reține că s-a dat prin
vicierea consimțământului, întrucât nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens.
Curtea de Apel Aba Iulia, secția
comercială și contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 113 din 3 iunie
2005 a admis apelul declarat de pârâte împotriva sentinței tribunalului pe care
a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantă și
a obligat-o la 10.956.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
S-a reținut în considerentele
deciziei că majorările de tarif care fac obiectul facturii din 31 ianuarie 2001
au fost achitate prin procesul verbal de compensare din 15 decembrie 2000
semnat de reclamanta S.D.F.E.E.E.B. Deva și de C.L.C.G., conform prevederilor art.
65 alin. (2) din Legea nr. 76/2000 a bugetului de stat pe anul 2000 rectificat
prin O.U.G. nr. 145/2000. Că procesul verbal de compensare s-a încheiat pentru
stingerea obligațiilor de plată în sumă de 1.668.919.000 lei acoperind toate
datoriile pârâtei până la 1 ianuarie 2001, așa cum rezultă și din raportul de
expertiză contabilă efectuat în cauză de expertul I.G.
Instanța de apel a stabilit că
pârâta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este parte în contract și
nu reprezintă C.G., conform art. 19 din Legea nr. 215/2001.
Împotriva acestei decizii ambele
reclamante au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și
au susținut că a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de
reclamantele A.V.A.S. București și S.D.F.E.E.E.B. Deva, împotriva deciziei
civile nr. 113/ A din 3 iunie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.
I
revocabilă
.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 17 martie 2006.