ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1580/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 29 noiembrie 2002, reclamanta A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) București a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea tranzacției din data de 29 august 2001 de pe piața de capital RASDAQ prin care aceasta a vândut 173.497 acțiuni față de 77.977 acțiuni câte posedă în realitate, precum nulitatea tuturor actelor subsecvente. Prin sentința civilă nr. 6721 din 20 mai 2003, Tribunalul București a admis excepția de netimbrare invocată de pârâtă și a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 1902 din 8 decembrie 2003, a respins excepția de netimbrare a recursului invocată de pârâtă și a admis recursul reclamantei, a casat hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare.

După casare, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 13058 din 30 noiembrie 2004, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 119 din 7 martie 2006, a admis apelul reclamantei A.V.A.S. București în contradictoriu cu SC C. SA București, B.E.R. SA București și SC A.R. SA București, a desființat hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că excepția inadmisibilității nu a fost pusă în discuția părților. Prin decizia nr. 12 din 9 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de pârâta SC C. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 119 din 7 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel București.

Prin decizia comercială nr. 628 din 19 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă A.P.A.P.S. împotriva sentinței comerciale nr. 13058 din 30 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 3675/2/2005, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC C. SA București, SC B.E.R. SA București, SC A.R. SA București și Ministerul Economiei și Comerțului București. Potrivit principiului disponibilității privit ca un principiu care guvernează procesul civil, precum și a dispozițiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, consideră că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.

În prezenta cauză, instanța de apel a fost investită să verifice numai temeinicia cu privire la modalitatea în care prima instanță a sancționat apelanta reclamantă pentru neprecizarea cadrului procesual în sensul precizării dacă înțelege să se judece și în contradictoriu cu cumpărătorii anteriori ai acțiunilor, respectiv C.R. și N.M.I. Astfel cum rezultă din încheierea din 24 februarie 2004, în virtutea rolului activ instanța de fond a pus în vedere reclamantei necesitatea precizării cadrului procesual pasiv în privința celor două persoane fizice, însă reclamanta nu a înțeles să se judece în contradictoriu și cu acestea. Dimpotrivă, așa cum rezultă din precizarea reclamantei, aceasta a arătat că nu înțelege să se judece cu cele două persoane fizice (filele 58-59 din dosarul de fond).

Prin cererea de recurs formulată, reclamantul O.P.S.P.I. (în calitate de succesor al A.V.A.S. București) a susținut că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de SC C. SA, a casat hotărârea recurată și a trimis apelul în rejudecare, în sensul că instanța de apel a admis apelul formulat de A.V.A.S., în condițiile în care A.V.A.S. nu mai avea calitatea de apelant în cauză, iar Ministerul Economiei și Comerțului, entitatea care a dobândit calitate de apelantă nu figurează în dispozitivul deciziei atacate. Instanța de apel în mod greșit a considerat legală soluția instanței de fond, întrucât aceasta trebuia să dispună suspendarea cauzei conform art. 155 1 alin. (1) C. proc.

civ., urmând a se solicita reluarea judecății în momentul îndeplinirii obligației, iar judecata putea continua conform art. 155 1 alin. (2) C. proc. civ. Temeiul de drept indicat de recurent îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimatele SC C. SA și SC B.V.B. SA (fosta SC B.E.R. SA) prin întâmpinările formulate au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de motivul invocat de recurente, de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la notificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită situația prevăzută de dispoziția invocată. Critica recurentei este neîntemeiată, întrucât instanța de apel a respectat dispozițiile instanței de casare.

În rejudecarea apelului a fost introdusă în cauză SC B.V. SA București, instanța de apel pronunțând hotărârea recurată în contradictoriu și cu Ministerul Economiei și Comerțului. La solicitarea repetată a instanței de fond, reclamanta a exclus în mod expres cele două persoane fizice din cadrul procesual pasiv. Recurenta-reclamantă a limitat, cu ocazia soluționării cauzei la fond, cadrul procesual la vânzătorul acțiunilor și intermediari (piața extrabursieră și societatea de valori mobiliare), excluzând expres din sfera procesuală cumpărătorii. Astfel, reclamanta A.V.A.S. a exclus în mod expres din sfera procesuală cumpărătorii și a precizat că nu dorește introducerea în cauză a celor două persoane fizice, nefiind incidente dispozițiile art. 155 1 C. proc.

civ. Instanța de fond, în temeiul rolului activ, a pus în vedere în mod repetat, respectiv la 24 februarie 2004, 20 aprilie 2004, 5 octombrie 2004, necesitatea precizării cadrului procesual pasiv în privința celor două persoane fizice, însă reclamanta nu a înțeles să se judece în contradictoriu și cu acestea, precizând în mod expres acest aspect „nu înțelegem să ne judecăm cu cele două persoane fizice” (fila 59 din dosarul de fond). În consecință, nu pot fi reținute susținerile recurentei cu privire la incidența în speță a dispozițiilor legale privitoare la suspendarea din cauza neîndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina părții de către instanță, art. 155 1 C. proc. civ. care de altfel consacră o facultate și nu o obligație a instanței.

Așa cum rezultă din încheierile de ședință, prin demersurile sale, instanța de fond a dat expresie principiilor disponibilității și rolului activ. Pentru aceste considerente, soluțiile ambelor instanțe sunt temeinice și legale față de natura acțiunii introductive astfel cum a fost precizată și calificată, respectiv acțiune în constatarea unui act juridic și a actelor subsecvente, fiind necesară prezența celor două persoane fizice nominalizate în cadrul procesual pentru asigurarea opozabilității hotărârii, care trebuie pronunțată în contradictoriu cu toate părțile actului juridic contestat. Concluzionând, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.P.S.P.I.

(în calitate de succesor al A.V.A.S. București) împotriva deciziei comerciale nr. 628 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.P.S.P.I., (în calitate de succesoare a A.V.A.S BUCUREȘTI) împotriva deciziei comerciale nr. 628 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2009.