ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1580/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 29 noiembrie 2002, reclamanta A.P.A.P.S.

(A.V.A.S.) București a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA București pentru

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea tranzacției din

data de 29 august 2001 de pe piața de capital RASDAQ prin care aceasta a vândut

173.497 acțiuni față de 77.977 acțiuni câte posedă în realitate, precum

nulitatea tuturor actelor subsecvente.

Prin sentința civilă nr. 6721 din 20 mai 2003, Tribunalul

București a admis excepția de netimbrare invocată de pârâtă și a anulat ca

netimbrată acțiunea reclamantei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 1902 din 8

decembrie 2003, a respins excepția de netimbrare a recursului invocată de

pârâtă și a admis recursul reclamantei, a casat hotărârea instanței de fond și

a trimis cauza spre rejudecare.

După casare, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 13058

din 30 noiembrie 2004, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea

reclamantei, ca inadmisibilă.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 119 din 7

martie 2006, a admis apelul reclamantei A.V.A.S. București în contradictoriu cu

SC C. SA București, B.E.R. SA București și SC A.R. SA București, a desființat

hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că

excepția inadmisibilității nu a fost pusă în discuția părților.

Prin decizia nr. 12 din 9 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de pârâta SC C. SA

București împotriva deciziei comerciale nr. 119 din 7 martie 2006 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială, s-a casat decizia atacată și s-a

trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel București.

Prin decizia comercială nr. 628 din 19 decembrie 2007,

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul

formulat de apelanta reclamantă A.P.A.P.S. împotriva sentinței comerciale nr. 13058

din 30 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, în dosarul nr. 3675/2/2005, în contradictoriu cu intimatele pârâte

SC C. SA București, SC B.E.R. SA București, SC A.R. SA București și Ministerul

Economiei și Comerțului București.

Potrivit principiului disponibilității privit ca un

principiu care guvernează procesul civil, precum și a dispozițiilor art. 295 alin.

(1) C. proc. civ., verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea

situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, consideră că motivele

de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.

În prezenta cauză, instanța de apel a fost investită să

verifice numai temeinicia cu privire la modalitatea în care prima instanță a

sancționat apelanta reclamantă pentru neprecizarea cadrului procesual în sensul

precizării dacă înțelege să se judece și în contradictoriu cu cumpărătorii

anteriori ai acțiunilor, respectiv C.R. și N.M.I.

Astfel cum rezultă din încheierea din 24 februarie 2004, în

virtutea rolului activ instanța de fond a pus în vedere reclamantei necesitatea

precizării cadrului procesual pasiv în privința celor două persoane fizice,

însă reclamanta nu a înțeles să se judece în contradictoriu și cu acestea.

Dimpotrivă, așa cum rezultă din precizarea reclamantei, aceasta a arătat că nu

înțelege să se judece cu cele două persoane fizice (filele 58-59 din dosarul de

fond).

Prin cererea de recurs formulată, reclamantul O.P.S.P.I. (în

calitate de succesor al A.V.A.S. București) a susținut că instanța de apel nu a

avut în vedere faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

formulat de SC C. SA, a casat hotărârea recurată și a trimis apelul în

rejudecare, în sensul că instanța de apel a admis apelul formulat de A.V.A.S.,

în condițiile în care A.V.A.S. nu mai avea calitatea de apelant în cauză, iar

Ministerul Economiei și Comerțului, entitatea care a dobândit calitate de

apelantă nu figurează în dispozitivul deciziei atacate.

Instanța de apel în mod greșit a considerat legală soluția

instanței de fond, întrucât aceasta trebuia să dispună suspendarea cauzei

conform art. 155

1

alin. (1) C. proc. civ., urmând a se solicita

reluarea judecății în momentul îndeplinirii obligației, iar judecata putea continua

conform art. 155

1

alin. (2) C. proc. civ.

Temeiul de drept indicat de recurent îl constituie art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Intimatele SC C. SA și SC B.V.B. SA (fosta SC B.E.R. SA)

prin întâmpinările formulate au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de motivul

invocat de recurente, de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente

constată că acestea nu sunt de natură să conducă la notificarea sau casarea

hotărârii, în cauză nefiind întrunită situația prevăzută de dispoziția

invocată.

Critica recurentei este neîntemeiată, întrucât instanța de

apel a respectat dispozițiile instanței de casare.

În rejudecarea apelului a fost introdusă în cauză SC B.V. SA

București, instanța de apel pronunțând hotărârea recurată în contradictoriu și

cu Ministerul Economiei și Comerțului.

La solicitarea repetată a instanței de fond, reclamanta a

exclus în mod expres cele două persoane fizice din cadrul procesual pasiv.

Recurenta-reclamantă a limitat, cu ocazia

soluționării cauzei la fond, cadrul procesual la vânzătorul acțiunilor și

intermediari (piața extrabursieră și societatea de valori mobiliare), excluzând

expres din sfera procesuală cumpărătorii. Astfel, reclamanta A.V.A.S. a exclus

în mod expres din sfera procesuală cumpărătorii și a precizat că nu dorește

introducerea în cauză a celor două persoane fizice, nefiind incidente

dispozițiile art. 155

1

C. proc. civ.

Instanța de fond, în temeiul rolului activ, a pus în

vedere în mod repetat, respectiv la 24 februarie 2004, 20 aprilie 2004, 5

octombrie 2004, necesitatea precizării cadrului procesual pasiv în privința

celor două persoane fizice, însă reclamanta nu a înțeles să se judece în

contradictoriu și cu acestea, precizând în mod expres acest aspect „nu

înțelegem să ne judecăm cu cele două persoane fizice” (fila 59 din dosarul de

fond).

În consecință, nu pot fi reținute susținerile

recurentei cu privire la incidența în speță a dispozițiilor legale privitoare

la suspendarea din cauza neîndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina

părții de către instanță, art. 155

1

C. proc. civ. care de altfel

consacră o facultate și nu o obligație a instanței. Așa cum rezultă din

încheierile de ședință, prin demersurile sale, instanța de fond a dat expresie

principiilor disponibilității și rolului activ.

Pentru aceste considerente, soluțiile ambelor

instanțe sunt temeinice și legale față de natura acțiunii introductive astfel

cum a fost precizată și calificată, respectiv acțiune în constatarea unui act

juridic și a actelor subsecvente, fiind necesară prezența celor două persoane

fizice nominalizate în cadrul procesual pentru asigurarea opozabilității

hotărârii, care trebuie pronunțată în contradictoriu cu toate părțile actului

juridic contestat.

Concluzionând, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul O.P.S.P.I. (în calitate de succesor al A.V.A.S.

București) împotriva deciziei comerciale nr. 628 din 19 decembrie 2007 a Curții

de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.P.S.P.I.,

(în calitate de succesoare a A.V.A.S BUCUREȘTI) împotriva deciziei comerciale nr.

628 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2009.