ÎCCJ, Decizia nr. 23/2005

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

17 iunie 2004, Asociația B.O. SA București, în contradictoriu cu SC A.G. SRL

București și cu intervenienții P.L., D.I., A.L., B.Z., A.C., D.M., B.V., N.V.D.,

Z.B., T.R., N.E., E.P., I.M.C., Z.A., V.E., C.G., T.V., N.G., B.M., M.M., Z.I.,

M.D., S.M., D.M., T.A. și P.B.E., a solicitat suspendarea executării sentinței

civile nr. 5760 din 30 iunie 2001 a Tribunalului București, secția comercială,

până l-a soluționarea recursului în anulare declarat în cauză de Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

invocând, ca temei, dispozițiile art. 301 alin. (1) și (2), raportate la art. 403

alin. (3) C. proc. civ.

În motivarea cererii, s-a relevat că

se impune suspendarea executării sentinței menționate, până la soluționarea

recursului în anulare declarat în cauză, deoarece punerea în executare, înainte

de judecarea acestei căi de atac, ar fi de natură să aducă petiționarei, mari

prejudicii, care s-ar acoperi cu greu prin întoarcerea executării.

S-a mai învederat că această

suspendare a executării mai este necesară și pentru că la Judecătoria sectorului 2 București se află pe rol o altă cauză, care privește aceleași părți.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, prin încheierea nr. 4215 din 28 octombrie 2004, a admis

cererea formulată de Asociația B.O. SA București, dispunând suspendarea

executării sentinței civile nr. 5670 din 30 iulie 2001, a Tribunalului

București, secția comercială, până la soluționarea recursului în anulare

declarat împotriva acestei hotărâri.

S-a motivat că din materialul

probator administrat, coroborat cu susținerile părților, rezultă că, în adevăr,

rezultă că în cauză există posibilitatea ca, prin punerea în executare a

sentinței, înainte de soluționarea recursului în anulare, asociațiile cărora nu

li s-au distribuit acțiuni, deși au achitat prețul acestora, să li se producă prejudicii

care cu greu ar mai putea fi recuperate ulterior.

S-a mai relevat că s-a avut în

vedere că instanța învestită cu soluționarea recursului în anulare ar urma să

se pronunțe și asupra legalității măsurii dizolvării și lichidării Asociației B.O.

SA, care a fost obligată prin sentința atacată, să predea și, respectiv, să

transfere către membrii săi, pachetul de 40% din acțiunile pârâtei SC B.O. SA,

provenite de la A.P.A.P.S., precum și pachetul de 7,39% din acțiunile aceleiași

societăți achiziționate de pe piața Rasdaq.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs, intimata-reclamantă SC A.G. SRL București și intimatul-intervenient

P.L., precum și intimata-pârâtă SC B.O. SA București.

Intimata-pârâtă SC B.O. SA, prin

adresa nr. 103 din 21 ianuarie 2005, a formulat cerere de renunțare la judecata

recursului declarat împotriva încheierii nr. 4215 din 28 octombrie 2004,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin care

s-a admis cererea de suspendare a executării sentinței nr. 5670 din 30 iunie

2001, a Tribunalului București, secția comercială.

Așa fiind și cum, potrivit art. 246 C.

proc. civ., partea care a formulat plângere sau a exercitat o cale de atac,

poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere

scrisă, ca în speță, urmează a se lua act de renunțarea SC B.O. SA, la recursul

pe care l-a declarat împotriva încheierii menționate.

Cu privire la recursul declarat de

intimata-reclamantă SC A.G. SRL București și intimatul-intervenient P.L., se

constată că este inadmisibil.

În adevăr, potrivit art. 299 alin.

(1), cu referire la art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor

premergătoare nu se poate face recurs, decât odată cu fondul, în afară de

eventualitatea când prin ele s-ar întrerupe cursul judecății, ceea ce nu este

cazul în speță.

Pe de altă parte, este de observat

că, în raport cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse

recursului, numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum

și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Or, câtă vreme decizia prin care

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ar urma să soluționeze

recursul în anulare, declarat în cauză, nu este supusă recursului, deoarece nu

face parte din nici una dintre categoriile de hotărâri specificate în textul de

lege menționat, se impune să se considere că nici încheierea premergătoare,

prin care aceeași instanță a suspendat executarea silită a sentinței civile nr.

5760 din 30 iunie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, vizată prin

recursul în anulare, nu mai este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

De altfel, a admite posibilitatea

atacării cu recurs a unei asemenea încheieri, pronunțată în cadrul procedurii

ce precede judecarea recursului în anulare, ar echivala cu crearea unui nou

grad de jurisdicție, ceea ce ar fi inadmisibil.

În consecință, urmează ca recursul

declarat de intimata-reclamantă SC A.G. SRL București și intimatul-intervenient

P.L., împotriva încheierii nr. 4215 din 28 octombrie 2004, a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea Societății

Comerciale BUCUR OBOR SA București la recursul declarat împotriva încheierii nr.

4215 din 28 octombrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție –

Secția comercială în dosarul nr. 8728/2004.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de P.L. și SC A.G. SRL București împotriva aceleiași încheieri.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 ianuarie 2005.