ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 02 iunie 2022

Asupra cauzei de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 227/19.04.2021 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în baza art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 36 alin. (1) din C. pen. a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de: 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (7 acte materiale). În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatei pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, calculat conform art. 92 din C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatei să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. În baza 404 alin. (2) din C. proc. pen. obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității se va executa în cadrul Primăriei Giroc sau Primăriei Timișoara. În baza art. 404 din C. proc. pen. s-a pus în vedere inculpatei prevederile art. 96 alin. (1) și (4) din C. pen., respectiv nerespectarea, cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și neexecutarea obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege, precum și săvârșirea în termenul de supraveghere a unei infracțiuni pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, au drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării în întregime a pedepsei, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară. Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) se face de Serviciul de Probațiune Timiș.

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 36 alin. (1) din C. pen. a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de: 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale). În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani, care urma a se executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatei pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, calculat conform art. 92 din C. pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuia să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatei să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata urma a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. În baza 404 alin. (2) din C. proc. pen. obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității urma a se executa în cadrul Primăriei Lugoj sau Primăriei Timișoara. În baza art. 404 din C. proc. pen. s-a pus în vedere inculpatei prevederile art. 96 alin. (1) și (4) din C. pen., respectiv nerespectarea, cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și neexecutarea obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege, precum și săvârșirea în termenul de supraveghere a unei infracțiuni pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, au drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării în întregime a pedepsei, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară. Supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) urma a se face de Serviciul de Probațiune Timiș. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 din C. proc. pen. s-a menținut măsura asiguratorie luată prin ordonanța procurorului din data de 06.09.2019 în dosarul nr. x/2019 al DNA - Serviciul Teritorial Timișoara cu privire la suma de 1042 RON predată de inculpata A., indisponibilizată și consemnată pe numele inculpatei în contul special deschis la C. S.A. În temeiul art. 289 alin. (3) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 1042 RON indisponibilizată și consemnată pe numele inculpatei A. în contul special deschis la C. S.A. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 din C. proc. pen. s-a menținut măsura asiguratorie luată prin ordonanța procurorului din data de 06.09.2019 în dosar nr. x/2019 al DNA - Serviciul Teritorial Timișoara cu privire la suma de 135 RON predată de inculpata B., indisponibilizată și consemnată pe numele inculpatei în contul special deschis la C. S.A. În temeiul art. 289 alin. (3) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 135 RON indisponibilizată și consemnată pe numele inculpatei B. în contul special deschis la C. S.A. În baza art. 274 alin. (2) din C. proc. pen. a obligat fiecare inculpată la plata sumei de 3500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat.

II. Prin decizia penală nr. 97/A din data de 11 februarie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 227/19.04.2021 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpata B. împotriva aceleiași sentințe penale, a fost desființată sentința penală nr. 227/19.04.2021 pronunțată de Tribunalul Timiș în ceea ce o privește pe inculpata B. și în rejudecare:

S-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. în favoarea inculpatei B. și a fost redusă de la 3 ani la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de luarea de mită prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 36 alin. (1) din C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că starea de fapt reținută de prima instanță corespunde unei evaluări corecte și complete a probelor existente în cauză, iar probatoriul administrat în fața Curții de Apel nu a adus modificări asupra vinovăției inculpatelor. În fața instanței de apel, inculpatele și-au menținut declarațiile date anterior în cauză.

Efectuând propria analiză a probatoriului, instanța de apel și-a însușit evaluarea realizată de Tribunalul Timiș, constatând că apărările formulate în calea de atac sunt aceleași din fața primei instanțe.

În esență, s-a menționat că apărările inculpatelor A. și B. au constat în aceea că nu au pretins niciun serviciu din partea agentului economic control, respectiv din partea reprezentantei acestuia, martora denunțătoare D.; că ar fi fost o înscenare a martorei denunțătoare în înțelegere cu comisarul șef adjunct al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Timiș, cu care se aflau în relații conflictuale; că, fie nu au beneficiat de unele dintre servicii, fie le-au plătit sau au intenționat să facă acest lucru; că oricum serviciile în speță nu au avut legătură cu atribuțiile de serviciu, întrucât și le-au îndeplinit în mod corect și legal.

Curtea de apel a constatat că se impune a se preciza cu titlu prealabil că la analizarea susținerii apărării privind existența unei provocări s-a avut în vedere că, deși legislația română nu prevede o definiție a provocării, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că existența acesteia presupune a se constata cumulativ două aspecte: că situația presupus infracțională tinde să fie probată prin solicitarea emanând de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracțiunea sau când există o invitație directă la comiterea unei infracțiuni din partea unui denunțător sau unui martor anonim; precum și lipsa oricăror indicii că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție. În cauza Edwards și Lewis c. Regatul Unit sunt enunțate criterii pe baza cărora judecătorul național trebuie să examineze dacă acuzatul a fost sau nu victima unei provocări ilicite din partea organelor de anchetă: - motivul pentru care operațiunea a fost organizată; natura și întinderea participării organelor de anchetă la săvârșirea infracțiunii; natura determinării sau a presiunilor efectuate de acestea. Ca atare, existența provocării este dependentă de poziția subiectivă a funcționarului; sintagma "a provoca" presupunând o instigare la comiterea infracțiunii sub forma îndemnului, încurajării. Se comite o provocare ori de câte ori organele de urmărire penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracțională, ci exercită o asemenea influență asupra persoanei vizate, încât să determine săvârșirea unei fapte penale care fără această intervenție nu ar fi fost comisă, căreia nu-i corespundea încă o rezoluție infracțională măcar de ordin general.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță (decizia penală nr. 1863/11.05.2010) a reținut că:

"În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, nu poate fi reținută provocarea acuzatului de către organele judiciare, în măsura în care intenția infracțională și predispoziția de a comite infracțiunea existau deja, intenția infracțională nefiind creată prin acțiunea organelor judiciare, iar autoritățile judiciare aveau motive întemeiate să suspecteze activitățile ilicite ale persoanei acuzate."

Mai mult, aplicând în speță criteriile sus enunțate, instanța de apel a constatat că analiza impune a se circumscrie împrejurării că unui funcționar al statutului (comisari ai Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Vest) îi incumbă îndatoriri și conduite mult mai stricte decât unui cetățean obișnuit. Din acest motiv articolul 289 alin. (1) din C. pen., incriminează ca infracțiune de luare de mită nu numai fapta funcționarului care pretinde bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ci și primirea, acceptarea promisiunii unor astfel de foloase în legătură cu atribuțiile sale de serviciu, legiuitorul sancționând în egală măsură, atât conduita activă, cât și disponibilitatea de a obține beneficii materiale necuvenite pentru exercitarea sau neexercitarea atribuțiilor de serviciu. Ca atare, trebuie pornit de la aceste premise, atât în evaluarea legalității activității organelor de urmărire penală, cât și în aprecierea existenței unei acțiuni provocatorii. În speță, elementul material vizează acțiunea de primire a unor servicii de coafat, manichiură, epilat, iar în cazul inculpatei A. și contravaloarea unui bilet de avion Timișoara - București, în legătură cu atribuțiile de serviciu, indiferent dacă au fost pretinse sau le-au fost oferite.

Totodată, se impune a se sublinia că potrivit art. 289 alin. (1) din C. pen., constituie infracțiunea de luare de mită primirea de către funcționarul public a oricărui folos necuvenit chiar dacă și-ar fi îndeplinit corect atribuțiile de serviciu și independent de momentul primirii, respectiv chiar după întocmirea actului ce intră în atribuțiile sale. Este suficient ca fapta să se săvârșească în legătură cu atribuțiile de serviciu ale celui mituit, indiferent de momentul intervenției înțelegerii de mituire; astfel că făptuitorul poate să pretindă, să primească sau să accepte promisiunea banilor sau a foloaselor înaintea înfăptuirii actului, în timpul înfăptuirii sau după realizarea acestuia, fapta constituind în toate cazurile infracțiunea de luare de mită.

În ceea ce privește elementul material al infracțiunii, fapta de luare de mită se realizează prin una dintre următoarele activități: pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii unor bani sau foloase necuvenite, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Referitor la aceste activități, se reține că pretinderea presupune solicitarea direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, a unor bani sau foloase necuvenite. Aceasta trebuie să fie neechivocă, fiind suficient și necesar ca, în raport, cu împrejurările și mijloacele folosite, să fie înțeleasă de cel căruia i se adresează. Primirea de bani sau foloase reprezintă intrarea în posesia bunului oferit drept mită, iar acceptarea promisiunii de bani sau foloase reprezintă a consimți, a fi de acord cu această promisiune. Indiferent de modalitatea alternativă de realizare, pentru ca elementul material al laturii obiective să fie întrunit, trebuie îndeplinite anumite condiții esențiale, astfel: să se raporteze la un obiect constând în bani sau alte foloase, să se situeze anterior, în timpul sau ulterior îndeplinirii, neîndeplinirii, urgentării ori întârzierii îndeplinirii unui act, iar actul să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului, să fie de competența sa.

Referitor la definirea noțiunii de foloase necuvenite, se reține că însăși Curtea Constituțională a făcut o analiză a acesteia, constatând că:

"în general, un folos necuvenit reprezintă un folos care este "legal nedatorat" și care are caracter de retribuție, constituind o plată ori răsplată în vederea determinării unui act explicit, un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a subiectului activ al unor infracțiuni. În sensul celor reținute de Curte s-a exprimat și doctrina, în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, aceasta arătând că banii sau foloasele sunt necuvenite nu numai atunci când pentru îndeplinirea unui act gratuit se pretinde sau se primește o retribuție, ci și atunci când se primește ceva peste ceea ce legalmente este datorat sau se acceptă o promisiune care depășește ceea ce se datorează. În același timp, banii sau alte foloase trebuie să fie pretinse, primite etc., cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri." (decizie nr. 297/2017 din 4 mai 2017 a Curții Constituționale)

De asemenea, tot Curtea Constituțională a analizat și distincția dintre reglementarea actuală a infracțiunii de luare de mită și cea existentă în vechiul C. pen., constatând că:

"Față de C. pen. din 1969, care cerea făptuitorului să acționeze cu un scop special - în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri - forma de vinovăție cu care se săvârșea fapta de luare de mită fiind, în aceste condiții, doar intenția directă, noua lege penală cere doar ca banii sau celelalte foloase pretinse sau primite ori a căror promisiune a fost acceptată să fie "în legătură cu" îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului public sau "în legătură cu" îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, forma de vinovăție cu care se săvârșește fapta de luare de mită constând, în prezent, atât în intenția directă, cât și indirectă.". (decizia nr. 115/2020 din 25 februarie 2020 a Curții Constituționale).

Față de considerentele mai sus expuse, Curtea de Apel Timișoara a constatat că sunt lipsite de relevanță apărările vizând legalitatea procesului-verbal de control, a justificării aplicării sancțiunii avertismentului prin prisma principiului prevenției și a primirii foloaselor constând în servicii de coafură, manichiură, epilat, iar în cazul inculpatei A. și contravaloarea unui bilet de avion Timișoara - București, după încheierea controlului prin procesul-verbal de contravenție.

Analizând apărările inculpatei A., legate de acuzațiile concrete ce îi sunt aduse și în succesiunea evenimentelor, Curtea de Apel Timișoara a constatat că acestea sunt contrazise de probele administrate.

Astfel, inculpata A. susține:

"Nu am pretins niciodată servicii de coafură sau alte servicii pentru a aplica sancțiunea avertisment. Martora D. a fost foarte insistentă cu serviciile, s-a oferit să facă programările, dar niciodată nu s-a discutat despre preț, iar din listingul care l-am consultat, al firmei E., este evident că D. a avut foarte multe discuții cu d-na F., comisarul sef adjunct de la OPC, pe toată perioada solicitării listingului, mai cu seamă în data de 27.05.2019 și inclusiv și după acea dată. Consider că D. este într-o relație de prietenie cu d-na F. și totul a fost o înscenare, totul a fost premeditat." Curtea de apel constată, însă, că inculpata A. nu o cunoștea pe martora D. anterior controlului efectuat la SC "G." S.R.L., chiar inculpata afirmând că a fost prima dată când a văzut-o, și, cu toate acestea, chiar acceptând teza apărării, nu există nicio justificare pentru care ar fi putut accepta programările și serviciile despre care susține că ar fi fost "provocată" să le accepte. În plus, din dialogul purtat telefonic de cele două inculpate în data de 04.07.2019 (dialog interceptat și înregistrat de organele de urmărire penală, astfel că nu există niciun dubiu asupra veridicității sau că ar fi fost provocat de cineva), a rezultat că "bunăvoința" acestora în spiritul prevenției depinde de conduita agentului economic, iar nu de încălcările constatate:

"I.M:…pus și ea așa contra vântului și și-a și găsit cu cine. P.M.: Da, exact. I.M.: Na, și-ți dai seama că și nouă dacă ne făcea una figuri de asteaaaaa… și noi compostăm. P.M: Da, da, da."

Despre modul de derulare a controlului și acuzația că ar fi pretins la acel moment servicii de coafură, pe care nu le-a achitat, instanța de apel a redat cele declarate de inculpata A., în care aceasta pretinde că nu a beneficiat de servicii de coafură în momentul efectuării controlului din 21.05.2019. Este însă contrazisă de declarațiile martorelor H. și I..

Apărarea inculpatei A. contestă credibilitatea acestor declarații prin prisma faptului că martora H. este patroana agentului economic controlat și prietenă cu martora denunțătoare D., iar martora I. era angajata salonului. Curtea de Apel Timișoara a constatat că această situație se regăsește în majoritatea cazurile de luare de mită, martorii fiind persoane care au legătură cu cel căruia i se pretinde sau dă mita, astfel că declarațiile acestora nu pot fi considerate subiective doar pentru acest considerent. În plus, în cauză, s-a observat că cei doi martori nu ar fi avut niciun interes în a face afirmații necorespunzătoare adevărului în condițiile în care, în urma controlului, agentului economic i s-a aplicat sancțiunea avertismentului, nefiindu-i în niciun mod perturbată activitatea prin acțiunile inculpatelor.

Referitor la întâlnirea cu martora denunțătoare D., în urma invitației primite de SC "G." S.R.L., întâlnire avută în data de 24.05.2019, în sediul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Vest, instanța de apel a prezentat declarația inculpatei A..

Referitor la această întâlnire, martora denunțătoare D. a depus înregistrări privind dialogul purtat cu inculpata.

S-a menționat că din conținutul dialogului rezultă că inculpata A. nu s-a limitat la a face aprecieri asupra naturii sancțiunii ce se justifica a fi aplicate agentului economic, ci a încercat să menționeze aspecte care să justifice sancțiunea avertismentului și nu a amenzii, ea însăși afirmând că minte "un pic" și creând impresia reprezentantei agentului economic că a beneficiat de un regim favorabil - "Ați scăpat ca prin urechile acului!". De asemenea, din dialogul purtat între cele două rezultă că martora denunțătoare nu a prezentat posibilitatea de a o duce cu mașina pe inculpată la București ca fiind o certitudine, ci ca o posibilitate:

"Vă sun să vă zic dacă plec la București.", astfel că sunt nereale susținerile inculpatei că a cedat insistențelor martorei denunțătoare și că nu ar fi fost interesată de oferta acesteia.

Totodată, din dialogul purtat de inculpata A. cu martora denunțătoare D. a rezultat că a avut loc anterior o discuție privind cealaltă reclamație, animozitățile existente în cadrul colectivului de la Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Vest și raporturile sale cu conducerea.

În opinia instanței de apel, purtarea unor asemenea discuții, despre mediul de lucru și relațiile dintre colegi sau cu conducerea, nu au nicio justificare rezonabilă a fi purtate de un comisar de la Comisariatul pentru Protecția Consumatorului cu reprezentatul unui agent economic controlat, pe care îl vede pentru prima dată, singura explicație fiind aceea că inculpata a încercat să-și arate poziția și puterea, favoarea ce o face agentului economic prin aplicarea sancțiunii avertismentului, pentru a beneficia de recunoștința acestuia prin furnizarea unor servicii.

Un alt element în sensul realității susținerilor martorei D. este acela că din dialogul înregistrat a rezultat și faptul că inculpata îi creează martorei reprezentarea că ar fi făcut demersuri pentru a primi și cea de-a doua reclamație ce viza SC "G." S.R.L., dar că a fost refuzată de colegă sau de conducere ("Păi, ce să fac, să mă cert cu ea?") Or, raportat la acest aspect, se observă declarația martorei J. - comisar în echipa desemnată cu soluționarea celei de-a doua reclamații. Astfel, fiind întrebată dacă a avut vreo discuție cu inculpata A. în momentul repartizării lucrării, martora J. a susținut că a existat o discuție, însă pentru a vedea dacă nu erau în situația aceleiași reclamații. Mai mult, fiind întrebată dacă în discuția cu inculpata A., s-a pus și problema preluării reclamației de către inculpată, martora a susținut că acest lucru nu era posibil. Totodată, referitor la împrejurările în care a aflat că martora D. este contabilă SC "G." S.R.L., martora J. a arătat că acest lucru s-a întâmplat în contextul discuțiilor avute de martoră cu privire la primul control.

Prin urmare, Curtea de Apel Timișoara a constatat că nu exista nicio rațiune ca inculpata A. să îi creeze martorei denunțătoare impresia că ar putea tot ea să efectueze controlul pentru cea de-a doua reclamație și că ar fi făcut demersuri în acest sens, dar fără succes; câtă vreme discuția avută cu colega căreia i-a fost repartizată reclamația au fost altele. Ca atare, singura explicație este tot în sensul că inculpata a încercat să-și arate poziția și puterea, ajutorul ce l-ar putea oferi agentului economic în diferite ocazii, pentru a beneficia de recunoștința acestuia prin furnizarea unor servicii.

Mai mult, s-a susținut de către inculpata A. că nu ar fi putut pretinde anumite servicii gratuite de la martora denunțătoare D. în data de 24.05.2019, întrucât discuțiile s-au purtat într-un birou în care își desfășurau activitatea la acel moment mai mulți comisari, între care și martora J.. Curtea de Apel Timișoara a constatat că, în pofida acestei situații, inculpata a putut susține că a încercat să preia și cea de-a doua reclamație, fără a fi contrazisă de martora care cunoștea că acest aspect nu este real, ceea ce conduce la concluzia că se putea discuta orice.

Referitor la evenimentele petrecute în datele de 25-27.05.2019 instanța de apel a prezentat apărarea inculpatei A..

Cu privire la serviciile de manichiură și coafură de care inculpata A. a beneficiat în data de 27.05.2019, relevante sunt declarațiile martorelor K. și I., prima relatând că după ce i-a făcut manichiura, inculpata a plecat fără a întreba cât costă și fără a plăti; iar cea de-a doua recunoscându-se în fotografia pusă la dispoziția organele de urmărire penală de către martora denunțătoare.

În primul rând, cu privire la deplasarea la București, varianta prezentată de inculpata A. este neverosimilă. Astfel, inculpata a susținut că în duminica dinaintea plecării nu ar fi avut nicio discuție cu martora denunțătoare și că era pregătită să plece luni, în data de 27.05.2019, singură, la București. Cu toate acestea, a susținut că fiind sunată de martora D. în ziua planificată pentru plecare, la ora 9:19, aceasta ar fi insistat să meargă împreună și astfel ar fi cedat insistențelor. După care, inculpata a susținut că martora ar fi tot întârziat momentul plecării și i-ar fi oferit posibilitatea de a-și face manichiura cât timp așteaptă; că ar fi fost apoi modificat punctul de plecare, fiind nevoită să o aștepte pe martoră la salonul din complexul comercial L., unde o angajată s-ar fi oferit să-i facă freza. Prin urmare, ceea ce vrea inculpata să fie însușit de instanța de judecată este faptul că o persoană care este pregătită să plece la București pe cont propriu și și-a programat această plecare, în momentul în care o persoană pe care a văzut-o o singură dată în viață insistă să meargă împreună, își modifică planul și suportă așa-zisele amânări, până când întârzierea ajunge la un interval de trei ore, după ora prânzului. În plus, în varianta prezentată de inculpată, plecarea ar fi fost inițial din zona centrului comercial M., iar apoi mutată în zona centrului comercial L. și, în tot acest timp, s-ar fi deplasat cu mașina personală. Nu există nicio explicație rezonabilă pentru care ar fi procedat în această manieră, cu atât mai mult cu cât ar fi trebuit să parcheze mașina personală în zona de unde ar fi plecat cu martora spre București.

Cu referire la achiziționarea biletului de avion, inculpata a susținut că i-ar fi dat martorei cartea de identitate pentru a verifica cât costă, deși nu s-ar fi pus problema plecării cu avionul; că în naivitatea sa a crezut că este necesară cartea de identitate pentru a verifica prețul biletului. În primul rând este greu de crezut că un comisar de la Comisariatul pentru Protecția Consumatorului, instituție ce poate fi sesizată inclusiv cu nemulțumirile persoanelor care achiziționează servicii de transport aerian, nu cunoaște modul în care se poate verifica prețul unui bilet. În al doilea rând, dacă nu s-a pus problema deplasării cu avionul, nu exista niciun motiv pentru a verifica prețul biletului. În plus, inculpata a susținut că era pregătită să se deplaseze singură la București, însă nu arată și modalitatea planificată; iar dacă, intenționa să meargă cu mașina personală, cu siguranță nu ar fi așteptat atâtea ore după martora denunțătoare pe care nici nu o cunoștea suficient de bine.

Referitor la discuțiile ulterioare, inculpata a susținut că nu a mai încercat să o contacteze pe martora denunțătoare decât pentru a se asigura de executarea măsurii restituirii dispuse prin procesul-verbal de contravenție și că nu ar fi beneficiat de alte servicii de coafură sau manichiură de la SC "G." S.R.L., prima discuție având loc în 27.06.2019.

În aceeași conversație când am spus "l-am întins" mă refeream la serviciul de coafura din data de 27.05.2019 și nu m-am referit în acea conversație la alte servicii. Din modul în care D. punea întrebările, lungi sau în șoaptă acesta dorea să ajungă la anumite răspunsuri dorite de aceasta."

Referitor la susținerea inculpatei A. că în cadrul conversației afirmația "l-am întins" se referea la serviciul de coafură din data de 27.05.2019 și nu la alte servicii, Curtea de Apel Timișoara a constatat că din discuție rezultă că este vorba de un serviciu prestat seara - "ați fost atunci seara v-ați vopsit la păr?", iar pentru data de 27.05.2019, chiar inculpata a declarat că la ora 13:00 a plecat de la coafor la fiica sa. Prin urmare, aceste susțineri nu corespund adevărului și inculpata A. a beneficiat de serviciile de coafură ale agentului economic și în alte ocazii.

Mai mult, din dialogul redat mai sus reiese fără echivoc că aceste servicii nu au fost plătite, inculpata confirmând că nu i s-au cerut bani.

Legat de susținerile inculpatei că martora denunțătoare D. a provocat discuțiile, în sensul, că ar fi solicitat servicii gratuite pe o perioadă de un an și că prin afirmațiile făcute, nu a confirmat acest lucru, Curtea de Apel Timișoara a constatat că într-adevăr răspunsurile date de inculpată nu sunt lipsite de echivoc, în sensul confirmării celor spuse de martoră, însă există o acceptare clară a serviciile gratuite de la SC "G." S.R.L..

Referitor la discuțiile din 02.07.2019 și la serviciile de epilare definitivă, Curtea de apel Timișoara a redat cele declarate de inculpata A..

Susținerile inculpatei sunt contrazise de martora K. în ceea ce privește modul de derulare a ședinței de epilare definitivă și costul, în același sens fiind și declarația martorei din cursul cercetării judecătorești.

Mai mult, din vizionarea înregistrării se poate observa tonul pe care se poartă discuțiile, inculpata A. fiind interesată de programarea la epilarea definitivă, primind detalii de la martora denunțătoare D. și discutând direct la telefon cu persoana care urma să presteze acest serviciu. În opinia instanței trebuie făcută distincție între disponibilitatea mituitorului de a oferi serviciile și o eventuală conduită insistentă, care ar fi determinat acceptarea acestora. În plus, din întreaga conversație nu a rezultat că inculpata A. a fost interesată doar de o singură ședință de epilare, pentru a avea relevanță faptul că unele saloane de înfrumusețare acordă gratuitate pentru prima ședință și nici că ar fi fost interesată de costul serviciului respectiv.

Referitor la serviciile de coafură de care a beneficiat împreună cu fiica sa în data de 09.07.2019, instanța de apel a prezentat declarația inculpatei A..

Susținerile inculpatei sunt contrazise de conținutul discuțiilor avute de aceasta în data de 08.07.2019 cu martorele H. și I..

De asemenea, instanța de apel a reținut declarația martorei I..

Că cele relatate de martoră sunt reale rezultă din reacția inculpatei A., cu ocazia programării, atunci când i s-a comunicat costul coafurii "afro", aceasta lăsând să se înțeleagă că beneficiază de gratuitate potrivit convenției cu martora H., iar discuția continuând doar în ceea ce privește durata prestației:

"Auăleu…păi că …am vorbit cu d-na N. și o zis că…"

În ceea ce o privește pe inculpata B., s-a constatat că, la fel ca și coinculpata A., susține că este victima unei înscenări și a insistențelor martorei denunțătoare D.. Totodată, referitor la cea de-a doua reclamație, a susținut că a adus la cunoștință martorei denunțătoare că era repartizată altei echipe de control.

În acest context, instanța de apel a reținut discuția purtată în data de 02.07.2019, între inculpata B. și martora denunțătoare D..

Din această discuție, a reieșit, pe de-o parte că și inculpata B. confirmă martorei că inculpatele ar fi încercat să preia și cea de-a doua reclamație, deși martora J. infirmă această posibilitate; iar, pe de altă parte, rezultă disponibilitatea de a primi anumite servicii de la agentul economic controlat, fără însă a fi pretinse:

"Dacă poate să îți facă un discount sau ceva bine…nu?" Este real faptul că inculpata B. nu a fost interesată de serviciile de coafură prestate de SC "G." S.R.L., spunând că are unde să se vopsească, însă ulterior le-a acceptat pe cele de manichiură și epilare definitivă pentru nora sa.

În continuare, inculpata B. a susținut că toate evenimentele s-au derulat datorită insistențelor martorei denunțătoare.

Curtea de apel a observat că întâlnirea din data de 02.07.2019, este urmare a celor stabilite de inculpata B. și martora denunțătoare D. în ziua anterioară, când inițiativa a aparținut inculpatei. Astfel, în data de 01.07.2019 inculpata B. a contactat-o telefonic pe denunțătoarea D., care nu a răspuns, dar a apelat-o ulterior pe inculpată, ocazie cu care inculpata i-a spus denunțătoarei că este în zona M. (în incinta căruia se află magazinul ce funcționează sub sigla "O. coordonat de denunțătoare) și că dorește să i se lărgească o pereche de sandale pe care și le cumpărase la magazin; cu această ocazie stabilindu-se că urmează să se întâlnească la o dată ulterioară.

De altfel, întâlnirea din 02.07.2019 a avut loc pentru că inculpatele au mers la magazinul O. din Complexul comercial M., unde se afla martora, astfel că nu se poate spune că au fost victimele unei provocări sau insistențe, întrucât nimic nu le împiedica să nu aibă legături cu aceasta.

Referitor la programarea pentru epilare definitivă făcută pentru nora sa, instanța de apel a redat din declarația inculpatei B..

Curtea de Apel Timișoara a redat dialogul purtat de inculpata B. purtat cu nora sa din data de 02.07.2019, iar ulterior, discuția cu martora denunțătoare D. despre programare.

Tot în acest context, inculpata B. a făcut următoarea afirmație:

"Hai să-i dăm lui P. o veste bună, să vedem ...s-a preocupat de canapelele mele să mi le spele, să ..."

Prin urmare, a rezultat că inculpata a fost interesată de serviciile de epilare pentru nora sa, nu a existat o insistență a martorei de natură a o convinge să accepte a i se face programarea; discuțiile au vizat găsirea unui interval de timp, astfel încât beneficiara să poată ajunge la programare. Mai mult, din discuție nu a rezultat că inculpata s-ar fi interesat cât costă aceste servicii pentru a vedea dacă și le poate permite și, în plus, afirmă către nora sa - "Aia las…că asta rămâne în treaba mea…". Se observă că inculpata nu spune că va plăti ea, ci folosește o exprimare din care rezultă că rezolvă altfel problema plății.

Mai mult, este adevărat că afirmațiile despre înțelegerea făcută de martora denunțătoare cu inculpata A. aparțin martorei, iar răspunsul inculpatei B. a fost că are unde să meargă la coafor, însă după acest moment a acceptat programarea pentru epilare definitivă și serviciile de manichiură pe care nu le-a achitat.

Referitor la serviciile de manichiură de care a beneficiat în data de 04.07.2019, instanța de apel a redat din declarația inculpatei B..

Curtea de apel a observat că, pe de-o parte, inculpata susține că nu a intenționat să-și facă manichiura, însă, pe de altă parte, afirmă că avea cunoștință că manichiurista venise special din concediu în acest scop. De altfel, acesta a fost și motivul deplasării la salonul de înfrumusețare, fapt ce rezultă din discuția purtată de cele două inculpate la ora 10:45. Susținerile inculpatei sunt contrazise și de martora Q..

Aceleași aspecte au fost relatate de martoră și în fața tribunalului, subliniind că știa că trebuia să vină să facă manichiura unei doamne în acea dimineață, neapărat, pentru că fusese sunată seara de H. și rugată să vină la salon.

Mai mult, conform procesului-verbal din 16.09.2019, de vizionare și ascultare a dialogului înregistrat ambiental în data de 04.07.2019, s-a constatat că inculpata nu a pus nimic pe masa de lucru a manichiuristei nici înainte și nici după ce s-a așezat la masă, poșeta fiind așezată jos pe partea stângă a scaunului ei, iar în mâini nu avea nimic, până când s-a aplecat să ia telefonul ca să o sune pe inculpata A..

Prin urmare, nu poate fi reținută apărarea inculpatei că a acceptat serviciul de manichiură pentru că a dorit să verifice serviciile prestate de salonul de înfrumusețare și nici că l-ar fi achitat. De asemenea, se observă și dialogul purtat de inculpată cu martora D..

Din toate discuțiile interceptate a rezultat că serviciile de care au beneficiat inculpatele sau au fost acceptate de acestea au fost în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu: cu actul de control finalizat cu sancțiunea avertismentului, cu facilitarea unei audiențe la comisarul șef și consilierea în ceea ce privește cel de-al doilea control. Astfel, de fiecare dată când martora denunțătoare s-a întâlnit cu inculpatele sau numai cu una dintre ele, acestea au acceptat să poarte discuții și de natură profesională cu aceasta, dar și manifestările de recunoștință pentru finalizarea primului control cu sancțiunea avertismentului, în niciuna dintre ocazii neafirmând că era sancțiunea legală, ci răspunsurile au fost în sensul de a întări convingerea martorei că i s-a făcut o favoare: inculpata B. - "Cine este absurd vreodată…cine este absurd vreodată când mergi într-o unitate? Dacă poate să îți facă un discount sau ceva bine…nu? Sănătate bună!"; inculpata A.:

"Nu, acolo, nu, că nu aveți de achitat nimic. Ați scăpat ca prin urechile acului!"

În ceea ce privește susținerile inculpatelor că la locul de muncă ar fi existat o situație conflictuală cu persoana care deținea calitatea de comisar șef adjunct, că martora denunțătoare a purtat discuții cu această persoană și că nu s-a adresat organelor de urmărire penală, ci a depus o sesizare la comisarul șef adjunct, Curtea de apel a constatat că sunt reale. Într-adevăr actele depuse la dosar și declarațiile martorilor J., R., S., confirmă situația conflictuală existentă la momentul respectiv în cadrul colectivului Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Vest, însă această stare nu le viza doar pe cele două inculpate, ci mai mulți angajați, iar aceștia nu au ajuns să fie implicați în acțiuni penale. Pe de altă parte, nu este nimic deosebit în faptul că o persoană reclamă către șeful ierarhic superior conduita unui funcționar public, iar acesta, la rândul său, sesizează organele de urmărire penală, existând chiar o obligație legală de a proceda în această manieră. Mai mult, faptul că martora-denunțătoare a purtat discuții cu persoana care deținea funcția de comisar șef adjunct nu face dovada unei "înscenări", întrucât faptele de care inculpatele au fost acuzate sunt dovedite ca fiind reale și, în plus, a existat disponibilitatea de a primi diverse avantaje din chiar momentul controlului. Astfel, inculpata A. a beneficiat de servicii de coafură chiar după finalizarea controlului, fără a le achita și fără a-i fi oferite, solicitându-le; iar inculpata B. își manifestă disponibilitatea de a accepta în general diverse avantaje prin afirmația "dacă poate să îți facă un discount sau ceva" și, susținând că nu există secrete între acestea, fapt ce rezultă și din convorbirile purtate de cele două inculpate. Prin urmare, conduita în speță nu a fost determinată de martora denunțătoare D., ci de disponibilitatea inculpatelor de a obține diverse avantaje prin prisma calității de comisar în cadrul Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor.

Referitor la aspectele vizând dispozitivul cu care s-au realizat fotografiile și înregistrările puse la dispoziția organelor judiciare de către martora denunțătoare D., instanța de apel a constatat că relevant este faptul că aceste mijloace de probă reflectă realitatea. Astfel, prin raportul de expertiză criminalistică nr. 36/06.11.2020 întocmit de INEC Timișoara s-a concluzionat, într-adevăr, că imaginile foto, înregistrările audio-video și audio în litigiu nu respectă cumulativ cele trei condiții impuse pentru autenticitatea unei imagini foto sau înregistrări audio-video și audio, respectiv fișierele nu au fost create simultan cu evenimentele care au avut loc, însă se subliniază că acest fapt nu trebuie interpretat ca o dovadă că imaginile foto și înregistrările supuse expertizării sunt falsificate sau contrafăcute, întrucât pot reprezenta copii fidele (duplicate) ale imaginilor foto și a înregistrărilor autentice, iar transferarea să fi fost realizată cu acuratețe. Mai mult, s-a menționat că în urma examinării imaginilor foto și a înregistrărilor în litigiu cu echipamentele și sistemele din dotare INEC, nu au fost depistate eventuale urme de intervenții sau alte elemente de contrafacere. Referitor la imposibilitatea de a stabili dacă imaginile foto și video în litigiu au fost obținute cu telefonul mobil marca x se constată că aceasta s-a datorat împrejurării că telefonul era deteriorat la momentul expertizei.

Apărarea inculpatelor a mai adus în discuție și situația procesului-verbal de contravenție, respectiv că prin rechizitoriu nu s-a solicitat desființarea acestuia, aspect care, însă nu are relevanță din punct de vedere al infracțiunii de luare de mită, câtă vreme folosul necuvenit poate fi pretins, primit sau acceptat chiar și în legătură cu exercitarea corectă a atribuțiilor de serviciu.

Prin urmare, raportat la toate probele administrate în cauză și analiza realizată mai sus, dar și de către prima instanță, instanța de apel a constatat că, în mod corect, s-a reținut vinovăția inculpatelor de luare de mită în formă continuată prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea 35 alin. (2) din C. pen., cu mențiunea că nu s-a probat o neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu în sensul că s-ar fi impus aplicarea unei amenzi în cuantum de 9.500 RON, ci o îndeplinire a acestora în sens favorabil agentului economic, existând o marjă de apreciere a organului de control în individualizarea sancțiunii.

Astfel, s-a reținut că probele analizate conduc la concluzia certă că inculpata A., comisar în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Vest (Timiș), în legătură cu activitatea de control la S.C. "G." S.R.L. din perioada 21 - 24.05.2019 și pentru că a aplicat sancțiunea avertismentului, a pretins să beneficieze ea și colega ei - inculpata B. timp de un an de foloase constând în servicii de coafură/cosmetică/manichiură/pedichiură fără a achita costul acestor servicii, fapt urmat de prezența inculpatei la salonul G., ocazie cu care a beneficiat de servicii de coafat de patru ori la datele de 21.05.2019, 27.05.2019, în perioada cuprinsă între 28.05.2019-27.06.2019 și la data de 09.07.2019 (când a adus-o și pe fiica acesteia) servicii tarifate la suma de 228 RON (57 RON X 4 prezențe), plus 300 RON pentru serviciile de care a beneficiat fiica acesteia, precum și de a pretinde și beneficia și de alte servicii suplimentare fără să plătească, respectiv la datele de 27.05.2019 (servicii de manichiură la un alt salon) în valoare de 60 RON, servicii de transport cu avionul pe ruta Timișoara - București în valoare de 454 RON, respectiv pretinderea la data de 02.07.2019 de servicii de epilare definitivă în valoare de 6300 RON, din care a beneficiat efectiv la data de 04.07.2019 de servicii de 1.050 RON, în total 2.092 RON.

Totodată, s-a menționat că probele analizate conduc la concluzia certă că inculpata B., comisar în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Vest Timiș, a beneficiat de servicii de manichiură la data de 04.07.2019, servicii tarifate la suma de 135 RON și a acceptat la data de 02.07.2019 servicii de epilare definitivă în valoare de 3.000 RON de care urma să beneficieze nora acesteia, toate acestea în legătură cu activitatea de control efectuată în 21 - 24.05.2019 la S.C. "G." S.R.L., finalizată favorabil agentului economic prin sancțiunea avertismentului și cunoscând că coinculpata A. a solicitat să beneficieze timp de un an de foloase, constând în servicii de coafură/cosmetică/manichiură/pedichiură, urmare a aplicării acestei sancțiuni.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de apel a constatat că dispozițiile art. 289 alin. (1) din C. pen. sancționează infracțiunea de luare de mită cu pedeapsa de la 3 la 10 ani închisoare și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcția publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta. Tribunalul Timiș a aplicat fiecăreia dintre inculpate o pedeapsă în cuantum de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere. Astfel, se constată că pedepsele aplicate inculpatelor B. și A. au un cuantum egal cu minimul special prevăzut de legiuitor, iar o pedeapsă sub acest minim nu poate fi dispusă decât dacă s-ar identifica elemente ce ar putea fi calificate drept circumstanțe atenuante.

Prin apelul declarat de inculpata B. s-a criticat faptul că nu s-a realizat o individualizare judiciară diferită a pedepselor celor două inculpate. Curtea de Apel Timișoara a constatat că, într-adevăr, se impune a se face o diferențiere din punct de vedere al numărului de acte materiale, al persoanei care a purtat discuțiile inițiale privind obținerea unor servicii și al conduitei generale a inculpatei B., despre care însăși martora denunțătoare D. afirmă că a mai participat la alte controale și niciodată nu i-a pretins nimic. Având în vedere aceste elemente, instanța a apreciat că se justifica reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. în favoarea inculpatei B., întrucât rezultă o gravitate concretă mai scăzută a infracțiunii reținute în sarcina sa. Pe cale de consecință, s-a redus de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare cuantumul pedepsei aplicate acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de luarea de mită prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 36 alin. (1) din C. pen. și 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

Referitor la critica formulată de inculpata B. vizând cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligată prin sentința penală apelată, Curtea de Apel Timișoara a constatat că este nefondată. Astfel, fiecare inculpată a fost obligată la plata sumei de 3.500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, în acestea fiind incluse și cele efectuate în cursul urmăririi penale. În rechizitoriul cu care a fost sesizat Tribunalul Timiș s-a menționat că, cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale se ridică la suma de 6.000 RON, iar inculpatele nu au contestat acest aspect în fața primei instanțe. De asemenea, nu se poate aprecia că această sumă este una nejustificat de mare în condițiile în care în cauză s-au pus în executare măsuri de supraveghere tehnică încuviințate de judecătorul de drepturi și libertăți, măsuri ce presupun costuri mai mari.

C. Împotriva deciziei penale nr. 97/A din data de 11 februarie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală au declarat recurs în casație inculpatele A. și B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 08 aprilie 2022, când s-a stabilit termen la data de 05 mai 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În cuprinsul raportului întocmit, în cauză, s-a menționat că inculpata A., în cuprinsul cererii de recurs în casație formulate, a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În cadrul motivelor de recurs în casație inculpata a arătat că incidența cazului de casare rezidă în neîndeplinirea condiției de tipicitate constând în aceea că serviciile de care a beneficiat și pe care le-a acceptat nu sunt "în legătură" cu îndeplinirea actului ce intra în îndatoririle de serviciul ale inculpatei (comisar în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorului Regiunea Vest).

A mai arătat că, potrivit stării de fapt stabilită, rezultă cu certitudine că singura îndatorire de serviciu a acesteia, în ceea ce privește S.C. G. S.R.L. a fost aceea de a cerceta o reclamație a unui consumator nemulțumit cu privire la diferențele de preț regăsite pe pagina de internet a acestei societăți față de prețul practicat în incinta salonului de înfrumusețare. De asemenea, a arătat că, urmare a constatării acestei abateri a