ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2526/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

Timișoara sub nr. 1508/59/2007, reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. a

chemat în judecată M.I.R.A. și I.G.P.R., solicitând obligarea acestora la plata

către fiecare membru de sindicat a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de

primă de concediu, corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006 în conformitate cu

prevederile art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38 din 30 ianuarie 2003 și ale

Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 132 din 9 februarie

2004, egale cu indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară

plecării în concediu, impozitate separat și actualizate cu indicele de inflație

până la data efectuării plății; plata sporului de fidelitate de până la 20% din

salariul de bază pe perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005 actualizat cu

coeficientul de inflație, până la data efectuării plății.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că suspendarea prevederilor art. 37 alin. (2) din O.G. nr.

38/2003 a încetat drept, la data de 31 decembrie 2006, dată la care obligația

corelativă a dreptului consfințit prin lege devine executorie.

Referitor la sporul de

fidelitate s-a susținut că suspendarea aplicării dispozițiilor art. 6 din O.G. nr.

38/2003 a încetat de drept, la data de 31 decembrie 2005, neexistând nicio altă

prevedere legală ulterioară referitoare la o nouă suspendare în acest sens.

Prin urmare, odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor

legale, obligația corelativă dreptului consființit prin lege devine executorie.

M.I.R.A. a formulat o cerere

de chemare în garanție a M.E.F., cu motivarea că ținând seama de faptul că

potrivit dispozițiilor H.G. nr. 208/2005, bugetul de stat este gestionat de M.E.F.,

în ipoteza admiterii acțiunii această instituție trebuie să vireze M.I.R.A.

sumele necesare efectuării acestor plăți, dând astfel eficiență actului de

justiție.

Prin sentința civilă nr. 18

din 16 ianuarie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții R.I.I.M., C.P.N.,

B.G.I.D., B.I.C.S., S.N.N.A., B.I.M.I., D.I.D., D.M.R.O.D., D.G.G.R., F.T.D.M.,

I.N.A.M., L.S.S., M.I.A.A., P.Ș.Ș.N., P.C.C.I., P.C.S., R.B.M.A.C., R.B.P.I.D.,

U.V.T.C.D., V.Ș.D.P. toți reprezentați de S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A.

București, biroul teritorial Timiș, în contradictoriu cu M.I.R.A. București.

A obligat M.I.R.A. să

plătească reclamanților R.I.I.M., C.P.N., B.G.I.D., S.N.N.A. (pentru perioada

2004, 2005, 2006), B.I.C.S. (pentru perioada 2005 - 2006), B.I.M.I., D.I.D.,

D.M.R.O.D., D.G.G.R., F.T.D.M., I.N.A.M., L.S.S., M.I.A.A., P.Ș.Ș.N., P.C.C.I.,

P.C.S., R.B.M.A.C., R.B.P.I.D., U.V.T.C.D., V.Ș.D.P., (pentru perioada 2006),

sumele datorate cu titlul de primă de concediu corespunzătoare anilor 2004,

2005 si 2006, actualizate cu coeficientul de inflație de la data nașterii

acestor drepturi și până la plata efectivă a acestora, precum și a drepturilor

bănești cuvenite reclamanților cu titlul de spor de fidelitate de până la 20%

din salariul de bază pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005, sume

actualizate cu coeficientul de inflație, dafalcat pe fiecare lună, de la data nașterii

acestor drepturi și până la plata efectivă a acestora.

A admis excepția lipsei

calități procesuale pasive a pârâtului I.P.J. Timiș și a respins acțiunea

reclamanților privind obligarea pârâtului I.P.J. Timiș la plata sumelor

solicitate.

A admis cererea de chemare

în garanție formulată de M.I.R.A. împotriva M.E.F.

A obligat M.E.F. să vireze

pârâtului M.I.R.A. sumele datorate de acesta reclamanților.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că măsura suspendării nu poate avea ca

efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale, deoarece

suspendarea nu este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii.

Odată cu expirarea duratei

de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligația corelativă dreptului

consființit prin lege devine executorie.

Dreptul la acțiune se naște

din momentul încetării perioadei de suspendare - 31 decembrie 2006 pentru prima

de vacanță, respectiv 31 decembrie 2005 pentru sporul de fidelitate.

În ceea ce privește acțiunea

formulată împotriva M.F.P., respectiv cererea de chemare în garanție, instanța

a constatat că potrivit art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 208/2005, M.F.P.

elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul

asupra proiectului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a

bugetului de stat.

Având în vedere obiectul

acțiunii, obligarea M.E.F. la alocarea de fonduri din bugetul de stat, se

constată că M.E.F. are calitatea de subiect pasiv al unui raport juridic (are

calitatea de debitor față de reclamant sau față de pârâtul M.A.I.) în baza unei

dispoziții legale, motiv pentru care se constată că se justifică îndreptățirea

de a sta în judecată în procesul având ca obiect pretenții.

Împotriva sentinței civile

sus menționate a declarat recurs M.E.F., solicitând ca pe cale de excepție să

se constate lipsa calității procesuale pasive a acestuia iar în subsidiar să

fie respinsă cererea de chemare în garanție a instituției respective.

S-a motivat, în esență, că

în speță M.I.R.A. este ordonator principal de credite, la fel ca și M.E.F.,

astfel încât pentru sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal, în

ceea ce privește pe angajații M.I.R.A., nu poate fi obligat la plată un alt

ordonator de credite.

Recurentul a criticat și pe

fond sentința pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, apreciind că reclamanții

nu sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale solicitate.

Recursul este fondat pentru

considerentele expuse în continuare.

În conformitatea cu

prevederile art. 60 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanție o altă

persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în

pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.

Având în vedere prevederile

acestui text, precum și obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentat de

drepturi salariale, este nefondată chemare în garanție a unei persoane printr-o

cerere prin care se solicită altceva decât garantarea sau despăgubirea.

Invocarea de către pârâtul M.I.R.A.

ca temei al cererii de chemare în garanție a dispozițiilor art. 4 din Legea nr.

500/2002 nu poate fi reținută, atâta timp cât legiuitorul a reglementat prin

O.G. nr. 22/2002 modalitatea de executare a obligațiilor de plată ale

instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modalitate care

reprezintă singurul mijloc legal de plată a sumelor stabilite prin titluri

executorii, la care sunt obligate instituțiile publice.

Obligațiile de plată ale M.I.R.A.

în temeiul unui titlu executoriu, se realizează din sumele aprobate prin bugetul

acestui pârât, fără nicio legătură cu competența M.E.F. în materie de buget.

Chemarea în garanție a M.E.F. nesocotește și dispozițiile art. 28 din Legea nr.

500/2002 privind finanțele publice care stabilesc principiile, cadrul general

și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea

fondurilor publice și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în

procesul bugetar.

Este lipsit de relevanță

faptul că M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat atâta timp cât aceasta

se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite si a

proiectelor bugetelor locale iar calitatea de ordonator principal de credite în

raport de reclamanți o are M.I.R.A.

Pe fondul cauzei, instanța a

reținut în mod întemeiat că suspendarea exercițiului dreptului de a primi prima

de concediu nu echivalează cu stingerea/înlăturarea dreptului, ci are ca efect

doar imposibilitatea realizării acestui drept în intervalul de timp pentru care

exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat.

De asemenea, în ceea ce

privește drepturile bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru anul

2005, se reține că doar pentru anul 2005 a fost suspendat exercițiul acestora,

dreptul la sporul de fidelitate încadrându-se în categoria drepturilor

câștigate prin lege.

Având în vedere cele mai sus

expuse, se va admite recursul declarat de M.E.F. și se va modifica în parte

sentința atacată în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a M.E.F.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.G.F.P.

Timiș, în reprezentarea M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 12 din 16

ianuarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanție față de M.E.F.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2008.