ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2526/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 1508/59/2007, reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. a chemat în judecată M.I.R.A. și I.G.P.R., solicitând obligarea acestora la plata către fiecare membru de sindicat a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu, corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006 în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38 din 30 ianuarie 2003 și ale Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 132 din 9 februarie 2004, egale cu indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, impozitate separat și actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății; plata sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pe perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005 actualizat cu coeficientul de inflație, până la data efectuării plății.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că suspendarea prevederilor art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 a încetat drept, la data de 31 decembrie 2006, dată la care obligația corelativă a dreptului consfințit prin lege devine executorie. Referitor la sporul de fidelitate s-a susținut că suspendarea aplicării dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003 a încetat de drept, la data de 31 decembrie 2005, neexistând nicio altă prevedere legală ulterioară referitoare la o nouă suspendare în acest sens. Prin urmare, odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligația corelativă dreptului consființit prin lege devine executorie. M.I.R.A. a formulat o cerere de chemare în garanție a M.E.F., cu motivarea că ținând seama de faptul că potrivit dispozițiilor H.G.

nr. 208/2005, bugetul de stat este gestionat de M.E.F., în ipoteza admiterii acțiunii această instituție trebuie să vireze M.I.R.A. sumele necesare efectuării acestor plăți, dând astfel eficiență actului de justiție. Prin sentința civilă nr. 18 din 16 ianuarie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții R.I.I.M., C.P.N., B.G.I.D., B.I.C.S., S.N.N.A., B.I.M.I., D.I.D., D.M.R.O.D., D.G.G.R., F.T.D.M., I.N.A.M., L.S.S., M.I.A.A., P.Ș.Ș.N., P.C.C.I., P.C.S., R.B.M.A.C., R.B.P.I.D., U.V.T.C.D., V.Ș.D.P. toți reprezentați de S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. București, biroul teritorial Timiș, în contradictoriu cu M.I.R.A. București.

A obligat M.I.R.A. să plătească reclamanților R.I.I.M., C.P.N., B.G.I.D., S.N.N.A. (pentru perioada 2004, 2005, 2006), B.I.C.S. (pentru perioada 2005 - 2006), B.I.M.I., D.I.D., D.M.R.O.D., D.G.G.R., F.T.D.M., I.N.A.M., L.S.S., M.I.A.A., P.Ș.Ș.N., P.C.C.I., P.C.S., R.B.M.A.C., R.B.P.I.D., U.V.T.C.D., V.Ș.D.P., (pentru perioada 2006), sumele datorate cu titlul de primă de concediu corespunzătoare anilor 2004, 2005 si 2006, actualizate cu coeficientul de inflație de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă a acestora, precum și a drepturilor bănești cuvenite reclamanților cu titlul de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005, sume actualizate cu coeficientul de inflație, dafalcat pe fiecare lună, de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă a acestora.

A admis excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâtului I.P.J. Timiș și a respins acțiunea reclamanților privind obligarea pârâtului I.P.J. Timiș la plata sumelor solicitate. A admis cererea de chemare în garanție formulată de M.I.R.A. împotriva M.E.F. A obligat M.E.F. să vireze pârâtului M.I.R.A. sumele datorate de acesta reclamanților. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale, deoarece suspendarea nu este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii. Odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligația corelativă dreptului consființit prin lege devine executorie.

Dreptul la acțiune se naște din momentul încetării perioadei de suspendare - 31 decembrie 2006 pentru prima de vacanță, respectiv 31 decembrie 2005 pentru sporul de fidelitate. În ceea ce privește acțiunea formulată împotriva M.F.P., respectiv cererea de chemare în garanție, instanța a constatat că potrivit art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 208/2005, M.F.P. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat. Având în vedere obiectul acțiunii, obligarea M.E.F. la alocarea de fonduri din bugetul de stat, se constată că M.E.F. are calitatea de subiect pasiv al unui raport juridic (are calitatea de debitor față de reclamant sau față de pârâtul M.A.I.) în baza unei dispoziții legale, motiv pentru care se constată că se justifică îndreptățirea de a sta în judecată în procesul având ca obiect pretenții.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs M.E.F., solicitând ca pe cale de excepție să se constate lipsa calității procesuale pasive a acestuia iar în subsidiar să fie respinsă cererea de chemare în garanție a instituției respective. S-a motivat, în esență, că în speță M.I.R.A. este ordonator principal de credite, la fel ca și M.E.F., astfel încât pentru sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal, în ceea ce privește pe angajații M.I.R.A., nu poate fi obligat la plată un alt ordonator de credite. Recurentul a criticat și pe fond sentința pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, apreciind că reclamanții nu sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale solicitate.

Recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare. În conformitatea cu prevederile art. 60 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Având în vedere prevederile acestui text, precum și obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentat de drepturi salariale, este nefondată chemare în garanție a unei persoane printr-o cerere prin care se solicită altceva decât garantarea sau despăgubirea. Invocarea de către pârâtul M.I.R.A. ca temei al cererii de chemare în garanție a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 500/2002 nu poate fi reținută, atâta timp cât legiuitorul a reglementat prin O.G.

nr. 22/2002 modalitatea de executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modalitate care reprezintă singurul mijloc legal de plată a sumelor stabilite prin titluri executorii, la care sunt obligate instituțiile publice. Obligațiile de plată ale M.I.R.A. în temeiul unui titlu executoriu, se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestui pârât, fără nicio legătură cu competența M.E.F. în materie de buget. Chemarea în garanție a M.E.F. nesocotește și dispozițiile art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care stabilesc principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar.

Este lipsit de relevanță faptul că M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat atâta timp cât aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite si a proiectelor bugetelor locale iar calitatea de ordonator principal de credite în raport de reclamanți o are M.I.R.A. Pe fondul cauzei, instanța a reținut în mod întemeiat că suspendarea exercițiului dreptului de a primi prima de concediu nu echivalează cu stingerea/înlăturarea dreptului, ci are ca efect doar imposibilitatea realizării acestui drept în intervalul de timp pentru care exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat. De asemenea, în ceea ce privește drepturile bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005, se reține că doar pentru anul 2005 a fost suspendat exercițiul acestora, dreptul la sporul de fidelitate încadrându-se în categoria drepturilor câștigate prin lege.

Având în vedere cele mai sus expuse, se va admite recursul declarat de M.E.F. și se va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a M.E.F. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Timiș, în reprezentarea M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 12 din 16 ianuarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanție față de M.E.F. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2008.