ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 575/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 martie 2007 pe rolul

Curții de Apel București, reclamantul D.F.L. a chemat în judecată pe pârâții M.I.R.A.

și M.E.F., solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata sporului de

fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru anii : 2004 și 2005,

respectiv la prime de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară

plecării în concediu în anii 2004, 2005 și 2006, sume actualizate cu indicele

de inflație și cu dobânda medie practicată în sistemul bancar; obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, polițiștii, începând cu anul 2004 trebuiau să

beneficieze de sporul de fidelitate și prima de vacanță.

Drepturile nu au fost

acordate deoarece prin legile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii

2004, 2005 și 2006 a fost suspendată plata.

Reclamantul consideră că

suspendarea aplicării drepturilor nu echivalează cu anularea drepturilor și întrucât

începând cu anul 2007 nu mai există o lege de suspendare a drepturilor, pârâții

sunt obligați să plătească sumele datorate.

Pârâtul M.I.R.A. a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul apreciază că în

condițiile suspendării succesive a prevederilor referitoare la plata primei de

concediu și a sporului de fidelitate, în bugetul aprobat nu au fost alocate

sumele pretinse.

În ceea ce privește

acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2004, pârâtul arată că reclamantul

a beneficiat de plata dreptului pentru anul 2004.

Pârâtul M.I.R.A. a formulat

cerere de chemare în garanție a M.E.F., arătând că, în ipoteza admiterii

acțiunii, această instituție trebuie să îi vireze sumele necesare efectuării

plăților.

Prin sentința civilă nr. 158

din 6 iunie 2007, pronunțată în Dosar nr. 2041/2/2007, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a

obligat pârâtul M.I.R.A. la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de

fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru anii 2004 și 2005 și

drepturi bănești reprezentând prime de concediu aferente anilor 2004, 2005,

2006, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.

A obligat M.E.F. să aloce

sumele necesare efectuării plății drepturilor acordate.

A respins cererea de chemare

în garanție ca nefondată și a obligat pârâții, în solidar, la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei către reclamant.

În considerentele sentinței

s-a reținut că aplicarea prevederilor legale referitoare la plata primei de

concediu și a sporului de fidelitate de care beneficiază polițiștii a fost

suspendată succesiv până la 31 decembrie 2006.

Suspendarea exercițiului

unui drept nu echivalează cu însăși înlăturarea acestuia, atâta vreme cât, prin

nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2004 - 2006

și în continuare.

Curtea de Apel a mai arătat

că încălcarea existenței acestor drepturi salariale ar contraveni prevederilor art.

41, art. 53 și art. 16 alin. (1) din Constituția României întrucât aceste

drepturi sunt derivate din dreptul de remunerare a muncii, care nu poate fi

restrâns în mod discriminatoriu.

Obligarea pârâtului M.E.F. la

alocarea sumelor necesare efectuării plăților acordate ordonatorului principal

de credite s-a întemeiat pe dispozițiile H.G. nr. 208/2005, având în vedere

faptul că bugetul de stat este gestionat de acest pârât.

Cererea de chemare în garanție

a fost respinsă apreciindu-se că nu reprezintă o cerere de despăgubiri întemeiată

pe dispozițiile art. 60 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs pârâtul M.I.R.A., invocând motivele de recurs prevăzute de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul consideră că în

mod greșit a fost acordat sporul de fidelitate pentru anul 2004, deoarece acest

spor a fost plătit tuturor polițiștilor.

Se mai consideră că

reclamantul avea obligația să dovedească plata conform art. 1169 C. civ.

Împotriva aceleași sentințe

a formulat recurs și pârâtul M.E.F., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul M.E.F. invocă

excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de dispozițiile art. 6

din Legea nr. 500/2002.

Recurentul arată că

responsabilitatea sa se limitează la faza de proiect bugetar, că nu există nici

un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea sa în

judecată.

Pretențiile intimatului -

reclamant sunt drepturi salariale care nu pot fi plătite decât de către

angajator, iar M.I.R.A. are calitatea de ordonator principal de credite.

Bugetul de stat este aprobat

prin lege organică de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea

legislativă.

Recurentul consideră

neîntemeiată acțiunea pe fondul său, deoarece normele care prevedeau sporurile

au fost suspendate anual prin Legea bugetului.

Cererea este neîntemeiată și

prin prisma prevederilor Constituției României, potrivit cărora, măsurile de

protecție socială sunt stabilite prin lege și tot legiuitorul are posibilitatea

de a suspenda acordarea acestei măsuri pentru o anumită durată.

Recurentul invocă Deciziile nr.

214/2005 și nr. 370/2005 ale Curții Constituționale prin care s-a statuat că

drepturile suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile prevăzute

în actele normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate de Constituție,care

nu au mar putea fi anulate de legiuitor.

Recursurile sunt fondate și

urmează a fi admise în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art.

312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. pentru următoarele

considerente.

Asupra cererii de recurs

formulată de recurentul - pârât M.I.R.A.

Recurentul a invocat greșita

acordare a sporului de fidelitate pe anul 2004.

Dovada plății cade în

sarcina recurentului și nu a intimatului.

Conform art. 1169 C. civ., „

cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.

Recurentul a pretins că

plata a fost efectuată, însă la instanța de fond nu a produs dovada cerută de art.

1169 C. civ.

În recurs, recurentul, la

solicitarea instanței, a depus la dosar adresele din 5 februarie 2008 din care

rezultă că reclamantului i s-a plătit sporul de fidelitate pentru anul 2004.

Cu privire la recursul

formulat de pârâtul M.E.F.:

Invocarea prevederilor H.G.

nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea M.F.P. și a A.N.A.F. în scopul

justificării obligării recurentului la alocarea sumelor necesare efectuării

plății drepturilor acordate este greșită.

Recurentul are obligația,

conform actului normativ sus - menționat, să elaboreze proiectul bugetului de

stat.

Numai prin Legea bugetului

de stat care este aprobată de Parlamentul României pot fi alocate în final

sumele de bani necesare plăților drepturilor.

Așadar, obligarea

recurentului - pârât M.E.F. să aloce sumele anterior aprobării Legii bugetului

este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind întrunit motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Urmează a se constata lipsa

calității procesuale pasive a recurentului - pârât.

În ceea ce privește

criticile aduse fondului cererii, de către același recurent, întrucât s-a

constatat lipsa calității procesuale pasive a acestuia, se va considera că nu

mai este necesar să fie analizate, având în vedere și că recurentul M.I.R.A. nu

a formulat astfel de critici.

În consecință, urmare a

admiterii recursurilor, se va modifica în parte sentința recurată în sensul că

se va înlătura obligarea M.I.R.A. la plata sporului de fidelitate de până la

20% din salariul de bază pentru anul 2004.

Se va admite excepția lipsei

calității procesuale pasive a M.E.F.

Urmează a se respinge

cererile formulate față de M.E.F.

M.I.R.A. va fi obligat la 1.000

lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Se va menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de M.I.R.A. și de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 1538 din 6 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că înlătură obligarea M.I.R.A. la plata sporului de

fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru anul 2004.

Admite excepția lipsei

calității procesuale pasive a M.E.F.

Respinge cererile formulate

față de M.E.F.

Obligă M.I.R.A. la 100 lei

cheltuieli de judecată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2008.