ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 575/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 martie 2007 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul D.F.L. a chemat în judecată pe pârâții M.I.R.A. și M.E.F., solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru anii : 2004 și 2005, respectiv la prime de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu în anii 2004, 2005 și 2006, sume actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda medie practicată în sistemul bancar; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, polițiștii, începând cu anul 2004 trebuiau să beneficieze de sporul de fidelitate și prima de vacanță.

Drepturile nu au fost acordate deoarece prin legile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii 2004, 2005 și 2006 a fost suspendată plata. Reclamantul consideră că suspendarea aplicării drepturilor nu echivalează cu anularea drepturilor și întrucât începând cu anul 2007 nu mai există o lege de suspendare a drepturilor, pârâții sunt obligați să plătească sumele datorate. Pârâtul M.I.R.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâtul apreciază că în condițiile suspendării succesive a prevederilor referitoare la plata primei de concediu și a sporului de fidelitate, în bugetul aprobat nu au fost alocate sumele pretinse. În ceea ce privește acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2004, pârâtul arată că reclamantul a beneficiat de plata dreptului pentru anul 2004. Pârâtul M.I.R.A.

a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F., arătând că, în ipoteza admiterii acțiunii, această instituție trebuie să îi vireze sumele necesare efectuării plăților. Prin sentința civilă nr. 158 din 6 iunie 2007, pronunțată în Dosar nr. 2041/2/2007, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a obligat pârâtul M.I.R.A. la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru anii 2004 și 2005 și drepturi bănești reprezentând prime de concediu aferente anilor 2004, 2005, 2006, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății. A obligat M.E.F. să aloce sumele necesare efectuării plății drepturilor acordate.

A respins cererea de chemare în garanție ca nefondată și a obligat pârâții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei către reclamant. În considerentele sentinței s-a reținut că aplicarea prevederilor legale referitoare la plata primei de concediu și a sporului de fidelitate de care beneficiază polițiștii a fost suspendată succesiv până la 31 decembrie 2006. Suspendarea exercițiului unui drept nu echivalează cu însăși înlăturarea acestuia, atâta vreme cât, prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2004 - 2006 și în continuare. Curtea de Apel a mai arătat că încălcarea existenței acestor drepturi salariale ar contraveni prevederilor art. 41, art. 53 și art. 16 alin. (1) din Constituția României întrucât aceste drepturi sunt derivate din dreptul de remunerare a muncii, care nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.

Obligarea pârâtului M.E.F. la alocarea sumelor necesare efectuării plăților acordate ordonatorului principal de credite s-a întemeiat pe dispozițiile H.G. nr. 208/2005, având în vedere faptul că bugetul de stat este gestionat de acest pârât. Cererea de chemare în garanție a fost respinsă apreciindu-se că nu reprezintă o cerere de despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 60 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M.I.R.A., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul consideră că în mod greșit a fost acordat sporul de fidelitate pentru anul 2004, deoarece acest spor a fost plătit tuturor polițiștilor. Se mai consideră că reclamantul avea obligația să dovedească plata conform art. 1169 C. civ.

Împotriva aceleași sentințe a formulat recurs și pârâtul M.E.F., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul M.E.F. invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 500/2002. Recurentul arată că responsabilitatea sa se limitează la faza de proiect bugetar, că nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea sa în judecată. Pretențiile intimatului - reclamant sunt drepturi salariale care nu pot fi plătite decât de către angajator, iar M.I.R.A. are calitatea de ordonator principal de credite. Bugetul de stat este aprobat prin lege organică de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativă.

Recurentul consideră neîntemeiată acțiunea pe fondul său, deoarece normele care prevedeau sporurile au fost suspendate anual prin Legea bugetului. Cererea este neîntemeiată și prin prisma prevederilor Constituției României, potrivit cărora, măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege și tot legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestei măsuri pentru o anumită durată. Recurentul invocă Deciziile nr. 214/2005 și nr. 370/2005 ale Curții Constituționale prin care s-a statuat că drepturile suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile prevăzute în actele normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate de Constituție,care nu au mar putea fi anulate de legiuitor.

Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. pentru următoarele considerente. Asupra cererii de recurs formulată de recurentul - pârât M.I.R.A. Recurentul a invocat greșita acordare a sporului de fidelitate pe anul 2004. Dovada plății cade în sarcina recurentului și nu a intimatului. Conform art. 1169 C. civ., „ cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”. Recurentul a pretins că plata a fost efectuată, însă la instanța de fond nu a produs dovada cerută de art. 1169 C. civ. În recurs, recurentul, la solicitarea instanței, a depus la dosar adresele din 5 februarie 2008 din care rezultă că reclamantului i s-a plătit sporul de fidelitate pentru anul 2004. Cu privire la recursul formulat de pârâtul M.E.F.: Invocarea prevederilor H.G.

nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea M.F.P. și a A.N.A.F. în scopul justificării obligării recurentului la alocarea sumelor necesare efectuării plății drepturilor acordate este greșită. Recurentul are obligația, conform actului normativ sus - menționat, să elaboreze proiectul bugetului de stat. Numai prin Legea bugetului de stat care este aprobată de Parlamentul României pot fi alocate în final sumele de bani necesare plăților drepturilor. Așadar, obligarea recurentului - pârât M.E.F. să aloce sumele anterior aprobării Legii bugetului este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Urmează a se constata lipsa calității procesuale pasive a recurentului - pârât.

În ceea ce privește criticile aduse fondului cererii, de către același recurent, întrucât s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestuia, se va considera că nu mai este necesar să fie analizate, având în vedere și că recurentul M.I.R.A. nu a formulat astfel de critici. În consecință, urmare a admiterii recursurilor, se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se va înlătura obligarea M.I.R.A. la plata sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru anul 2004. Se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. Urmează a se respinge cererile formulate față de M.E.F. M.I.R.A. va fi obligat la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Se va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de M.I.R.A. și de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 1538 din 6 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că înlătură obligarea M.I.R.A. la plata sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru anul 2004. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. Respinge cererile formulate față de M.E.F. Obligă M.I.R.A. la 100 lei cheltuieli de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.