ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 534/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ

și fiscal, la data de 07 februarie 2007, reclamantul L.G. a solicitat obligarea

pârâților M.A.I. și M.F.P., la plata sumelor cuvenite cu titlu de primă de

concediu, corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006, actualizate cu

coeficientul de inflație, de la data nașterii dreptului, la data plății

efective, precum și obligarea la plata sumelor cuvenite cu titlul de spor de

fidelitate de până la 20% din bază, aferente anilor 2004 - 2005, actualizate cu

coeficientul inflație, până la data plății efective.

În motivarea cererii s-a arătat

că prin O.G. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată

prin Legea 353/2003, s-a prevăzut, în cuprinsul dispozițiilor art. 37 alin.

(2), că la plecarea în concediu de odihnă polițistul primește primă de concediu

egală cu salariul de bază din luna anterioară, iar în cuprinsul art. 6 din

același act normativ, s-a prevăzut că, pentru activitatea desfășurată în

instituțiile din apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în

calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, se

acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile

stabilite prin Ordin al ministrului de interne.

S-a mai precizat că prin art. 9

alin. (7) din Legea 507/2003, art. 8 alin. (7) din Legea 511/2004, respectiv

art. 5 alin. (5) din Legea 379/2005, aplicarea dispozițiilor privind acordarea

primei de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006 a fost suspendată, iar că, prin

art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 118/2004, s-a suspendat aplicarea dispozițiilor

art. 6 din O.G. nr. 38/2003.

A apreciat reclamantul că măsura

suspendării acordării primei de concediu și a sporului de fidelitate a afectat

doar exercițiul dreptului, nu și existența acestuia, întrucât un drept prevăzut

de lege încetează doar prin abrogare, care în speță nu s-a produs, astfel

încât, aceste drepturi există, iar garantarea realizării lor este conformă cu

principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.

La data de 09 martie 2007,

pârâtul M.I.R.A. a formulat cererea de chemare în garanție a M.E.F., întemeiată

pe dispozițiile H.G. nr. 208/2005.

La 14 martie 2007, Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, reținând incidența art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Prin sentința civilă nr. 2111

din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă în parte, Instanța obligând pârâtul

M.I.R.A. la plata către reclamant a sumelor cuvenite cu titlu de primă de

concediu aferente anilor 2004, 2005, 2006, actualizate cu indicele de inflație

și cu titlu de spor de fidelitate de 20% aferente anilor 2004 - 2005,

actualizate cu indicele de inflație de la data plații.

Totodată Instanța a respins

acțiunea față de pârâtul M.E.F., precum și cererea de chemare în garanție, ca

neîntemeiate.

Pentru a pronunța această

hotărâre Instanța a reținut că M.F.P., în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (2)

din H.G. nr. 208/2005, nu are printre atribuții alocarea de fonduri din bugetul

de stat, astfel încât acesta nu este subiect pasiv al vreunuia dintre

raporturile juridice deduse judecății.

Pe fondul cauzei, prima Instanță

a reținut, în esență, că măsura suspendării dispozițiilor legale prevăzute de

art. 6 și art. 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003 nu poate avea ca efect decât amânarea

punerii în aplicare a acestor prevederi, odată cu expirarea duratei de

suspendare, obligația corelativă devenind executorie, suspendarea neechivalând

cu stingerea dreptului, ci având ca efect numai imposibilitatea realizării

acestuia în intervalul de timp dat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs M.I.R.A., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și

nelegalitate, susținând că în anul 2004 polițiștii au beneficiat de sporul de

fidelitate potrivit prevederilor legale, apărările formulate de instituție în

acest sens fiind reținute în mod eronat de prima Instanța.

Înalta Curte, analizând actele

și lucrările dosarului, constată că recursul a rămas fără obiect, pentru

considerentele ce urmează:

La termenul de judecată din 13

februarie 2008, recurentul pârât M.I.R.A. a învederat faptul că toate

drepturile bănești solicitate prin acțiune introductivă au fost plătite, aspect

confirmat de intimatul reclamant L.G., prezent personal și asistat.

În acest sens s-a depus la

dosarul cauzei și adresa emisă de M.I.R.A. – B.C.P.A.T.M., unitate la care

intimatul reclamant este angajat, prin care se menționează, de asemenea, că la

finele anului 2007, intimatul reclamant a primit integral drepturilor bănești

solicitate prin acțiunea introductivă.

În concluzie, Înalta Curte va

respinge recursul declarat ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursului declarat de

M.I.R.A. împotriva sentinței civile nr. 2111 din 12 septembrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca rămas

fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 13 februarie 2008.