ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 534/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, la data de 07 februarie 2007, reclamantul L.G. a solicitat obligarea pârâților M.A.I. și M.F.P., la plata sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu, corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006, actualizate cu coeficientul de inflație, de la data nașterii dreptului, la data plății efective, precum și obligarea la plata sumelor cuvenite cu titlul de spor de fidelitate de până la 20% din bază, aferente anilor 2004 - 2005, actualizate cu coeficientul inflație, până la data plății efective.

În motivarea cererii s-a arătat că prin O.G. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea 353/2003, s-a prevăzut, în cuprinsul dispozițiilor art. 37 alin. (2), că la plecarea în concediu de odihnă polițistul primește primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară, iar în cuprinsul art. 6 din același act normativ, s-a prevăzut că, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin Ordin al ministrului de interne.

S-a mai precizat că prin art. 9 alin. (7) din Legea 507/2003, art. 8 alin. (7) din Legea 511/2004, respectiv art. 5 alin. (5) din Legea 379/2005, aplicarea dispozițiilor privind acordarea primei de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006 a fost suspendată, iar că, prin art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 118/2004, s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003. A apreciat reclamantul că măsura suspendării acordării primei de concediu și a sporului de fidelitate a afectat doar exercițiul dreptului, nu și existența acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare, care în speță nu s-a produs, astfel încât, aceste drepturi există, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.

La data de 09 martie 2007, pârâtul M.I.R.A. a formulat cererea de chemare în garanție a M.E.F., întemeiată pe dispozițiile H.G. nr. 208/2005. La 14 martie 2007, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reținând incidența art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 2111 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă în parte, Instanța obligând pârâtul M.I.R.A.

la plata către reclamant a sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu aferente anilor 2004, 2005, 2006, actualizate cu indicele de inflație și cu titlu de spor de fidelitate de 20% aferente anilor 2004 - 2005, actualizate cu indicele de inflație de la data plații. Totodată Instanța a respins acțiunea față de pârâtul M.E.F., precum și cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiate. Pentru a pronunța această hotărâre Instanța a reținut că M.F.P., în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 208/2005, nu are printre atribuții alocarea de fonduri din bugetul de stat, astfel încât acesta nu este subiect pasiv al vreunuia dintre raporturile juridice deduse judecății. Pe fondul cauzei, prima Instanță a reținut, în esență, că măsura suspendării dispozițiilor legale prevăzute de art. 6 și art. 37 pct. 2 din O.G.

nr. 38/2003 nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a acestor prevederi, odată cu expirarea duratei de suspendare, obligația corelativă devenind executorie, suspendarea neechivalând cu stingerea dreptului, ci având ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp dat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.I.R.A., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că în anul 2004 polițiștii au beneficiat de sporul de fidelitate potrivit prevederilor legale, apărările formulate de instituție în acest sens fiind reținute în mod eronat de prima Instanța. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul a rămas fără obiect, pentru considerentele ce urmează: La termenul de judecată din 13 februarie 2008, recurentul pârât M.I.R.A.

a învederat faptul că toate drepturile bănești solicitate prin acțiune introductivă au fost plătite, aspect confirmat de intimatul reclamant L.G., prezent personal și asistat. În acest sens s-a depus la dosarul cauzei și adresa emisă de M.I.R.A. – B.C.P.A.T.M., unitate la care intimatul reclamant este angajat, prin care se menționează, de asemenea, că la finele anului 2007, intimatul reclamant a primit integral drepturilor bănești solicitate prin acțiunea introductivă. În concluzie, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursului declarat de M.I.R.A. împotriva sentinței civile nr. 2111 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2008.