ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 655/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 iunie 2007, reclamantul E.V. a solicitat obligarea pârâților M.I.R.A. și M.E.F. la plata sumelor reprezentând primele de concediu pentru anii 2004 - 2006 și sporul de fidelitate pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2005, actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății. M.E.F. a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu există identitate între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, în condițiile în care primele de concediu și sporul de fidelitate derivă dintr-un raport de serviciu, iar M.I.R.A.

este ordonator principal de credite care, potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor din sistemul său. Prin sentința civilă nr. 2031 din 05 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a obligat pârâtul M.I.R.A. să plătească reclamantului primele de concediu pentru anii 2004 - 2006 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății. Prin aceeași sentință, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. și a fost obligat acest pârât să aloce M.I.R.A.

sumele necesare plății drepturilor reclamantului. Hotărând astfel, Instanța de Fond a reținut că reclamantul este funcționar public și conform art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 și art. 6 din același act normativ are dreptul la primele de concediu și sporul de fidelitate solicitate prin acțiune. Instanța de Fond a constatat că M.E.F. are calitate procesuală pasivă față de faptul că acest minister gestionează bugetul de stat. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul M.E.F., criticând soluția de obligare a sa la alocarea sumelor necesare pentru efectuarea plății către intimatul - reclamant. Recurentul a susținut că obligația stabilită de Instanța de Fond este lipsită de temei juridic, motiv pentru care este nelegală soluția de respingere a excepției privind lipsa calității sale procesuale pasive.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Instanța de Fond a soluționat greșit excepția invocată de M.E.F. și a constatat calitatea procesuală pasivă a acestui minister, fără a exista un temei legal pentru obligația stabilită cu privire la alocarea sumelor necesare pentru efectuarea plății drepturilor cuvenite intimatului - reclamant. Legea nr. 500/2002, reținută în considerentele hotărârii atacate, nu prevede o asemenea răspundere pentru ministerul recurent și nu constituie temeiul unor raporturi juridice între această autoritate administrativă și celelalte părți în litigiu, astfel încât a fost greșit admisă cererea de obligare la alocarea sumelor necesare plății.

În consecință, se va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că se va respinge cererea de obligare a M.E.F. la alocarea sumelor necesare plății, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.F., împotriva sentinței civile nr. 2031 din 5 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge cererea de obligare a M.E.F. la alocarea sumelor necesare plății. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 februarie 2008.