ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 655/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 iunie 2007,

reclamantul E.V. a solicitat obligarea pârâților M.I.R.A. și M.E.F. la plata sumelor

reprezentând primele de concediu pentru anii 2004 - 2006 și sporul de fidelitate

pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2005, actualizate cu indicele de

inflație până la data efectuării plății.

M.E.F. a invocat prin

întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu există

identitate între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul

juridic dedus judecății, în condițiile în care primele de concediu și sporul de

fidelitate derivă dintr-un raport de serviciu, iar M.I.R.A. este ordonator

principal de credite care, potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002,

repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru

bugetele instituțiilor din sistemul său.

Prin sentința civilă nr. 2031

din 05 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a obligat pârâtul M.I.R.A. să

plătească reclamantului primele de concediu pentru anii 2004 - 2006 și sporul

de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflație până

la data efectuării plății.

Prin aceeași sentință, a fost

respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. și a fost obligat

acest pârât să aloce M.I.R.A. sumele necesare plății drepturilor reclamantului.

Hotărând astfel, Instanța de

Fond a reținut că reclamantul este funcționar public și conform art. 37 alin.

(2) din O.G. nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 și art. 6 din

același act normativ are dreptul la primele de concediu și sporul de fidelitate

solicitate prin acțiune.

Instanța de Fond a constatat

că M.E.F. are calitate procesuală pasivă față de faptul că acest minister gestionează

bugetul de stat.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâtul M.E.F., criticând soluția de obligare a sa la alocarea

sumelor necesare pentru efectuarea plății către intimatul - reclamant.

Recurentul a susținut că

obligația stabilită de Instanța de Fond este lipsită de temei juridic, motiv

pentru care este nelegală soluția de respingere a excepției privind lipsa

calității sale procesuale pasive.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

Instanța de Fond a soluționat

greșit excepția invocată de M.E.F. și a constatat calitatea procesuală pasivă a

acestui minister, fără a exista un temei legal pentru obligația stabilită cu

privire la alocarea sumelor necesare pentru efectuarea plății drepturilor

cuvenite intimatului - reclamant.

Legea nr. 500/2002, reținută

în considerentele hotărârii atacate, nu prevede o asemenea răspundere pentru

ministerul recurent și nu constituie temeiul unor raporturi juridice între

această autoritate administrativă și celelalte părți în litigiu, astfel încât a

fost greșit admisă cererea de obligare la alocarea sumelor necesare plății.

În consecință, se va modifica

în parte hotărârea atacată, în sensul că se va respinge cererea de obligare a M.E.F.

la alocarea sumelor necesare plății, urmând a fi menținute celelalte dispoziții

ale sentinței

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.E.F., împotriva sentinței civile nr. 2031 din 5 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte hotărârea

atacată în sensul că respinge cererea de obligare a M.E.F. la alocarea sumelor

necesare plății.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 20 februarie 2008.