ÎCCJ, decizie (scj.ro #84009)

Mandat european de arestare. Motiv de refuz al executării prevăzut în art. 88 alin. (2) lit. c 1 ) din Legea nr. 302/2004. Termenul de transmitere a unei copii certificate a hotărârii de condamnare și a oricăror alte informații necesare Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare Indice alfabetic : Drept procesual penal - mandat european de arestare - motiv de refuz al executării prevăzut în art. 88 alin. (2) lit. c 1 ) din Legea nr. 302/2004 - termenul de transmitere a unei copii certificate a hotărârii de condamnare și a oricăror alte informații necesare C. proc.

pen., art. 186 alin. (2) și (4) Legea nr. 302/2004, art. 88 În conformitate cu art. 88 alin. (2) lit. c 1 ) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, în cazul în care acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent. În acest caz, potrivit art. 88 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, în vederea recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare pe cale incidentală.

Dacă autoritatea judiciară de emitere nu transmite o copie certificată a hotărârii de condamnare și orice alte informații necesare, solicitate în vederea recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare pe cale incidentală, în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 88 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare. Termenul de 20 de zile prevăzut în art. 88 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, fiind un termen procedural, se calculează conform dispozițiilor art. 186 alin. (2) C. proc. pen. și, prin urmare, la calcularea sa nu se socotește ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua în care acesta se împlinește.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 186 alin. (4) C. proc. pen., termenul pe zile expiră la sfârșitul zilei în care se împlinește. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3436 din 26 octombrie 2009 Prin încheierea din 8 septembrie 2009, Curtea de Apel Galați, Secția penală, a admis cererea autorității judiciare italiene și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22 iulie 2009 în dosarul de referință nr. 655/2008 Registru executări P de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma - Italia, pe numele persoanei solicitate D.C.

În baza art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 90 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată prin Legea nr. 222/2008, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 8 septembrie 2009 până la 6 octombrie 2009. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că mandatul european de arestare sus-arătat a fost emis de autoritățile judiciare italiene în vederea executării restului de pedeapsă de 4 ani, 5 luni și 20 de zile închisoare, din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin decizia nr. 655/2008 a Curții de Apel din Roma, rămasă definitivă prin decizia din 7 februarie 2008 a Curții de Casație, pentru săvârșirea de către persoana solicitată a infracțiunilor de furt organizat și armat și viol, fapte prevăzute în art. 609 bis, art. 626, art. 582-585 și art. 81 C. pen.

italian. Constatând că faptele săvârșite fac parte din categoria celor care, potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, dau loc la predare, fiind, de altfel, prevăzute ca infracțiuni și de legea română, prima instanță a apreciat că se impune arestarea provizorie a persoanei solicitate. Totodată, având în vedere declarația persoanei solicitate, care a refuzat să execute pedeapsa în statul membru emitent, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 88 alin. (2) lit. c 1 ) din Legea nr. 302/2004 și, în conformitate cu prevederile art. 88 alin. (3) din același act normativ, a solicitat autorității judiciare italiene transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și alte informații în vederea recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare pe cale incidentală, precizând ca actele solicitate să-i fie remise în termen de 20 de zile de la data primirii adresei.

Ulterior, prin sentința nr. 158/F din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați, Secția penală, judecătorul fondului a respins cererea autorității judiciare italiene de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22 iulie 2009 în dosarul de referință nr. 655/2008 Registru executări P pe numele persoanei solicitate D.C. și a dispus punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 31/E din 8 septembrie 2009 emis de Curtea de Apel Galați, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că autoritățile judiciare emitente, respectiv Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma - Italia, nu au răspuns cererii formulate de către instanță, depășind termenul de 20 de zile acordat, impunându-se astfel aplicarea sancțiunii prevăzute în art. 88 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, și anume refuzul executării mandatului european de arestare. Totodată, prima instanță a apreciat că în momentul în care se hotărăște că într-o cauză pot fi aplicate dispozițiile art. 88 alin. (2) lit. c 1 ) din Legea nr. 302/2004, declanșându-se procedura recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare, nu se mai poate reveni asupra acestei hotărâri și să se dispună punerea în executare a mandatului european de arestare.

Împotriva sentinței penale sus-arătate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că termenul de 20 de zile prevăzut în art. 88 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 nu era împlinit, ultima zi fiind chiar data de 30 septembrie 2009, iar autoritățile judiciare emitente au transmis, prin fax, actele solicitate, în data de 29 septembrie 2009 orele 18,54 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați care, la data de 1 octombrie 2009, le-a înaintat Curții de Apel Galați, astfel că în cauză se impunea acordarea unui nou termen de judecată. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs, precum și întreaga cauză conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Opinia instanței de fond, conform căreia odată aleasă varianta recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare pe cale incidentală, nu se mai poate reveni asupra ei, iar în cazul în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele solicitate în termenul de 20 de zile singura soluție posibilă este cea de refuzare a punerii în executare a mandatului european de arestare este una corectă, fiind în deplină concordanță cu voința legiuitorului care decurge din textul de lege. Numai că în prezenta cauză nu ne aflăm într-o astfel de situație, nefiind incidente dispozițiile art. 88 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, instanța considerând, în mod eronat, că termenul prevăzut de lege a fost depășit la data judecății.

Astfel, termenul de 20 de zile, fiind un termen procedural, se calculează conform dispozițiilor cuprinse în art. 186 alin. (2) C. proc. pen., nesocotindu-se ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua în care acesta se împlinește. De asemenea, așa cum rezultă din dispozițiile art. 186 alin. (4) C. proc. pen., termenul pe zile expiră la sfârșitul zilei în care se împlinește. În speța de față, adresele către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma - Italia și către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol București, prin care au fost solicitate informații conform art. 88 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, au fost expediate prin fax la data de 9 septembrie 2009, la orele 7,57 și respectiv 7,54.

În aceste condiții, termenul de 20 de zile se împlinea la data de 30 septembrie 2009, la sfârșitul zilei, și nu cu o zi înainte, cum, în mod greșit, a reținut instanța de fond. În plus, autoritatea judiciară emitentă a respectat solicitarea instanței de fond de a remite documentele în termen de 20 de zile de la data primirii adresei, transmițându-le prin fax, la data de 29 septembrie 2009, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Așa fiind, instanța de fond avea obligația de a amâna judecarea cauzei până după împlinirea termenului de 20 de zile prevăzut în art. 88 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, urmând a hotărî în funcție de răspunsul autorității judiciare emitente. Având în vedere cele care preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva sentinței nr. 158/F din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Galați, Secția penală, privind pe persoana solicitată D.C., a casat sentința penală menționată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, menținând actele procedurale îndeplinite în fața instanței până la data de 30 septembrie 2009.