ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2103/2013

Asupra recursului de fată:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 292 din 10 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată raportată la art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 august 2012 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Evry - Franța fată de cetățeanul român P.D.M., a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 de zile, respectiv de la 10 iunie 2013 Ia 08 iulie 2013, a luat act că persoana solicitată nu a consimțit la predare, a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Franța, cu respectarea regulii specialității, pentru efectuarea urmăririi penale cu privire la infracțiunile de agresare sexuală și furt prin efracție într-o locuință prevăzute de art. 222-22, 222-27, 222-31, 222-44, 222-45, 222-47,222-48-1; 311-1, 311-5, 311-13 și 311-14 C. pen. francez., în temeiul art. 103 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată a luat act de solicitarea numitului P.D.M. de a executa pedeapsa, în caz de condamnare, pentru infracțiunile pentru care se efectuează urmărirea penală împotriva sa de autoritățile judiciare franceze, într-un penitenciar din România.

A constatat că persoana solicitată P.D.M. a fost reținută 24 de ore de la 09 iunie 2013 ora 19,00 până la data de 10 iunie 2013 ora 19,00 și a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

Pentru a dispune astfel curtea de apel a reținut următoarele:

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 10 iunie 2013, sub nr. 1272/2/2013, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 august 2012 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Evry - Franța față de cetățeanul român P.D.M., urmărit pentru săvârșirea infracțiunilor de agresare sexuală și furt prin efracție într-o locuință prevăzute de art. 222-22, 222-27, 222 -31, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48-1; 311-1, 311-5, 311-13 și 311-14 C. pen. francez.

În conformitate cu art. 100 din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus reținerea persoanei solicitate P.D.M. pe o durată de 24 de ore de la 09 iunie 2013 ora 19,00 până la data de 10 iunie 2013 ora 19,00.

La termenul de judecată din 10 iunie 2013, Curtea de Apel București a înștiințat persoana solicitantă despre faptul că Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Evry - Franța a emis la 29 august 2012 un mandat european de arestare, pe numele său, pentru săvârșirea infracțiunilor de agresare sexuală și furt prin efracție într-o locuință prevăzute de art. 222-22, 222-27, 222-31, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48-1; 311-1, 311-5, 311-13 și 311-14 C. pen. francez.

De asemenea, curtea de apel a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predare către autoritățile din Franța punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, în deosebi caracterul irevocabil al acestuia, conform art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată P.D.M. a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Franța, însă în cazul în care se va dispune condamnarea sa pentru infracțiunile reținute în mandatul european de arestare dorește să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

Cu privire la starea de fapt curtea de apel a reținut că, la data de 24 octombrie 2011, în jurul orelor 03,30, patru persoane au intrat prin efracție în domiciliul familiei J. Acestea au intrat în clădire după ce au spart geamul de la camera lui C.J. care dormea. Fratele acestuia dormea într-o cameră alăturată. Unul dintre autorii faptei a rămas pe acoperiș pentru a păzi, doi dintre ei au căutat în camerele de la etaj, iar ultimul a rămas în camera tinerei de 19 ani. Acesta i-a mângâiat de mai multe ori părțile intime pe deasupra hainelor apoi pe dedesubt.

Terorizată tânăra se prefăcea că doarme. Cu toate acestea, individul i-a ridicat pijamaua și s-a așezat lângă ea în pat. Tânăra a început atunci să țipe, însă inculpatul a pălmuit-o continuând să-i mângâie pieptul. De asemenea, i-a acoperit gura ca să nu mai strige după ajutor. în același timp fratele tinerei de 22 de ani s-a trezit după ce a auzit zgomot de pași și după ce unul dintre autori a deschis ușa camerei sale. Imediat acesta a ieșit pe hol și a aprins lumina. Atunci cei trei indivizi au fugit pe ferească după ce în prealabil au sustras geanta tinerei care conținea în special un cârd bancar și un telefon mobil.

Alte două furturi având un mod de operare similar, însă în lipsa locatarilor, au fost înregistrare: unul în Vigneux Sur Seine în noaptea de 29 septembrie 2011, în dauna lui R.J. iar al doilea în Varennes Jacy, în week-endul dintre 22 și 24 octombrie 2011 în dauna lui M. - J.B.

La termenul de judecată din 10 iunie 2013, persoana solicitată

P.D.M. a declarat că are cunoștință de infracțiunile reținute în

mandatul european de arestare și că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Franța.

În acest sens s-a întocmit un proces - verbal, semnat de judecător, grefier și persoana solicitată.

Curtea, constatând că nu este incident niciunul din motivele de refuz al executării, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus

punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 august 2012 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare

Instanță din Evry - Franța față de cetățeanul român P.D.M., a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 de zile, și

a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din

Franța.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs persoana solicitată, solicitând să se respingă solicitarea de predare a sa către

autoritățile franceze și în eventualitatea condamnării la o pedeapsă

privativă de libertate să se dispună executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

C. proc. pen.

, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 98 din Legea nr. 302, Autoritatea judiciara română de

executare refuză executarea mandatului european de arestare în

următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana

urmărită a fost judecata definitiv pentru aceleași fapte de către un stat

membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul

condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment

în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost gradată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de

arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusa mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

(2) Autoritatea judiciara română de executare poate refuza

executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situația prevăzută la art. 96 alin. (2) din prezenta lege; în

mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb

valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru

aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de

siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean

român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost

judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al U.E., cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se refera la infracțiuni

care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost

comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite

urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislației române, răspunderea pentru

infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori

executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie să nu înceapă

urmărirea penală, fie încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare, sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri.

În situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul

prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art.

107, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând

autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de

documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. în cazul in care autoritatea judiciara romana de

executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare,

mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 107.

În cazul prevăzut la alin. (3), daca persoana solicitata se afla

în stare de arest și autoritatea judiciară de emitere întârzie

transmiterea documentelor solicitate, dispozițiile art. 103 alin. (4) se

aplică în mod corespunzător. în situația în care autoritatea judiciară de

emitere nu transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de

cel mult 20 de zile de la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară

emitentă asupra posibilității de a solicita recunoașterea și executarea

hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relația dintre România și statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocității.

Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident niciunul din

cazurile în care se poate refuza punerea în executare a mandatului european de arestare și a solicitării de predare a persoanei către autoritățile franceze, apreciază că în mod corect Curtea de Apel București a admis sesizarea Parchetului și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 august 2012 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Evry - Franța față de cetățeanul român P.D.M., a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 de zile, și a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Franța.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.D.M. împotriva sentinței penale nr. 292 din 10 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată

P.D.M. împotriva sentinței penale nr. 292 din 10 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 620 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei.

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 iunie 2013.