ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1133/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1133/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 104/F din 12 martie 2013 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală,

a fost

admisă sesizarea formulată de autoritățile judiciare franceze.

S-a dispus punerea în executare a

mandatului european de arestare emis la data de 17 iulie 2012 de Curtea de Apel

din Lyon - Republica Franceză împotriva cetățeanului român C.R..

S-a dispus arestarea persoanei solicitate

C.R. pe o perioadă de 29 de zile de la data punerii în executare a mandatului de

arestare, în vederea predării către autoritățile franceze.

S-a dispus predarea persoanei solicitate

către autoritățile franceze, cu condiția respectării regulii specialității și cu

condiția ca, în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativă

de libertate, persoana predată să poată fi transferată în România pentru executarea

pedepsei.

S-a constatat că persoana solicitată a

fost reținută în cursul procedurii de la 7 martie 2013 la data de 08 martie 2013.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina

statului, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 75 RON, s-a

dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că prin adresa din 08 martie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu dispozițiile art. 102 Legea

nr. 302/2004, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului

european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Franceză, față

de cetățeanul român C.R., în cuprinsul sesizării arătându-se că autoritățile franceze

au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de

10 iulie 2012, pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație criminală în vederea

pregătirii infracțiunilor și spălare de bani din fraudă organizată prin nedovedirea

originii resurselor, comisă de o persoană în legătură cu conspirație criminală.

S-a reținut că a fost înaintată o semnalare

transmisă de către Biroul SIRENE ce conține toate datele prevăzute de anexa

I

Legea nr. 302/2004, așa încât, potrivit

art. 89 alin. (3) din această lege, semnalarea ține loc de mandat european.

Totodată, s-a constatat că împotriva persoanei

solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii în data de 07 martie 2013.

A fost atașată lucrarea înregistrată din

07 martie 2013 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ce conține semnalarea

în sistem informatic transmisă și în copie legalizată, adresele de verificare și

de depistare a persoanei solicitate, procesul-verbal de aducere la cunoștință a

învinuirii și a dreptului de a fi asistat de apărător și ordonanța de reținere.

În conformitate cu dispozițiile art. 103

alin. (1) Legea nr. 302/2004, la termenul din 08 martie 2013, curtea de apel a procedat

la verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea

stabilită în cuprinsul mandatului european și în urma verificărilor efectuate de

către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Persoana solicitată nu și-a exprimat consimțământul

pentru predarea către autoritățile franceze.

Deși a constatat că sunt aplicabile dispozițiile

art. 89 alin. (3) din această lege, în sensul că semnalarea ține loc de mandat european,

curtea de apel a apreciat necesară atașarea mandatului european de arestare, având

în vedere data la care a fost primită semnalarea, respectiv 25 iulie 2012 și lipsa

oricăror dovezi privind demersurile făcute de autoritățile române privind identificarea

și depistarea persoanei solicitate în decursul celor 8 luni, dar și lipsa unor verificări

privind actualitatea mandatului european.

La același termen, în conformitate cu dispozițiile

art. 103 alin. (2) Legea nr. 302/2004, instanța de fond a luat măsura obligării

de a nu părăsi localitatea București pentru o perioadă de 5 zile, considerând-o

suficientă pentru a asigura desfășurarea procedurii până la depunerea mandatului

european.

Ulterior, a fost atașat mandatul european

de arestare însoțit de traducerea în limba română.

Analizând actele și lucrările dosarului,

curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare conține date suficiente

de identificare a persoanei solicitate, o descriere detaliată a faptelor și încadrarea

juridică, calitatea în care a acționat persoana solicitată, indicarea autorității

emitente, rezultând că mandatul european de arestare a fost emis la data de 17

iulie 2012 de către Curtea de Apel din Lyon - Franța și are la bază mandatul de

arestare emis la data de 10 iulie 2012 de către un judecător de instrucție din Lyon

cu privire la numitul C.R..

S-a constatat că mandatul european a fost

emis în vederea desfășurării anchetei penale, C.R. fiind cercetat pentru săvârșirea

infracțiunilor de conspirație criminală în vederea pregătirii infracțiunilor și

spălare de bani din fraudă organizată prin nedovedirea originii resurselor, comisă

de o persoană în legătură cu conspirație criminală, prevăzută de art. 321-6, 321-6-1,

321-1, 321-3, 321-4, 321-10, 321-10-1, 321-11, 313-1, 313-3, 313-7, 313-8, 324-1,

324-3, 324-4, 324-5, 324-6, 324-7, 324-8, 450-1, 450-3, 450-5 C. pen. francez, pedepsite

cu închisoarea de 10 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că în data de 15

septembrie 2010, ofițerii de poliție din Valence au fost informați de către un proprietar

de magazin că mai multe persoane au folosit cârduri bancare străine pentru a face

cumpărători online. Patru persoane (A.M., M.A., T.I. și T.G.) au fost arestate deoarece

asupra lor s-au găsit mai multe telefoane mobile și numeroase articole cumpărate

cu cârdurile bancare falsificate. Analiza telefoanelor mobile a dus la arestarea

altor două persoane (V.T.A. și D.Ș.). Tot pe baza analizei telefoanelor mobile,

în data de 17 septembrie 2010, poliția a arestat alte șapte persoane (C.S., A.M.A.,

C.C., C.M., V.A.C., E.M.F., S.I.M.) care au stat la un hotel situat În Chambery,

în posesia lor găsindu-se cardurile bancare falsificate, un software de recodare,

telefoane mobile și mai multe computere.

Polițiștii francezi au descoperit faptul

că în perioada ianuarie-septembrie 2010, grupul infracțional menționat a trimis

în România suma de 114.000 euro. Numitul C.R. - fratele lui C.M., care a fost arestat

în septembrie 2010 în Franța -, în anul 2010, a primit bani prin W.U., și anume

6.300 euro, de la fratele său C.M. și C.C.. Din analiza computerelor, a reieșit

că numitul C.C. a fost în contact cu C.R. care a fost la curent cu activitățile

pentru ca acesta din urmă să le furnizeze datele bancare obținute fraudulos.

S-a constatat că faptele pentru care a

fost emis mandatul european de arestare fac parte din cele prevăzute de art. 96

alin. (1) Legea nr. 302/2004, fiind indicate în mandat: participarea la un grup

criminal organizat și spălarea produselor infracțiunii, așa încât nu mai este necesară

verificarea condiției dublei incriminări. Chiar și așa, s-a constatat că infracțiunile

pentru care este cercetată persoana solicitată au corespondent în legea penală română.

S-a reținut că persoana solicitată C.R.

nu a formulat obiectiuni privind identitatea, iar apărările referitoare la invocarea

nevinovăției și a faptului că nu a părăsit teritoriul României nu pot fi analizate

de instanța română în cadrul procedurii strict reglementate a punerii în executare

a mandatului european de arestare.

Cât privește respectarea art. 6 CEDO și

legala citare a persoanei solicitate în fața organelor judiciare franceze, s-a observat

că garanțiile referitoare la respectarea dreptului la apărare sunt prevăzute de

art. 97 alin. (1) lit. a) Legea nr. 302/2004 ca și condiție specială de predare

în situația în care mandatul european a fost emis în scopul executării unei pedepse

sau măsuri de siguranță privative de libertate, ceea ce nu este cazul în speță întrucât

mandatul european a fost emis pe numele lui C.R. în vederea desfășurării anchetei

penale, fără ca împotriva acestuia să fi fost pronunțată o hotărâre de condamnare

în lipsă.

În plus, a fost avut în vedere că lipsa

altor relații privind mandatul intern de arestare ce stă la baza mandatului european

nu constituie o condiție de soluționare a sesizării de punere în executare a mandatului

european și nici un motiv de refuz la predare.

Sub acest aspect, s-a reținut că, potrivit

art. 84 alin. (2) Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe

baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, așa încât nu există motive

pentru a pune la îndoială respectarea procedurii interne de emitere a mandatului

de arestare din 10 iulie 2012 sau concordanța acestei proceduri cu Convenția europeană

a drepturilor omului, în condițiile în care mandatul a fost emis de un judecător

de instrucție dintr-o țară membră a Uniunii Europene.

Cât privește datele personale ale numitului

C.R., s-a constatat că din înscrisurile depuse la dosar reiese că acesta a avut

probleme de sănătate în anul 2005 și 2008, fără să se fi invocat însă o situație

specială, de natură a avea consecințe grave, iar circumstanțele personale favorabile

nu constituie motive de refuz al executării mandatului european.

S-a constatat, de asemenea, că au fost

invocate în apărare și dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. e) Legea nr. 302/2004,

potrivit cărora: „Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea

mandatului european de arestare (...) când mandatul european de arestare se referă

la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României".

În acest sens, s-a constatat, în primul

rând, că este vorba despre un motiv opțional de refuz.

În al doilea rând, având în vedere că din

descrierea faptei - astfel cum reiese din mandatul european -, rezultă indicii referitoare

la comiterea infracțiunilor de către C.R. pe teritoriul României, însă inițierea

și desfășurarea celei mai importante părți a activității infracționale a avut loc

pe teritoriul Franței și luând în considerare că persoana solicitată nu este cercetată

pentru aceleași fapte de către autoritățile române, instanța de fond a apreciat

oportună predarea persoanei solicitate către autoritățile franceze, care au demarat

și desfășoară ancheta penală.

Drept urmare, conform art. 107 cu referire

la art. 103 alin. (11) Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea, dispunându-se

arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 29 zile de la

data punerii în executare a mandatului de arestare și predarea persoanei solicitate

către autoritățile franceze, cu condiția respectării regulii specialității și cu

condiția ca, în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativă

de libertate, persoana predată să poată fi transferată în România pentru executarea

pedepsei.

Împotriva hotărârii anterior menționate,

în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată C.R.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Concluziile formulate de reprezentantul

parchetului, de apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul persoană solicitată

și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei

hotărâri, urmând a nu mai fî reluate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat

prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

se constată că autoritățile judiciare franceze efectuează cercetări împotriva persoanei

solicitate C.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație criminală în vederea

pregătirii infracțiunilor și spălare de bani din fraudă organizată prin nedovedirea

originii resurselor, comisă de o persoană în legătură cu conspirație criminală,

prevăzute de art. 321-6, 321-6-1, 321-1, 321-3, 321-4, 321-10, 321-10-1, 321-11,

313-1, 313-3, 313-7, 313-8, 324-1, 324-3, 324-4, 324-5, 324-6, 324-7, 324-8, 450-1,

450-3, 450-5 C. pen. francez, pedepsite cu închisoarea de 10 ani închisoare.

Se reține, de asemenea, că împotriva persoanei

solicitate s-a emis, la data de 17 iulie 2012, mandatul european de arestare de

către Curtea de Apel din Lyon - Republica Franceză, care are la bază mandatul de

arestare emis la data de 10 iulie 2012 de către un judecător de instrucție din Lyon,

în vederea desfășurării anchetei penale.

Potrivit dispozițiilor art. 84 Legea

nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o

autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită

arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării

urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță

privative de libertate.

Mandatul european se execută pe baza principiului

recunoașterii și încrederii reciproce.

Pe de altă parte, potrivit art. 107

alin. (1) Legea nr. 302/2004, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei

și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată

că mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din

legea anterior menționată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare,

conform art. 96 alin. (1) Legea nr. 302/2004 și că nu există motive de refuz dintre

cele menționate în art. 98 din aceeași lege.

Susținerea din recursul persoanei solicitate

în sensul că nu ar fi vinovată de comiterea faptelor și că nu a părăsit niciodată

țara, nu poate fi primită, recurentul având posibilitatea de a-și formula apărările

de fond în fața instanțelor judecătorești franceze, instanța română, în baza principiilor

enunțate, neputând examina respectivele apărări.

Față de considerentele ce preced, se constată

că hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare

solicitante a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie

și că motivele de recurs invocate și opoziția la predare nu sunt întemeiate.

În consecință, Înalta Curte constată că,

în cauză, s-a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel încât, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat

de persoana solicitată C.R., ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul persoana solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de persoana solicitată C.R. împotriva sentinței penale nr. 104/F din 12 martie 2013

a Curții de Apel București, secția a Il-a penală.

Obligă

recurentul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 1 aprilie 2013.