ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 431/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 13 din 22 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța, Referință nr. Parchet 13066000019, nr. dosar urmărire penală - 613/03, la data de 15 ianuarie 2014, cu privire la persoana solicitată D.F.I., aflat în Arestul IPJ Maramureș și, în consecință: În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate D.F.I.

pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 22 ianuarie 2014 și până la 19 februarie 2014 în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța, la data de 15 ianuarie 2014, referință nr. Parchet 13066000019, nr. dosar urmărire penală - 613/03. În baza art. 107 din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus predarea persoanei solicitate D.F.I. către autoritățile judiciare din Franța, ca urmare a executării mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța, la data de 15 ianuarie 2014, referință nr. Parchet 13066000019, nr. dosar urmărire penală - 613/03. În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus predarea cetățeanului român cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această sentință, instanța Curții de Apel Cluj, a reținut următoarele: Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrată la 21 ianuarie 2013, sub nr. de mai sus, s-a solicitat arestarea pe o durată de 29 zile, a persoanei solicitate D.F.I. începând cu data de 22 ianuarie 2014 și până la data de 19 februarie 2014, sesizarea având la bază mandatul european de arestare nr. 13066000019 - 613/03, emis de Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța, la data de 15 ianuarie 2014. La dosarul cauzei a fost atașat mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța, tradus în limba română.

Analizând sesizarea, în baza actelor și lucrărilor înaintate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Curtea a constatat următoarele: La data de 20 ianuarie 2014, Biroul SIRENE Național din Franța a introdus o semnalare pe numele persoanei solicitate D.F.I., solicitându-se arestarea acesteia în vederea predării către autoritățile judiciare franceze, la semnalare fiind atașat și mandatul european de arestare care a stat la baza introducerii semnalării. La aceeași dată, a fost sesizat și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în a cărui circumscripție existau indicii a fi localizată persoana solicitată. S-a procedat la depistarea, identificarea și ulterior la audierea și reținerea de către procuror pentru 24 de ore a persoanei solicitate D.F.I., în condițiile art. 101 din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată a fost prezentată în fața instanței la data de 21 ianuarie 2014, cu propunerea de luare a măsurii arestării față de aceasta pe o durată de 29 zile, în vederea predării acesteia autorităților judiciare din Franța. Persoana solicitată fiind audiată în fața instanței, a declarat că a înțeles motivele pentru care s-a emis mandatul european de arestare, dar că nu dorește să fie predată autorităților judiciare franceze, pentru că nu este vinovat de comiterea faptelor ce fac obiectul mandatului european de arestare și, de asemenea că, nu renunță la regula specialității prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, ce i-a fost adusă la cunoștință de instanță.

În cuprinsul mandatului european se reține, în esență, ca stare de fapt că: În dosar cu nr. Parchet 13066000019, Nr. dosar urmărire penală - 613/03 - Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța, se efectuează o anchetă ce vizează o serie de furturi de tractoare agricole comise noaptea, în detrimentul unor societăți de comercializare a mașinilor agricole în perioada 25 aprilie 2012 - 21 noiembrie 2013, îndeosebi la: ST. L. - D.N., A., A., A., F., C., R., V., C., V. - în total 42 tractoare, cauzându-se un prejudiciu de mai mult de 3 milioane euro. Investigațiile au stabilit că faptele au fost comise de cetățeni români, care se deplasau în Franța pentru a comite furturile, tractoarele fiind ulterior transportate cu camionul în Ungaria, unde erau cosmetizate și revândute, însoțite de documente falsificate.

Persoana solicitată a fost identificată ca autor al furtului și tăinuitor în trei cazuri. S-a menționat de asemenea, că faptele ce fac obiectul mandatului constituie, potrivit Codului penal francez infracțiunile de: participare la un grup infracțional în vederea pregătirii unei infracțiuni, prev. de art. 450-1 alin. (1) și (2) și ped. de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 C. pen. francez, furt comis în bandă organizată, prev. de art. 311-9 alin. (1)r art. 311-1, art. 132-71 și ped. de art. 311-9 alin. (1), art. 311-14, art. 311-15 C. pen. francez și tăinuire în bandă organizată a bunurilor furate în grup organizat, prev. de art. 311-1 alin. (1) și (2), art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 și ped.

de art. 321-1 alin. (3), art. 321-3, art. 321-4, art. 311-9 alin. (1), art. 321-9, art. 321-10, art. 311-14, art. 311-15 C. pen. francez. Pedeapsa maximă care se poate aplica, potrivit legii franceze, pentru aceste infracțiuni este de 15 ani închisoare. Curtea a apreciat neîntemeiate apărările persoanei solicitate, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a admite sesizarea autorităților judiciare franceze, sub următoarele aspecte și pentru considerentele ce s-au arătat în continuare.

S-a arătat astfel, că există anumite inadvertențe în mandat, în sensul că, deși se arată inițial că trei infracțiuni formează obiectul mandatului - participare la un grup infracțional în vederea pregătirii unei infracțiuni, furt comis în bandă organizată și tăinuire în bandă organizată a bunurilor furate în grup organizat, la secțiunea privind „marcarea căsuțelor corespunzătoare infracțiunilor pedepsite de legea franceză cu o pedeapsă de cel puțin 3 ani, așa cum sunt definite de dreptul francez" - mai apare o infracțiune - trafic de vehicule furate. Așa fiind, este afectat principiul specialității, nefiind clar mandatul, sub aspectul faptelor pentru care este anchetată: persoana solicitată.

Chestiunea invocată, a apreciat Curtea, este o problemă de limbaj juridic și de definire a unei fapte, conform dreptului fiecărui stat, care nu afectează nicicum valabilitatea mandatului și, în nici un caz, nu dă posibilitatea încălcării principiului specialității, întrucât, la capitolul privind - INFRACȚIUNILE - pct. E din mandat, sunt menționate trei infracțiuni, iar la secțiunea privind „marcarea căsuțelor corespunzătoare infracțiunilor pedepsite de legea franceză cu o pedeapsă de cel puțin 3 ani, așa cum sunt definite de dreptul francez - sunt menționate tot trei infracțiuni, cu deosebirea că, una dintre ele apare cu o altă denumire - în loc de tăinuire în bandă organizată a bunurilor furate în grup organizat, apare cu denumirea de trafic de vehicule furate, ceea ce, și potrivit dreptului român, înseamnă același lucru - printre altele, așa cum se susține că s-a întâmplat în cauză, valorificarea bunurilor furate.

Or, regula specialității prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004 face referire la fapte comise anterior predării în baza unui mandat european și, nu la infracțiuni, fiind irelevantă așadar, denumirea acestora, potrivit legislației fiecărui stat membru. S-a invocat, de asemenea, faptul că mandatul european nu este suficient de clar sub aspectul conținutului prev. de art. 86 lit. e) din Legea nr. 302/2004,în sensul că nu sunt menționate clar circumstanțele în care au fost comise infracțiunile, momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate. Din lecturarea conținutului mandatului, se poate observa că toate aceste elemente sunt menționate - intervalul aproximativ al desfășurării activității presupus infracționale - 25 aprilie 2012 - 21 noiembrie 2013, locurile de comitere - localitățile din Franța, calitatea și implicarea în care persoana solicitată a participat la această activitate - autor și tăinuitor.

S-a mai invocat că, și în ipoteza în care faptele din mandat s-ar fi comis, sunt indicii, potrivit susținerilor persoanei solicitate, că acestea, oricum s-ar fi desfășurat pe teritoriul României, așa încât s-ar impune anchetarea acesteia în România, potrivit legii române, în baza principiului teritorialității legii penale române. S-a reținut că nu poate fi primită această aserțiune în sprijinul refuzului de executare a mandatului, pe de o parte, pentru că nu sunt nici un fel de date la dosar că este vorba de fapte comise pe teritoriul României, iar pe de altă parte, chiar așa fiind, nu ar avea prioritate acest principiu, față de tratele internaționale la care România este parte, dispozițiile art. 8 C. proc.

pen. nefiind aplicabile în această ipoteză, conform art. 12 C. proc. pen. De asemenea, nu s-a probat nici existența în derulare a unei anchete similare pe teritoriul Ungariei, față de persoana solicitată, pentru aceleași fapte și, chiar reală fiind această ipoteză, ea nu constituie oricum, motiv de refuz a executării mandatului, nici opțional, nici obligatoriu, în sensul disp. art. 98 din Legea nr. 302/2004.

Cât privește împrejurarea că persoana solicitată ar face obiectul unei proceduri penale în România pentru aceleași fapte care au motivat mandatul european de arestare, întrucât la locuința acesteia s-a efectuat o percheziție domiciliară - Curtea a constatat că, nici acest motiv nu subzistă, pentru că, pe de o parte, percheziția efectuată la 17 ianuarie 2014 s-a realizat în baza unei comisii rogatorii solicitate de autoritățile franceze, tocmai în dosarul în care a fost emis și prezentul mandat european, conform documentelor comunicate de parchet și aflate la dosar.

Pe de altă parte, chiar dacă persoana solicitată ar face obiectul unei proceduri penale în România pentru aceleași fapte, această împrejurare este un motiv opțional de refuzare a executării mandatului, prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, instituit tocmai în interesul finalizării unei proceduri deja începute pe teritoriul României, interes care să și fie manifestat de organele care instrumentează respectiva procedură. În consecință, având în vedere că: - infracțiunile care au motivat emiterea mandatului european de arestare sunt pedepsite de către legislația statului emitent cu pedepse privative de libertate, a căror durată maximă este mai mare de 3 ani; - că sunt infracțiuni dintre cele care nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări; - nu este incident în cauză vreun motiv opțional sau obligatoriu de refuz a executării mandatului.

Văzând îndeplinite așadar, condițiile prev. de art. 86 și 96 din Legea nr. 302/2004, precum și lipsa motivelor de refuz de executare prev. de art. 98 din aceeași lege și, ținând seama și de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea disp. art. 107 din lege, Curtea a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța, în sensul celor evocate anterior. Sentința a fost recurată de persoana solicitată D.F.I. Apărătorul ales al recurentului persoană solicitată a criticat sentința recurată și a solicitat în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj în vederea solicitării de garanții suplimentare, privitoare la transferul în România în vederea executării pedepsei în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate.

În subsidiar, a solicitat casarea sentinței recurate și în rejudecare, respingerea cererii formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța, cu privire la persoana solicitată D.F.I. Întrucât mandatul european nu este suficient de clar sub aspectul conținutului prev. de art. 86 lit. e) din Legea nr. 302/2004, în sensul că nu sunt menționate clar circumstanțele în care au fost comise infracțiunile, momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, cât și față de împrejurarea că există motiv de refuz de executare prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004, respectiv, există indicii, că actele de executare ale pretinsei fapte s-ar fi desfășurat pe teritoriul României, așa încât s-ar impune anchetarea acesteia în România, potrivit legii române, în baza principiului teritorialității legii penale române.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de apărătorul ales, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3)C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. În cauză, se constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 86 și 96 din Legea nr. 302/2004, precum și lipsa motivelor de refuz de executare prev. de art. 98 din aceeași lege și, ținând seama și de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, se reține că, niciuna dintre criticile formulate de apărare nu sunt fondate.

Astfel chiar dacă instanța de fond nu a amânat cauza pentru a solicita garanții suplimentare ca în situația în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de persoana solicitată aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei, se constată că, atât în considerentele sentinței penale pronunțate cât și în dispozitivul acesteia se regăsesc dispozițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, cetățeanul român va fi predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, se reține că mandatul european de arestare cuprinde toate mențiunile prev. de art. 86 lit. e) din Legea nr. 302/2004, în sensul că sunt arătate clar circumstanțele în care au fost comise infracțiunile, momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, intervalul de timp aproximativ al desfășurării activității presupus infracționale - 25 aprilie 2012 - 21 noiembrie 2013, date ce permit instanței să calculeze eventualele termene de prescripție a faptelor și un eventual refuz la predare, de asemenea sunt indicate locul de comitere a faptelor -localitățile din Franța, calitatea și participarea persoanei solicitată la pretinsa activitate infracțională - autor și tăinuitor.

Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, se constată că nu există niciun caz de refuz la predare, dispozițiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 nefiind incidente în cauză. Aceste dispoziții legale ar fi avut aplicabilitate în cauză doar dacă, aceleași fapte reținute în sarcina persoanei solicitate s-ar fi săvârșit pe teritoriul României, or, la dosar nu s-a depus nicio dovadă în sensul susținerilor recurentului persoană solicitată, pe de-o parte, iar pe de altă parte, chiar reale dacă s-ar dovedi a fi susținerile recurentului, nu ar avea prioritate acest principiu, față de tratatele internaționale la care România este parte, dispozițiile art. 3 C. pen. nefiind aplicabile în această ipoteză, conform art. 12 C. proc.

pen. De asemenea, corect s-a reținut că nu s-a probat nici existența unei anchete similare pe teritoriul Ungariei, față de persoana solicitată, pentru aceleași fapte și, chiar reală fiind această susținere, nici aceasta nu constituie, motiv de refuz al executării mandatului, nici opțional, nici obligatoriu, în sensul dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 302/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 300/2013.

Așadar se constată că infracțiunile care au motivat emiterea mandatului european de arestare sunt pedepsite de către legislația statului emitent cu pedepse privative de libertate, a căror durată maximă este mai mare de 3 ani; că sunt infracțiuni dintre cele care nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări și că nu este incident în cauză vreun motiv opțional sau obligatoriu de refuz a executării mandatului, astfel că în mod temeinic și legal s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța, Referință nr. Parchet 13066000019, nr. dosar urmărire penală - 613/03, la data de 15 ianuarie 2014, cu privire la persoana solicitată D.F.I., aflat în Arestul IPJ Maramureș și, în consecință: Totodată, în mod corect, în baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate D.F.I.

pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 22 ianuarie 2014 și până la 19 februarie 2014 în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța, la data de 15 ianuarie 2014, referință nr. Parchet 13066000019, nr. dosar urmărire penală - 613/03. De asemenea, în cauză sunt incidente disp. art. 107 din Legea nr. 302/2004 republicată în conformitate cu care s-a dispus predarea persoanei solicitate D.F.I. către autoritățile judiciare din Franța, ca urmare a executării mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța, la data de 15 ianuarie 2014, referință nr. Parchet 13066000019, nr. dosar urmărire penală - 613/03 cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

Față de aceste considerente Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată D.F.I. împotriva Sentinței penale nr. 13 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Va obliga recurentul persoană solicitată la plata sumei de 360 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată D.F.I. împotriva Sentinței penale nr. 13 din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 360 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2014. Procesat de GGC - LM