ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 668/2014

Asupra cauzei penale de fată, constată următoarele: Prin încheierea din 19 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. 64/33/2014 s-a dispus în baza art. 103 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, menținerea arestării, în vederea predării, a persoanei solicitate D.F.I. pe o perioadă de 20 de zile începând cu data de 20 februarie 2014 până la 11 martie 2014, arestare dispusă prin sentința penală nr. 13 din 22 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 64/33/2014 al Curții de Apel Cluj, în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța, la data de 15 ianuarie 2014, referință nr. Parchet 13066000019, nr. Dosar urmărire penală nr. 613/03.

În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 13 din 22 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța, Referință nr. Parchet 13066000019, nr. dosar urmărire penală - 613/03, la data de 15 ianuarie 2014, cu privire la persoana solicitată D.F.I. În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate D.F.I.

pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 22 ianuarie 2014 și până la 19 februarie 2014, în baza mandatului european de arestare, mai sus menționat. Totodată, în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus predarea persoanei solicitate D.F.I. către autoritățile judiciare din Franța, ca urmare a executării mandatului european de arestare, cu condiția ca cetățeanul român, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de el, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei, potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Hotărârea de predare a rămas definitivă prin decizia nr. 431 din 04 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul persoanei solicitate.

La data de 18 februarie 2014 instanța de fond a fost sesizată de către Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene cu solicitarea de a se pronunța asupra stării de arest a persoanei solicitate, a cărei durată expiră la 19 februarie 2014, întrucât nu s-a realizat încă predarea acesteia către autoritățile franceze emitente ale mandatului european de arestare. Așa fiind, procedând potrivit art. 103 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, ținând seama de termenele prevăzute la art. 110 din aceeași lege, prima instanță a constatat că se impune menținerea arestării persoanei solicitate în vederea predării.

Totodată, instanța de fond a mai reținut că, această procedură - de verificare a necesității menținerii arestării persoanei solicitate în vederea predării - este prevăzută de lege în mod expres în secțiunea privind „procedura de executare a mandatului european de arestare" - art. 103 din lege, însă întreaga procedură, nu se realizează exclusiv prin operațiunile descrise în acest articol, ci implică obligatoriu și procedurile prevăzute în textele următoare, cu privire la incidente procedurale, termene de executare, hotărârea, căi de atac, etc. și se încheie cu dispozițiile privind „predarea" - operațiunea care, încheie practic, întreaga procedură, iar dispozițiile legale ce urmează art. 103, explică implicit, necesitatea stării de arest în momentul realizării efective a predării persoanei solicitate.

De asemenea, s-a mai reținut că, pe parcursul procedurii de executare a mandatului european, se pot lua și alte măsuri preventive față de persoana solicitată, prev. de art. 211-222 C. proc. pen., conform art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, însă, dacă se iau astfel de măsuri, același text de lege, în teza II precizează că, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă. Instanța de fond a apreciat că în raport de aceste texte de lege, rezultă deci cu evidență că, în vederea predării, este necesar ca persoana solicitată să fie arestată.

Ori, atât timp cât în cauză, nu a avut loc revocarea mandatului european de arestare sau retragerea acestuia, cât hotărârea de predare a rămas definitivă, dar nu s-a putut realiza încă predarea, pentru asigurarea realizării în bune condiții a operațiunii de predare și, văzând că nu au fost depășite termenele prev. de art. 110 din Legea nr. 302/2004 și nici termenele maxime pentru predare prev. de art. 111 din lege, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent și să se impună, deci, punerea sa în libertate, instanța a constatat necesară menținerea stării de arest a persoanei solicitate, în vederea predării.

În consecință, în baza art. 103 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 a fost menținută arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate D.F.I., pe o perioadă de 20 de zile începând cu data de 20 februarie 2014 până la 11 martie 2014. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana solicitată D.F.I., solicitând admiterea căii de atac exercitate, desființarea încheierii contestate și rejudecând pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât consideră că nu este vinovat de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat în Franța și nu există riscul de a se sustrage de la punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea sa autorităților judiciare franceze.

Înalta Curte, examinând contestația formulată, constată că aceasta nu este fondată pentru motivele arătate în continuare. Dispozițiile art. 103 alin. (9), (10) și (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, care reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, prevăd că: „Instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării a persoanei solicitate, în vederea predării. în acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 110. În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

În cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța dispune fată de aceasta măsura controlului judiciar controlului judiciar pe cauțiune sau arestului la domiciliu, dispozițiile art. 211-222 C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător. în acest caz, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă". De asemenea, predarea persoanei solicitate este reglementată în prevederile art. 111 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Potrivit art. 111 alin. (4) „în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte." Din examinarea actelor dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 13 din 22 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța, Referință nr. Parchet 13066000019, nr. Dosar urmărire penală - 613/03, la data de 15 ianuarie 2014, cu privire la persoana solicitată D.F.I.

și, în baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate D.F.I. pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 22 ianuarie 2014 și până la 19 februarie 2014, în baza mandatului european de arestare, mai sus menționat. Totodată, în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus predarea persoanei solicitate D.F.I. către autoritățile judiciare din Franța, ca urmare a executării mandatului european de arestare, cu condiția ca cetățeanul român, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de el, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei, potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Hotărârea de predare a rămas definitivă prin decizia nr. 431 din 04 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul persoanei solicitate.

La data de 18 februarie 2014 instanța de fond a fost sesizată de către Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene cu solicitarea de a se pronunța asupra stării de arest a persoanei solicitate, a cărei durată expiră la 19 februarie 2014, întrucât nu s-a realizat încă predarea acesteia către autoritățile franceze emitente ale mandatului european de arestare, Cu privire la menținerea măsurii privative de libertate dispusă prin încheierea din 19 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. 64/33/2014, înalta Curte apreciază că, în mod justificat, instanța de fond a menținut arestarea în vederea predării a persoanei solicitate D.F.I.

Din interpretarea dispozițiilor art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 rezultă că, în vederea predării, persoana solicitată este necesar a fi arestată. Din coroborarea prevederilor art. 103 alin. (10) și art. 111 din Legea nr. 302/2004 rezultă că durata totală a arestării unei persoane în vederea predării, urmare a executării unui mandat european de arestare nu trebuie să depășească 180 zile, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, autoritățile implicate vor intra în contact, vor fixa o dată pentru predare, iar persoana solicitată va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent al mandatului european de arestare.

De asemenea, nu a avut loc revocarea sau retragerea mandatului european de arestare, autoritățile franceze și-au exprimat voința de preluare a persoanei solicitate, iar autoritățile judiciare române s-au pronunțat în cauză printr-o hotărâre definitivă în sensul admiterii cererii de predare. în consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Totodată, având în vedere că prin hotărârea atacată s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, raportat la dispozițiile art. 103 alin. (6) și (10) din Legea nr. 302/2004, înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea posibilității înlocuirii măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu sau cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată D.F.I. împotriva încheierii din 19 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. 64/33/2014. în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată D.F.I. împotriva încheierii din 19 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. 64/33/2014. Obligă contestatorul la plata sumei de 225 cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2014.