ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 668/2014

Asupra

cauzei penale de fată, constată următoarele:

Prin

încheierea din 19 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală

și de minori, în Dosarul nr. 64/33/2014 s-a dispus în baza art. 103 alin. (9)

din Legea nr. 302/2004, menținerea arestării, în vederea predării, a persoanei

solicitate D.F.I. pe o perioadă de 20 de zile începând cu data de 20 februarie

2014 până la 11 martie 2014, arestare dispusă prin sentința penală nr. 13 din

22 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 64/33/2014 al Curții de Apel Cluj,

în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță din

Bordeaux - Franța, la data de 15 ianuarie 2014, referință nr. Parchet

13066000019, nr. Dosar urmărire penală nr. 613/03.

În

baza art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, cheltuielile judiciare au

rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că, prin sentința penală nr. 13 din 22 ianuarie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a admis cererea formulată de

autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european

de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță din Bordeaux - Franța,

Referință nr. Parchet 13066000019, nr. dosar urmărire penală - 613/03, la data

de 15 ianuarie 2014, cu privire la persoana solicitată D.F.I.

În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus

arestarea persoanei solicitate D.F.I. pe o perioadă de 29 de zile începând cu

data de 22 ianuarie 2014 și până la 19 februarie 2014, în baza mandatului

european de arestare, mai sus menționat.

Totodată,

în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus predarea persoanei

solicitate D.F.I. către autoritățile judiciare din Franța, ca urmare a

executării mandatului european de arestare, cu condiția ca cetățeanul român, în

cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de el, să

fie transferat în România pentru executarea pedepsei, potrivit art. 97 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004.

Hotărârea de predare a rămas definitivă prin decizia nr. 431

din 04 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a

respins recursul persoanei solicitate.

La data de 18 februarie 2014 instanța de fond a fost sesizată

de către Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare

Polițienească Internațională - Biroul Sirene cu solicitarea de a se pronunța

asupra stării de arest a persoanei solicitate, a cărei durată expiră la 19

februarie 2014, întrucât nu s-a realizat încă predarea acesteia către

autoritățile franceze emitente ale mandatului european de arestare.

Așa fiind, procedând potrivit art. 103 alin. (9) din Legea nr.

302/2004, ținând seama de termenele prevăzute la art. 110 din aceeași lege,

prima instanță a constatat că se impune menținerea arestării persoanei

solicitate în vederea predării.

Totodată,

instanța de fond a mai reținut că, această procedură - de verificare a

necesității menținerii arestării persoanei solicitate în vederea predării - este

prevăzută de lege în mod expres în secțiunea privind „procedura de executare a

mandatului european de arestare" - art. 103 din lege, însă întreaga

procedură, nu se realizează exclusiv prin operațiunile descrise în acest

articol, ci implică obligatoriu și procedurile prevăzute în textele următoare,

cu privire la incidente procedurale, termene de executare, hotărârea, căi de

atac, etc. și se încheie cu dispozițiile privind „predarea" - operațiunea

care, încheie practic, întreaga procedură, iar dispozițiile legale ce urmează art.

103, explică implicit, necesitatea stării de arest în momentul realizării

efective a predării persoanei solicitate.

De

asemenea, s-a mai reținut că, pe parcursul procedurii de executare a mandatului

european, se pot lua și alte măsuri preventive față de persoana solicitată,

prev. de art. 211-222 C. proc. pen., conform art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004,

însă, dacă se iau astfel de măsuri, același text de lege, în teza II precizează

că, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului

european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea

persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Instanța

de fond a apreciat că în raport de aceste texte de lege, rezultă deci cu

evidență că, în vederea predării, este necesar ca persoana solicitată să fie

arestată.

Ori,

atât timp cât în cauză, nu a avut loc revocarea mandatului european de arestare

sau retragerea acestuia, cât hotărârea de predare a rămas definitivă, dar nu

s-a putut realiza încă predarea, pentru asigurarea realizării în bune condiții

a operațiunii de predare și, văzând că nu au fost depășite termenele prev. de art.

110 din Legea nr. 302/2004 și nici termenele maxime pentru predare prev. de art.

111 din lege, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent

și să se impună, deci, punerea sa în libertate, instanța a constatat necesară

menținerea stării de arest a persoanei solicitate, în vederea predării.

În

consecință, în baza art. 103 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 a fost menținută

arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate D.F.I., pe o perioadă de

20 de zile începând cu data de 20 februarie 2014 până la 11 martie 2014.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat contestație persoana solicitată D.F.I., solicitând

admiterea căii de atac exercitate, desființarea încheierii contestate și

rejudecând pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării

de a nu părăsi localitatea, întrucât consideră că nu este vinovat de săvârșirea

faptelor pentru care este cercetat în Franța și nu există riscul de a se

sustrage de la punerea în executare a mandatului european de arestare și

predarea sa autorităților judiciare franceze.

Înalta

Curte, examinând contestația formulată, constată că aceasta nu este fondată

pentru motivele arătate în continuare.

Dispozițiile

art. 103 alin. (9), (10) și (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, care

reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, prevăd

că:

„Instanța

verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea

arestării a persoanei solicitate, în vederea predării. în acest sens, instanța

se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art.

110.

În

toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după

ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a

arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea

efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de

zile.

În

cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța dispune fată

de aceasta măsura controlului judiciar controlului judiciar pe cauțiune sau

arestului la domiciliu, dispozițiile art. 211-222 C. proc. pen. aplicându-se în

mod corespunzător. în acest caz, în situația în care, ulterior, instanța

dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare,

se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către

autoritatea judiciară emitentă".

De

asemenea, predarea persoanei solicitate este reglementată în prevederile art. 111

din Legea nr. 302/2004 republicată. Potrivit art. 111 alin. (4) „în cazul în

care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză

să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a

persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al

executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași

fapte."

Din

examinarea actelor dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 13 din 22

ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori,

s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la

executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanță

din Bordeaux - Franța, Referință nr. Parchet 13066000019, nr. Dosar urmărire

penală - 613/03, la data de 15 ianuarie 2014, cu privire la persoana solicitată

D.F.I. și, în baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus

arestarea persoanei solicitate D.F.I. pe o perioadă de 29 de zile începând cu

data de 22 ianuarie 2014 și până la 19 februarie 2014, în baza mandatului european

de arestare, mai sus menționat.

Totodată, în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus

predarea persoanei solicitate D.F.I. către autoritățile judiciare din Franța,

ca urmare a executării mandatului european de arestare, cu condiția ca

cetățeanul român, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de

libertate față de el, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei,

potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Hotărârea

de predare a rămas definitivă prin decizia nr. 431 din 04 februarie 2014 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul persoanei

solicitate.

La

data de 18 februarie 2014 instanța de fond a fost sesizată de către

Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească

Internațională - Biroul Sirene cu solicitarea de a se pronunța asupra stării de

arest a persoanei solicitate, a cărei durată expiră la 19 februarie 2014,

întrucât nu s-a realizat încă predarea acesteia către autoritățile franceze

emitente ale mandatului european de arestare,

Cu

privire la menținerea măsurii privative de libertate dispusă prin încheierea

din 19 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de

minori, în Dosarul nr. 64/33/2014, înalta Curte apreciază că, în mod justificat,

instanța de fond a menținut arestarea în vederea predării a persoanei

solicitate D.F.I.

Din

interpretarea dispozițiilor art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 rezultă

că, în vederea predării, persoana solicitată este necesar a fi arestată.

Din

coroborarea prevederilor art. 103 alin. (10) și art. 111 din Legea nr. 302/2004

rezultă că durata totală a arestării unei persoane în vederea predării, urmare

a executării unui mandat european de arestare nu trebuie să depășească 180

zile, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, autoritățile

implicate vor intra în contact, vor fixa o dată pentru predare, iar persoana

solicitată va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depășite termenele

maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul

emitent al mandatului european de arestare.

De

asemenea, nu a avut loc revocarea sau retragerea mandatului european de

arestare, autoritățile franceze și-au exprimat voința de preluare a persoanei

solicitate, iar autoritățile judiciare române s-au pronunțat în cauză printr-o

hotărâre definitivă în sensul admiterii cererii de predare.

în

consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, înalta Curte

apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Totodată,

având în vedere că prin hotărârea atacată s-a dispus predarea persoanei

solicitate către autoritățile judiciare franceze, raportat la dispozițiile art.

103 alin. (6) și (10) din Legea nr. 302/2004, înalta Curte apreciază că nu se

mai impune analizarea posibilității înlocuirii măsurii arestării cu măsura

arestului la domiciliu sau cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate.

Pentru

motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin.

(7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată,

contestația formulată de persoana solicitată D.F.I. împotriva încheierii din 19

februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori,

în Dosarul nr. 64/33/2014.

în

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi

obligat la plata sumei de 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge,

ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată D.F.I. împotriva

încheierii din 19 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală

și de minori, în Dosarul nr. 64/33/2014.

Obligă contestatorul la plata sumei de 225 cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial

pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2014.