ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1044/2014

Deliberând asupra contestația formulată de persoana solicitată V.M. împotriva Sentinței penale nr. 35 din 13 martie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 35 din 13 martie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (10), (13) din Legea nr. 302/2004 modificată, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare (referință dosar) din data de 21 ianuarie 2014 emis de către Audiența Provincială din Valencia, Secția a 5-a - Spania, împotriva persoanei solicitate V.M.

S-a dispus predarea persoanei solicitate V.M. autorității judiciare emitente.

În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate V.M., împotriva căruia s-a emis mandatul european de arestare (referință dosar) din data de 21 ianuarie 2014 emis de către Audiența Provincială din Valencia, Secția a 5-a - Spania, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 13 martie 2014 și până la data de 11 aprilie 2014, inclusiv.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată V.M. a fost arestată în vederea predării de la data de 28 februarie 2014 la zi.

S-a luat act că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut că la data de 28 februarie 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate V.M., pe baza semnalării transmise de către Biroul național Sirene, urmare a emiterii mandatului european de arestare din data de 21 ianuarie 2014 de către Tribunalul din Valencia - Spania.

S-a reținut în semnalarea înaintată de către Biroul național Sirene, că mandatul european, de arestare a fost emis la data de 21 ianuarie 2014 de către Tribunalul din Valencia - Spania, împotriva persoanei solicitate V.M., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de jaf, prev. de art. 237 și 241.1 din C. pen. spaniol.

În fapt, s-a reținut în semnalare că, "M.V. și E.G.M. s-au prezentat la centrul comercial numit J.J., situat în A.A., pretinzând că vor face nuntă în curând. Aceștia s-au uitat la niște inele, fiind asistați de doamna Q. În data de 18 noiembrie 2010, aceștia au revenit la magazinul de bijuterii, însoțiți de M.R., în vârstă de 22 de ani, și au ales pe comandat 2 inele, plătind în avans suma de 100 de euro. În data de 24 noiembrie 2010 V., M. și R. s-au întors din nou la magazinul de bijuterii, pentru a ridica inelele, găsind-o singură pe doamna Q.M. Când cea din urmă a deschis seiful, V. a împins-o pe podea, timp în care complicii acestuia au legat-o cu o clamă, băgându-i o bucată de hârtie în gură. Apoi, aceștia au furat suma de 3.000 de euro în numerar, 2 carnete de economisire, precum și toate bijuteriile existente în unitate, care aveau valoare totală de 64.595,53 euro. Ulterior, doamna Q.M. a luat telefonul mobil, pe care aceasta îl avea în buzunarul hainei, dar R. a deposedat-o de acesta. Apoi, V., M. și R. au părăsi magazinul de bijuterii cu obiectele furate, iar doamna Q.M. s-a deplasat către tejghea, pentru a apăsa butonul de alarmă și a cerut ajutor.

Prin Încheierea de ședință nr. 1 din 28 februarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 176/39/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 829 din 6 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate V.M., față de care s-a emis mandatul european de arestare la data de 21 ianuarie 2014 de către Tribunalul din Valencia - Spania și cu privire la care s-a înaintat semnalare prin Biroul Sirene național, pe o durată de 10 zile, respectiv de la 28 februarie 2014 și până la data de 9 martie 2014, inclusiv.

Prin încheierea de ședință din 7 martie 2014, în temeiul art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a menținut arestarea persoanei solicitate V.M. pe o durată de 5 zile, respectiv de la 10 martie 2014 și până la data de 14 martie 2014, inclusiv.

La data de 11 martie 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat acestei, instanțe, ca autoritate judiciară competentă, cererea de executare a mandatului european de arestare (referință dosar) din data de 21 ianuarie 2014 emis de către Audiența Provincială din Valencia, Secția a 5-a - Spania, solicitând totodată arestarea persoanei solicitate V.M., în vederea predării către autoritatea solicitantă din Spania.

În susținerea cererii, procurorul a arătat că sunt date condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 modificată, pentru ca o astfel de cerere să fie admisă.

Analizând mandatul european de arestare depus la dosar, instanța constată că persoana solicitată V.M. a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani și 1 lună închisoare, din care a rămas neexecutat un rest de pedeapsă de 2 ani și 1 lună închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt cu violență (tâlhărie), prev. de art. 237 și 241 alin. (1) din C. pen. spaniol.

Persoana solicitată nu a consimțit la predare și nu a renunțat la principiul specialității.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 modificată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Art. 103 alin. (7) din aceeași lege prevede că, în cazul în care persoana solicitată nu consimte la predare, poate formula opoziție numai pentru existența unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.

Din analiza conținutului și formei mandatului european de arestare rezultă că acesta îndeplinește cerințele prev. de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată și faptele descrise se regăsesc printre cele enumerate în art. 96 din același act normativ, alin. (1) pct. 18.

În cauză nu există motive de refuz al executării mandatului, în accepțiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată, și nici de predare amânată sau condiționată, în accepțiunea art. 112 din același act normativ.

Apărătorul persoanei solicitate, având în vedere refuzul acesteia de a consimți la predare, a invocat art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004. Textul invocat reglementează însă un motiv de amânare a predării în cazul în care o persoană extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române și apreciem că nu este aplicabil în speță. Dispozițiile art. 112 din Legea nr. 302/2004 fac de asemenea trimitere la art. 58 alin. (1) - (5) și (7), care se aplică în mod corespunzător.

Instanța reține că este real că art. 98 alin. (2) lit. c) din același act normativ prevede posibilitatea autorității desemnate de a refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent. În acest caz, sunt aplicabile dispozițiile art. 98 alin. (3) și (4) din Legea nr. 302/2004, referitoare la recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare. Susținerile persoanei solicitate și care vizează îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul menționat sunt însă contradictorii. Astfel, aceasta a declarat, astfel cum s-a consemnat în Încheierea de ședință nr. 1 din 28 februarie 2014, că a venit în România de 2 săptămâni pentru a face botezul fetiței sale și cununia civilă și că toată familia sa se află de mulți ani în Spania, unde au rezidență, iar astăzi a declarat că familia sa se află în România, el având grijă de părinții săi, care sunt în vârstă. Pe de altă parte este de reținut că a executat o parte din pedeapsă în Spania, respectiv 2 ani, astfel cum rezultă din conținutul mandatului european de arestare.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul persoană solicitată, acesta apreciind că are posibilitatea a executa restul pedepsei în România, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Examinând cauza prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că nu este fondată calea de atac promovată, trebuind precizat că judecarea prezentei contestații se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința pronunțată, în procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013, reținând, în ce privește invocarea neîndeplinirii condițiilor legale pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, că această aserțiune nu subzistă, din relațiile autorităților judiciare și din hotărârea curții de apel rezultând existența mandatului european de arestare emis, în vederea instrumentării, de către autoritățile spaniole, în condițiile de fond și de formă prevăzute de lege și, în cauză, nu există motive de refuz al executării mandatului, în accepțiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată.

De asemenea, astfel cum în mod corect a reținut curtea de apel, art. 98 alin. (2) lit. c) din același act normativ prevedea posibilitatea autorității desemnate de a refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent, caz în care sunt aplicabile disp. art. 98 alin. (3) și (4) din Legea nr. 302/2004, referitoare la recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare.

Contestatorul nu îndeplinește condiția de a avea o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani. Acesta a revenit de puțin timp în România, anterior aflându-se în Spania în executarea a doi ani de pedeapsă cu închisoarea.

În consecință, contestația promovată va fi respinsă, ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată V.M. împotriva Sentinței penale nr. 35 din 13 martie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 martie 2014

.

Procesat de GGC - AS