ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 995/2015

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 46 din 02 iulie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare referință dosar 3 St 138/15w, emis la data de 11 iunie 2015 de către Procuratura Wiener Neustadt - Austria, în baza ordinului de arestare din data de 11 iunie 2015, emis de către Procuratura Wiener Neustadt cu autorizare judecătorească, număr de dosar 3 St 138/15w, împotriva persoanei solicitate H.M.

S-a dispus predarea persoanei solicitate H.M., autorității judiciare emitente.

În temeiul art. 97 alin. (2) din aceeași lege, s-a dispus ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.

În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate H.M., împotriva căreia s-a emis mandatul european de arestare referință dosar 3 St 138/15w, la data de 11 iunie 2015 de către Procuratura Wiener Neustadt - Austria, în baza ordinului de arestare din data de 11 iunie 2015 emis de către Procuratura Wiener Neustadt cu autorizare judecătorească, număr de dosar 3 St 138/15w, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 02 iulie 2015 și până la data de 31 iulie 2015, inclusiv.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

Au fost constatate încetate efectele mandatului de arestare din data de 26 iunie 2015, emis de Curtea de Apel Suceava în baza Încheierii nr. 18 din aceeași dată.

S-a constatat că persoana solicitată H.M. a fost reținută și arestată în vederea predării de la data de 18 iunie 2015, ora 19:50, la zi.

S-a luat act că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

În temeiul art. 87 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 50:34 lei, reprezentând onorariul traducătorului autorizat L.M.D., s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:

La data de 19 iunie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate H.M., pe baza semnalării transmise de către Biroul SIRENE național, urmare emiterii mandatului european de arestare referință dosar 3 St 138/15w, la data de 11 iunie 2015, de către Procuratura Wiener Neustadt - Austria.

Față de persoana solicitată a fost dispusă, de către procuror, măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 18 iunie 2015, ora 19,50.

Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Suceava, apreciind că sunt date în cauză cerințele prevăzute de art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, prin Încheierea nr. 17 din data de 19 iunie 2015 a dispus arestarea persoanei solicitate H.M. pe o durată de 14 zile, de la data de 19 iunie 2015 și până la data de 02 iulie 2015, inclusiv. S-a emis mandatul de arestare nr. 23 din aceeași dată.

La data de 24 iunie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat Curții de Apel Suceava, ca autoritate judiciară competentă, cererea de executare a mandatului european de arestare nr. referință dosar 3 St 138/15w, emis la data de 11 iunie 2015 de către Procuratura Wiener Neustadt - Austria, în baza ordinului de arestare din data de 11 iunie 2015 emis de către Procuratura Wiener Neustadt cu autorizare judecătorească, număr de dosar 3 St 138/15w, împotriva persoanei solicitate H.M., solicitând totodată arestarea acesteia în vederea predării către autoritatea solicitantă din Austria.

În motivarea solicitării formulate, procurorul a arătat în esență că sunt date condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, pentru ca o astfel de cerere să fie admisă.

Analizând cererea formulată, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că sunt necesare informații suplimentare de la autoritatea emitentă a mandatului, sens în care s-a stabilit un nou termen de judecată pentru data de 2 iulie 2015.

Așa fiind, în baza art. 103 alin. (8), (10) și (12) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate H.M. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 26 iunie 2015 și până la data de 10 iulie 2015, inclusiv.

Analizând mandatul european de arestare depus la dosar, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că acesta este emis în baza ordinului de arestare din data de 11 iunie 2015 emis de către Procuratura Wiener Neustadt cu autorizare judecătorească, număr de dosar 3 St 138/15w.

Persoana solicitată H.M. este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat grav prin efracție și deteriorare de bunuri materiale, prev. de art. 127, 128 alin. (2), 129 cifrele 1 și 2, 130 cazul al treilea și al patrulea, respectiv art. 125 C. pen. austriac, durata maximă a pedepsei aplicabile fiind de 10 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate că: "H.M. este temeinic suspectat de faptul că în noaptea de 30 martie 2006, în Guntramsdorf, în colaborare conștientă și voită cu un alt cofăptuitor, care mai trebuie depistat, a luat:

1) obiecte mobile străine, și anume bani în numerar în sumă de cel puțin 49.182,57 euro, bonuri cu valoare B. în valoare de 1.000,00 euro, un Laptop de marca A. în valoare de cca 1.800,00 euro, o imprimantă color marca D., un radio de marca J., un firewall, un router și două chei de la mașină, de la angajații de la firma B., cu intenția ca prin însușirea acestora să se îmbogățească injust, furând un lucru a cărui valoare depășește suma de 50.000,00 euro. A comis furtul forțând un geam și astfel ajungând în atelierul firmei B., a spart un trezor și o ușă de metal spre spațiile de birou, a forțat și a deschis un dulap de server, astfel a pătruns prin spargere în clădire și într-o încăpere încuiată, care se află în clădire și a spart dispozitive de păstrare închise și a comis un furt grav (art. 128 C. pen. austriac), un furt prin efracție (art. 129 C. pen. austriac) cu intenția ca prin comiterea repetată a faptei să obțină un venit continuu;

2) a deteriorat un obiect străin prin faptul că, după ce a pătruns în regiunea atelierului de la B., însă înainte de a sparge ușa din interiorul clădirii și dispozitivele de păstrare și înainte de a-și însuși obiectele descrise la pct. 1, a distrus dispozitivele de comandă de la instalația de alarmă, mărimea pagubei este încă de stabilit".

S-a precizat totodată în conținutul mandatului că "pentru acțiunile relatate este valabil un termen de prescripție de 10 ani".

Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorității emitente a mandatului și a precizat că nu renunță la principiul specialității.

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei -cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

Urmare solicitării din data de 26 iunie 2015, autoritatea judiciară solicitantă din Austria a înaintat o copie a sentinței Tribunalului de land Sankt Polten din 17 iulie 2007, referință dosar 35 Hv 3 din 07 și a precizat că H.M. nu a fost până acum condamnat pentru faptele care stau la baza mandatului european de arestare din 11 iunie 2015, comise la 30 martie 2006 în Guntramsdorf, motiv pentru care insistă în cererea formulată.

Din analiza conținutului și formei mandatului european de arestare a rezultat că acesta îndeplinește cerințele prev. de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare constituie infracțiuni potrivit legii române, fiind astfel îndeplinite cerințele prev. de art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În cauză nu există motive de refuz al executării mandatului, în accepțiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004, cu excepția celui facultativ reglementat la alin. (2) lit. g), și nici de predare amânată sau condiționată, în accepțiunea art. 112 din același act normativ.

Potrivit art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care acesta se întemeiază s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.

Infracțiunea de furt calificat grav, pentru care persoana solicitată este cercetată, este reglementată în Codul penal român de dispozițiile art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d), fiind sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani. În acest caz, prescripția răspunderii penale intervine, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., după trecerea unui termen de 5 ani de la data comiterii faptei.

După cum rezultă din conținutul mandatului european de arestare, "arestarea și urmărirea a fost ordonată în cadrul termenului de prescripție deschis, nu poate interveni o prescriere a pasibilității de pedeapsă (...) până la încheierea definitivă a procedurii".

Raportat la cele anterior arătate, prin prisma datelor inserate în conținutul mandatului, prima instanță a reținut că termenul de prescripție (generală) a răspunderii penale pentru faptele ce i se impută apare ca fiind împlinit, potrivit dispozițiilor normative române în materie.

Or, prevederile art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 conferă judecătorului de drepturi și libertăți posibilitatea, iar nu obligația refuzului predării persoanei solicitate, urmând ca acesta să aprecieze, prin prisma tuturor circumstanțelor cauzei supuse analizei, modalitatea în care va proceda.

În speță, fapta de furt calificat ce i se impută persoanei solicitate prezintă o gravitate accentuată relevată de modul și mijloacele de comitere, dar mai ales prin prisma urmărilor produse, în condițiile în care persoanei vătămate i s-a cauzat un prejudiciu ce depășește 50.000 de euro. În acest context, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat ca fiind oportun și justificat a se dispune executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul de drepturi și libertăți a admis cererea de executare a mandatului european de arestare referință dosar 3 St 138/15w, emis la data de 11 iunie 2015 de către Procuratura Wiener Neustadt - Austria, în baza ordinului de arestare din data de 11 iunie 2015, emis de către Procuratura Wiener Neustadt cu autorizare judecătorească, număr de dosar 3 St 138/15w, împotriva persoanei solicitate H.M.

A dispus predarea persoanei solicitate H.M. autorității judiciare emitente.

În temeiul art. 97 alin. (2) din aceeași lege, s-a dispus ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.

În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate H.M., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 02 iulie 2015 și până la data de 31 iulie 2015, inclusiv și emiterea de îndată a mandatului de arestare, în baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004.

Au fost constatate încetate efectele mandatului de arestare nr. 24 din data de 26 iunie 2015, emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii nr. 18 din aceeași dată.

S-a constatat că persoana solicitată H.M. a fost reținută și arestată în vederea predării de la data de 18 iunie 2015, ora 19:50, la zi.

S-a luat act că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

II. Împotriva Sentinței penale nr. 46 din 02 iulie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație persoana solicitată H.M.

În susținerea căii de atac, persoana solicitată H.M. a arătat că primul act de executare în cauză a fost emis de autoritățile austriece la 11 iunie 2015, apreciind că au fost încălcate drepturile sale, atât cele prevăzute de Constituție, cât și cele protejate prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că s-au desfășurat acte împotriva libertății sale, în condițiile în care infracțiunea pentru care ar trebui să fie cercetat în Austria este o infracțiune de furt prin efracție și distrugere, pentru care în dreptul românesc pedeapsa maximă este de 5 ani. Astfel, a apreciat că răspunderea penală pentru infracțiunea de furt este prescrisă.

A solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, să fie respinsă cererea de executare a mandatului european de arestare.

Analizând contestația declarată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată următoarele:

Persoana solicitată H.M. este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat grav prin efracție și deteriorare de bunuri materiale, prev. de art. 127, 128 alin. (2), 129 cifrele 1 și 2, 130 cazul al treilea și al patrulea, respectiv art. 125 C. pen. austriac, durata maximă a pedepsei aplicabile fiind de 10 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate că: "H.M. este temeinic suspectat de faptul că în noaptea de 30 martie 2006, în Guntramsdorf, în colaborare conștientă și voită cu un alt cofăptuitor, care mai trebuie depistat, a luat:

1) obiecte mobile străine, și anume bani în numerar în sumă de cel puțin 49.182,57 euro, bonuri cu valoare B. în valoare de 1.000,00 euro, un Laptop marca A. în valoare de cca 1.800,00 euro, o imprimantă color marca D., un radio marca J., un firewall, un router și două chei de la mașină, de la angajații de la firma B., cu intenția ca prin însușirea acestora să se îmbogățească injust, furând un lucru a cărui valoare depășește suma de 50.000,00 euro. A comis furtul forțând un geam și astfel ajungând în atelierul firmei B., a spart un trezor și o ușă de metal spre spațiile de birou, a forțat și a deschis un dulap de server, astfel a pătruns prin spargere în clădire și într-o încăpere încuiată, care se află în clădire și a spart dispozitive de păstrare închise și a comis un furt grav (art. 128 C. pen. austriac), un furt prin efracție (art. 129 C. pen. austriac) cu intenția ca prin comiterea repetată a faptei să obțină un venit continuu;

2) a deteriorat un obiect străin prin faptul că, după ce a pătruns în regiunea atelierului de la B., însă înainte de a sparge ușa din interiorul clădirii și dispozitivele de păstrare și înainte de a-și însuși obiectele descrise la pct. 1, a distrus dispozitivele de comandă de la instalația de alarmă, mărimea pagubei este încă de stabilit".

S-a precizat totodată în conținutul mandatului că "pentru acțiunile relatate este valabil un termen de prescripție de 10 ani".

În mod just a reținut prima instanță că mandatul european de arestare îndeplinește cerințele prev. de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar faptele care motivează emiterea acestui mandat constituie infracțiuni potrivit legii române, fiind astfel îndeplinite cerințele prev. de art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Așa cum s-a reținut, în cauză nu există motive de refuz al executării mandatului, în accepțiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004, cu excepția celui facultativ reglementat la alin. (2) lit. g), și nici de predare amânată sau condiționată, în accepțiunea art. 112 din același act normativ.

Prima instanță a reținut că infracțiunea de furt calificat grav, pentru care persoana solicitată este cercetată, este reglementată în Codul penal român de dispozițiile art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d), fiind sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani, și, în această situație, prescripția răspunderii penale intervine, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., după trecerea unui termen de 5 ani de la data comiterii faptei.

Înalta Curte reține că infracțiunea pentru care persoana solicitată este cercetată, este reglementată în Codul penal român de dispozițiile art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d), e, alin. (2) lit. b) C. pen., fiind sancționată cu închisoarea de la 2 la 7 ani, prescripția putând interveni, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., după trecerea unui termen de 8 ani de la data comiterii faptei.

Cu toate acestea, având în vedere că prezenta cale de atac este formulată de către persoana solicitată, în vederea respectării principiului "non reformatio in pejus", nu se va avea în vedere încadrarea menționată anterior.

Pe de altă parte, instanța are în vedere cele reținute în cuprinsul mandatului european de arestare, în sensul că "arestarea și urmărirea a fost ordonată în cadrul termenului de prescripție deschis, nu poate interveni o prescriere a pasibilității de pedeapsă (...) până la încheierea definitivă a procedurii", de unde rezultă că termenul de prescripție nu s-a împlinit conform legii statului pe teritoriul căruia a fost comisă infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că termenul de prescripție (generală) a răspunderii penale pentru faptele ce i se impută contestatorului apare ca fiind împlinit, potrivit dispozițiilor normative române în materie, însă prevederile art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 conferă instanței posibilitatea, iar nu obligația refuzului predării persoanei solicitate.

Conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membra al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. 1190/1 din 18 iulie 2002.

Dispozițiile art. 107 din Legea nr. 302/2004, prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

În mod just a reținut prima instanță ca fiind oportun și justificat a se dispune executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate, raportat la gravitatea accentuată a faptei, relevată de modul și mijloacele de comitere, dar mai ales de urmările produse.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că este oportun și justificat să se dispună executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate.

Drept urmare, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată H.M. împotriva Sentinței penale nr. 46 din 02 iulie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 620 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 420 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către persoana solicitată H.M. împotriva Sentinței penale nr. 46 din 02 iulie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 620 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 420 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 iulie 2015.

Procesat de GGC - NN