ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 414/2024

Ședința publică din data de 29 mai 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 17 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, rap. la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare aprobat de instanță la data de 18.10.2022 și semnat la data de 25.11.2022 de către Procuratura Viena, Austria (Staatsanwaltschaft Wien) în dosarul referință x, împotriva persoanei solicitate A..

A fost dispusă predarea persoanei solicitate A. autorității judiciare emitente din Austria.

În baza art. 104 alin. (7) și 10 din Legea 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. împotriva căreia Procuratura Viena, Austria (Staatsanwaltschaft Wien) a emis la data de 25.11.2022 mandatul european de arestare în dosarul referință x, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 17.05.2024 și până la data de 15.06.2024, inclusiv.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 de ore prin Ordonanța nr. 21466/II-5/2024 din 04.05.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, începând cu data de 04.05.2024 orele 13:40, și arestată provizoriu prin încheierea nr. 8/04.05.2024 a Curții de Apel Suceava, începând cu data de 04.05.2024.

A constatat încetate efectele mandatului de arestare nr. x din data de 04.05.2024, emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii nr. 8/04.05.2024.

A luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

A respins cererea formulată de persoana solicitată A. privind amânarea predării.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 8 alin. (1) lit. b), alin. (3) și (4) din Protocolul pentru stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 2196 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu B. pentru asistența juridică acordată persoanei solicitate, în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 1494/04.05.2024, sumă ce se avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

A dispus avansarea către doamna traducător autorizat de limba ucraineană C. a sumelor de: 605.07 RON, 1273,14 RON și 92,73 RON aferente serviciilor de traducere și interpretare simultană asigurate în prezenta cauză.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, la data de 4 mai 2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat Curții, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A., pe baza a semnalării transmise de către Biroul Național Sirene din Austria vizând emiterea, la data de 18.10.2022, a mandatului european de arestare emis de către Parchetul din Viena, cu aprobarea instanței de judecată, respectiv a Tribunalului Regional din Viena, în dosarul nr. x St 31/21b.

Cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost întemeiată în drept pe disp. art. 102 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

În conținutul propunerii s-a arătat că, prin Ordonanța de reținere din 4 mai 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, dată în dosar nr. x/2024, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 4.05.2024, orele 13:40, până la data de 5.05.2024, orele 13:40.

Propunerea de arestare provizorie a fost însoțită de Ordonanța de reținere a persoanei solicitate, procesul-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor persoanei private de libertate în procedura de executare a unui mandat european de arestare, declarația dată de persoana solicitată în fața procurorului și în prezența apărătorului desemnat din oficiu, semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen de către autoritățile austriece, însoțită de traducerea în limba română.

La momentul analizării cererii de arestare provizorie s-a constatat că, din semnalarea înaintată de către Biroul național SIRENE, împotriva persoanei solicitate A. s-a emis la data de 18.10.2022 mandatul european de arestare de către Parchetul din Viena, cu aprobarea instanței de judecată a Tribunalului Regional din Viena, în dosarul nr. x St 31/21b, persoana solicitată fiind vizată pentru săvârșirea de infracțiuni informatice și înșelăciune, săvârșită ca fraudă în formă calificată, de tip afacere, prevăzute de secțiunea § 146, 147/2, 148 al doilea caz, 15 StGB din C. pen. Austriac.

Față de împrejurarea că la dosarul cauzei nu a putut fi depus mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Austria, tradus în limba română, prin încheierea nr. 8 din data de 04.05.2024 Curtea de Apel Suceava, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 14 zile, începând cu data de 04.05.2024 și până la data de 17.05.2024, inclusiv.

Prin adresa nr. x/2024 din data de 14.05.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat la dosarul cauzei mandatul european de arestare aprobat de instanță la data de 18.10.2022 și semnat la data de 25.11.2022 de către Procuratura Viena, Austria (Staatsanwaltschaft Wien) în dosarul de referință nr. x, împotriva persoanei solicitate A., însoțit de traducerea în limba română.

Analizând mandatul european de arestare menționat, Curtea a constatat că acesta a fost emis în baza unui mandat de arestare pentru cercetări aprobat de instanță la data de 18.10.2022 și semnat la data de 25.11.2022 de către Procuratura Viena, Austria (Staatsanwaltschaft Wien) în dosarul de referință nr. x.

Din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă că față de persoana solicitată A. există suspiciunea că, împreună cu D. a comis infracțiuni de înșelăciune și criminalitate informatică conform Parag. 146, 147 Alin. 2, 148 Cazul al doilea, 15 StGB.

În fapt, s-a constatat că în cuprinsul mandatului european de arestare, s-au reținut următoarele:

"Conform raportului Oficiului regional al Poliției Judiciare Viena (LKA Wien) secția 4 (Infracțiuni economice) din 23.09.2022 la dosarul cu nr. x, al Inspectoratului de Poliție Kitzbühel din 07.12.2021 la dosarul nr. x și al Inspectoratului de poliție Söll din 03.12.2021 la dosarul cu nr. x, există suspiciunea iminentă în dreptul lui A., și al D., că ar fi determinat-o pe mai jos numita, în complicitate conștientă și voită cu alți făptași încă necunoscuți în calitate de coautori (Parag. 12 C. pen. austriac (StGB), în scop de activitate comercială (Parag. 70 Alin. 1 Cifra 1 și Cifra 3 StGB), în vederea obținerii pentru sine sau pentru un terț a unui folos patrimonial injust prin înșelăciune, să consimtă la activități care i-au pricinuit un prejudiciu patrimonial de peste 5 000 EUR,

A./pretinzând că ar fi brokeri online și ar investi sumele transferate de victime în criptomonede în scop de câștig, așadar inducându-i în eroare cu privire la starea de fapt prin intervenții repetate, determinând transferul de sume de bani în vederea pretinsei investiții aducătoare de câștig și a costurilor aferente, și anume

I./între 07.06.2021 și 14.09.2021, în Viena, pretinzând că ar fi angajați ai platformei oficiale de tranzacționare a criptomonedelor E., au determinat-o pe F. să consimtă transferuri în cuantum total de 51 100 EUR;

II./între 03.05.2021 și 13.07.2021, în Kitzbühel, pretinzând că ar fi brokeri online ai platformei de internet "FXCore.traders", l-au determinat pe G. să consimtă la transferuri în cuantum total de 12 623,10 EUR;

III./pe 15.09.2021 în Scheffau am Wilden Kaiser, pretinzând că ari brokeri on line ai companiei "H.", l-au determinat pe I. să consimtă la transferuri în cuantum de 48 425,31 EUR;

B./încercând să o determine pe F. să consimtă la plata sumei menționate mai jos, mai precis pe 03.08.2022 în Viena, pretinzând, prin intermediul unei scrisori trimise prin poștă, că aceasta ar fi victima unei înșelăciuni și în consecință ar fi nevoită să achite 9 895 EUR companiei H., pentru a putea primi mai apoi o sumă în cuantum de 61 846,41 EUR, prejudiciul patrimonial care i-ar fi fost astfel pricinuit numitei ridicându-se la 9 895 EUR."

Audiată în procedura executării mandatului european de arestare, persoana solicitată A. a declarat că nu își dă consimțământul la predare și nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, declarând că este de acord cu motivele de refuz a predării invocate de apărătorul său ales.

Analizând dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 97 din Legea 302/2004, așa cum a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 27.05.2019, precum și incidența vreunuia din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, Curtea a constatat următoarele:

Curtea a constatat, prin raportare la dispozițiile art. 97 din Legea nr. 302/2004 și la descrierea situației de fapt (mențiunile privind maximul de pedeapsă prevăzut de lege - 5 ani pedeapsă privativă de libertate, încadrarea în drept a faptelor ce reprezintă acuzația penală adusă persoanei solicitate - infracțiuni de criminalitate informatică și înșelăciune) că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată de către autoritatea emitentă a mandatului european de arestare se încadrează în infracțiunile pentru care nu se cere dubla incriminare.

Prin urmare, Curtea a constatat că este îndeplinită condiția prev. de art. 97 alin. (1) din Legea 302/2004 privind faptele care pot da loc la predare.

În ceea ce privește existența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare, Curtea a constatat că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz prev. de art. 99 din Legea 302/2004.

În ceea ce privește apărările formulate referitoare la inexistența unui mandat național de arestare, s-a constatat că nu este necesară depunerea mandatului național în cadrul prezentei proceduri, ci doar ca emiterea mandatului european să aibă la bază un mandat național - cerință respectată în speță.

De asemenea, în ceea ce privește apărarea privind necesitatea depunerii la dosar a deciziei judiciare emise de instanța din Austria de aprobare a mandatului emis de procuror, s-a apreciat că este neîntemeiată în condițiile în care în cuprinsul actelor de la dosar s-a făcut referire expresă la faptul că mandatul european de arestare a fost aprobat de instanță - Tribunalul Regional din Viena - la data de 18.10.2022 și semnat la data de 25.11.2022 de către Procuratura Viena, Austria (Staatsanwaltschaft Wien) în dosarul de referință nr. x. Totodată, Curtea a reținut că executarea mandatelor europene se realizează între statele membre potrivit principiului încrederii reciproce iar instanța română nu pune la îndoială garanțiile oferite de Tribunalul din Viena care a aprobat mandatul național emis de procuror privind imparțialitatea și independența pentru a răspunde criteriilor cerute de legislația unională în materie.

Cât privește caracterul incomplet al certificatului, critică invocată de asemenea de apărare, Curtea a constatat că nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea 302 din 2004, având în vedere că este vorba despre o persoană urmărită penal în statul de executare, față de care s-a emis mandat național de arestare și, pe cale de consecință, mandat european de arestare, în vederea participării sale la urmărire penală, și NU despre o persoană condamnată în mod definitiv la o pedeapsă privativă de libertate.

De asemenea, s-a apreciat nefondată solicitarea apărării de aplicare a dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Decizia cadru a Consiliului 2002/584/JAI, transpusă în dispozițiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, Curtea a constatat că persoana solicitată nu a făcut dovada unor probleme medicale grave care ar face imposibilă predarea sa imediată, după cum de altfel nu a fost solicitată sau efectuată o expertiză medicală în acest scop (așa cum impun dispozițiile art. 58 alin. (2) lit. a) din lege).

***************************************************************

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestație persoana solicitată A., solicitând, în esență, desființarea sentinței atacate și respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare, criticile formulate vizând, pe de-o parte, autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, care, în opinia contestatorului, nu avea competență în acest sens și, pe de altă parte, nerespectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de lege în ceea ce privește mandatul european de arestare. Deopotrivă, s-au formulat critici referitoare la lipsa indicării și descrierii faptei de criminalitate informatică apreciindu-se că, în aceste condiții, instanța nu va putea verifica condiția dublei incriminări. În plus, s-a invocat faptul că identitatea contestatorului persoană solicitată a fost folosită în mod fraudulos și că nu acesta ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa. În final, ca motiv de suspendare/amânare a punerii în executare a mandatului de arestare, s-a solicitat să fie avută în vedere starea de sănătate a contestatorului.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Înalta Curte are în vedere, faptul că, fiind audiat, la termenul din 17 mai 2024, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, susținând că este de acord cu aspectele invocate de către apărătorul ales al acestuia la termenul respectiv de judecată în sensul respingerii cererii de executare a mandatului european de arestare și, pe cale de consecință, a predării acestuia către autoritățile judiciare austriece.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu motivele de contestație vizând presupuse vicii de fond și formă identificate în cadrul mandatului european de arestare dar și în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește critica potrivit căreia mandatul național de arestare nu are la bază autorizarea explicită a unei instanțe de judecată (lipsa datei, a numărului hotărârii și a instanței emitente a mandatului național de arestare care a stat la baza mandatului european de arestare), Înalta Curte reține că, din analiza conținutului mandatului european de arestare emis cu privire la persoana solicitată A., se observă la secțiunea b intitulată -Decizia pe care se întemeiază mandatul de arestare-, punctul 1 -Mandatul de arestare sau decizia judiciară cu același efect-, mențiunea expresă potrivit căreia mandatul național de arestare a fost aprobat de instanță la data de 18.10.2022 în dosarul de referință nr. x.

Înalta Curte, examinând actele dosarului, constată așadar că, din conținutul mandatului european de arestare, rezultă că acesta a fost emis în scopul anchetării și punerii în executare a unui mandat național de arestare aprobat de către o instanță de judecată în ceea ce îl privește pe contestatorul A. care este cercetat de către autoritățile judiciare austriece pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune și criminalitate informatică, astfel că apreciază nefondată critica invocată.

În ceea ce privește critica potrivit căreia mandatul european de arestare cu privire la persoana solicitată A. a fost emis de o autoritate judiciară necompetentă, în speță de Parchetul din Viena, cu încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din decizia-cadru 2002/54/JAI privind mandatul european de arestare, apreciindu-se că atât mandatul național de arestare, cât și mandatul european de arestare trebuie să fie emise, respectiv confirmate de o instanță de judecată, Înalta Curte o apreciază nefondată pentru următoarele considerente:

Articolul 6 din Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 (1) Autoritatea judiciară emitentă este autoritatea judiciară a statului membru emitent care este competentă să emită un mandat european de arestare, în conformitate cu legislația acestui stat.

Se observă așadar că autoritatea judiciară competentă să emită un mandat european de arestare este autoritatea identificată de legislația statului respectiv. În acest sens, în virtutea rolului său de a se asigura că legislația Uniunii Europene este interpretată și aplicată în același mod în toate țările membre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, prin hotărârea din 27 mai 2019 (Marea Cameră) că termenii "autoritate judiciară" nu se limitează la a desemna numai judecătorii sau instanțele unui stat membru, ci trebuie înțelese ca desemnând, mai larg, autoritățile care participă la administrarea justiției penale a respectivului stat membru, apreciindu-se în final că noțiunea de "autoritate judiciară emitentă", în sensul articolului 6 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584, trebuie interpretată în sensul că vizează, astfel cum s-a solicitat a se lămuri în speța respectivă, și procurorul general al unui stat membru care, deși din punct de vedere structural este independent de puterea judecătorească, este competent să efectueze urmărirea penală și care are, în acel stat membru, un statut care îi conferă o garanție de independență în raport cu puterea executivă în cadrul emiterii mandatului european de arestare.

Mai mult decât atât, din considerentele aceleiași hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene rezultă că atunci când un mandat european este emis în vederea arestării și predării de către un alt stat membru a unei persoane căutate pentru efectuarea urmăririi penale, această persoană trebuie să fi beneficiat, într-o primă etapă a procedurii, de garanțiile procedurale și de drepturile fundamentale a căror protecție trebuie să fie asigurată de autoritățile judiciare ale statului membru emitent, potrivit dreptului național aplicabil, printre altele în vederea adoptării unui mandat de arestare național (Hotărârea din 1 iunie 2016, Bob-Dogi, C-241/15, EU:C:2016:385, punctul 55).

Așadar, în speță, respectarea garanțiilor procedurale și a drepturilor fundamentale ale persoanei solicitate a fost asigurată prin prisma faptului că, în prima etapă, deci la momentul emiterii mandatului național de arestare, acesta a fost supus verificării de către o instanță de judecată, ulterior, în baza confirmării acestuia, fiind emis mandatul european de arestare de către parchet.

Totodată, instanța de control judiciar recunoaște importanța principiului încrederii reciproce între statele membre, cât și a principiului recunoașterii reciproce, care permit crearea și menținerea unui spațiu fără frontiere interioare și impun îndeosebi în ceea ce privește spațiul de libertate, securitate și justiție, fiecăruia dintre aceste state să considere că toate celelalte state membre respectă dreptul Uniunii și în special drepturile fundamentale recunoscute de acesta [Hotărârea din 25 iulie 2018, Minister for Justice and Equality (Deficiențele sistemului judiciar), C-216/18 PPU, EU:C:2018:586, punctul 36 și jurisprudența citată].

Ca atare, Înalta Curte constată că, astfel cum rezultă din conținutul mandatului european de arestare, în prima etapă a procedurii, respectiv la momentul emiterii mandatului național de arestare, persoana solicitată a beneficiat de garanțiile procedurale și de drepturile fundamentale a căror protecție trebuie să fie asigurată de autoritățile judiciare ale statului membru emitent, având în vedere că mandatul a fost aprobat de către o instanță de judecată la data de 18 octombrie 2022 în dosarul de referință nr. x.

Cu privire la criticile referitoare la neconformitățile legate de condițiile de validitate privind mandatul european de arestare, nerespectarea formei și conținutului prevăzut în Anexa 1 a Legii nr. 302/2004 prin raportare la eliminarea din cuprinsul acestuia a unor secțiuni privind circumstanțele în care s-a desfășurat procesul, procedura de citare, dreptul la apărare sau posibilitatea exercitării unei căi de atac, Înalta Curte reține următoarele:

Art. 87 din Legea nr. 302/2004

Conținutul și forma mandatului european de arestare

(1) Mandatul european de arestare va conține următoarele informații:

a) identitatea și cetățenia persoanei solicitate;

b) denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente;

c) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și 97 din prezenta lege;

d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art. 97;

e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;

f) pedeapsa pronunțată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracțiunea săvârșită;

g) dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii.

Din analiza conținutului mandatului european de arestare aflat la dosar rezultă că acesta a fost emis pe numele persoanei solicitate A. de către Procuratura Viena (Landesgerichtsstrasse 11, C. pen. 400, A-1082, Viena, 43 1-40127/306704), în vederea executării mandatului de arestare al Procuraturii Viena aprobat de instanță la data de 18 octombrie 2022, 20 ST 31/21b prin raportare la suspiciunea că, persoana solicitată, împreună cu D. a comis infracțiuni de înșelăciune și criminalitate informatică conform Parag. 146, 147 Alin. 2, 148 Cazul al doilea, 15 StGB.

Astfel, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. respectă toate condițiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul acestuia fiind menționate toate informațiile enumerate în conținutul acest text de lege.

Instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile alin. (2) ale art. 87 din Legea nr. 302/2004 Mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1 și constată că, într-adevăr, în cuprinsul mandatului emis pe numele persoanei solicitate A. nu se regăsesc mențiunile privitoare la modalitatea de citare și exercitarea dreptului la apărare însă, pe de-o parte, mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii unor infracțiuni, deci într-o procedură de debut a urmăririi penale iar toate aspectele referitoare la modalitatea de citare și exercitarea dreptului la apărare vor putea fi invocate de persoana solicitată în fața autorităților judiciare austriece și, pe de altă parte, această neregularitate constând în omisiunea inserării aspectelor mai sus invocate din conținutul mandatului european de arestare, nu justifică respingerea cererii de executare a mandatului întrucât situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) și alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004, nefiind incidente în prezenta cauză.

Contestatorul a mai invocat faptul că mandatul european de arestare nu conține date suficiente pentru individualizarea situației de fapt deoarece nu se poate identifica nici maniera în care persoana solicitată le-ar fi determinat pe victime să transfere acele sume de bani, nici forma de participație a acestuia la săvârșirea infracțiunilor, planând asupra acuzațiilor îndoieli rezonabile cu privire la identitatea contestatorului A.. Deopotrivă, s-a susținut că, deși se menționează patru infracțiuni de înșelăciune și criminalitate informatică, se realizează doar descrierea faptelor de înșelăciune. Pe cale de consecință, s-a apreciat că statul solicitat nu poate verifica condiția dublei incriminări și nici care este conduita infracțională reținută în sarcina persoanei solicitate.

Prealabil, Înalta Curte reține că aspectele de fond referitoare la contestarea participării la săvârșirea infracțiunilor reținute în cadrul mandatului european de arestare nu pot face obiectul controlului acestei instanțe întrucât este învestită strict cu verificarea legalității și temeiniciei hotărârii prin care s-a dispus emiterea mandatului european de arestare. Criticile vizând fondul cauzei pot fi invocate de către contestatorul-persoană solicitată în fața autorităților judiciare austriece care instrumentează dosarele în care este urmărit.

De altfel, din examinarea dispozițiilor art. 84, art. 99, art. 102, art. 103 și art. 108 din Legea nr. 302/2004 privitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare se constată că judecătorul român hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil dacă au fost respectate condițiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu atingerea principiului referitor la recunoașterea hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil.

Relativ la criticile vizând insuficienta descriere a infracțiunilor, respectiv lipsa descrierii situației de fapt care a determinat reținerea infracțiunilor de înșelăciune și criminalitate informatică pentru care este cercetat de autoritățile din Austria, Înalta Curte notează că, în ceea ce privește descrierea faptelor pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acestora în cuprinsul mandatului european de arestare, se rețin următoarele:

Potrivit raportului Oficiului regional al Poliției Judiciare Viena (LKA Wien) secția 4 (Infracțiuni economice) din 23.09.2022 la dosarul cu nr. x, al Inspectoratului de Poliție Kitzbühel din 07.12.2021 la dosarul nr. x și al Inspectoratului de poliție Söll din 03.12.2021 la dosarul cu nr. x, există suspiciunea iminentă în dreptul ui A., și al D., că ar fi determinat-o pe mai jos numita, în complicitate conștientă și voită cu alți făptași încă necunoscuți în calitate de coautori (Parag. 12 C. pen. austriac (StGB), în scop de activitate comercială (Parag. 70 Alin. 1 Cifra 1 și Cifra 3 StGB), în vederea obținerii pentru sine sau pentru un terț a unui folos patrimonial injust prin înșelăciune, să consimtă la activități care i-au pricinuit un prejudiciu patrimonial de peste 5 000 EUR.

A./pretinzând că ar fi brokeri online și ar investi sumele transferate de victime în criptomonede în scop de câștig, așadar inducându-i în eroare cu privire la starea de fapt prin intervenții repetate, determinând transferul de sume de bani în vederea pretinsei investiții aducătoare de câștig și a costurilor aferente, și anume

I./între 07.06.2021 și 14.09.2021, în Viena, pretinzând că ari angajați ai platformei oficiale de tranzacționare a criptomonedelor E., au determinat-o pe F. să consimtă transferuri în cuantum total de 51 100 EUR;

II./între 03.05.2021 și 13.07.2021, în Kitzbühel, pretinzând că ar fi brokeri online ai platformei de internet "FXCore.traders", l-au determinat pe G. să consimtă la transferuri în cuantum total de 12 623,10 EUR;

III./pe 15.09.2021 în Scheffau am Wilden Kaiser, pretinzând că ari brokeri on line ai companiei "H.", l-au determinat pe I. să consimtă la transferuri în cuantum de 48 425,31 EUR;

B./încercând să o determine pe F. să consimtă la plata sumei menționate mai jos, mai precis pe 03.08.2022 în Viena, pretinzând, prin intermediul unei scrisori trimise prin poștă, că aceasta ar fi victima unei înșelăciuni și în consecință ar fi nevoită să achite 9 895 EUR companiei H., pentru a putea primi mai apoi o sumă în cuantum de 61 846,41 EUR, prejudiciul patrimonial care i-ar fi fost astfel pricinuit numitei ridicându-se la 9 895 EUR.".

Analizând așadar criticile formulate de contestator referitoare la lipsa descrierii faptelor reținute în sarcina acestuia prin raportare la mențiunile existente în cuprinsul mandatului european de arestare, Înalta Curte le apreciază nefondate pentru următoarele considerente:

Art. 87 din Legea nr. 302/2004 (1) Mandatul european de arestare va conține următoarele informații: d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art. 97.

Astfel, în cuprinsul mandatului emis de autoritățile judiciare austriece sunt descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 86 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile. Potrivit autorităților austriece, persoana solicitată împreună cu alți participanți ar fi determinat mai multe persoane, pretinzând că ar fi brokeri online ai unor companii să consimtă la activități care le-ar fi pricinuit un prejudiciu patrimonial. Astfel, din verificarea conținutului mandatului european de arestare, se reține că persoana solicitată A. este urmărită penal în Austria pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și criminalitate informatică.

Cu toate că infracțiunea de criminalitate informatică nu este identificată separat în cadrul secțiunii vizând încadrarea în drept, Înalta Curte observă, din descrierea situației de fapt că modalitatea de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune s-a realizat prin mijloace electronice, suspecții pretinzând că au calitatea de brokeri online ai unor companii și obținând transferuri online a unor sume de bani.

Mai mult, prin raportare la stadiul dosarului, acesta aflându-se în faza de urmărire penală în care se strâng și se administrează probe în vederea stabilirii răspunderii penale cu privire la cele două infracțiuni reținute, având în vedere că, până la acest moment, organele judiciare au identificat și descris faptele pentru care urmează să fie cercetată persoana solicitată, criticile apărării sub aspectul lipsei descrierii faptelor sunt neîntemeiate.

Totodată, se observă că faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

În această succesiune logico-juridică, Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare austriece îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 86 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile.

În fine, referitor la solicitarea subsidiară de amânare a punerii în executare a mandatului european de arestare invocându-se starea de sănătate a contestatorului, Înalta Curte, văzând dispozițiile art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dar și împrejurarea că persoana solicitată nu a făcut dovada existenței unei boli grave care ar face imposibilă predarea, o constată neîntemeiată.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a constatat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 25 noiembrie 2022 de către autoritățile judiciare din Austria, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 45 din 17 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., întrucât se află în culpă procesuală, contestatoul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 275 RON, stabilit conform dispozițiilor art. 8 lit. b) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 45 din data de 17 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 275, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă ucraineană se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2024.