ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 315/2015

Deliberând asupra

contestației formulate de persoana solicitată D.E.G., în baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 39/F din 04 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală în Dosarul nr. 1322/2/2015 s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul

art. 103 alin. (6) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., a dispus punerea

în executare a mandatului european de arestare emis la data de 02 iunie 2014 de

către autoritățile judiciare din Austria, față de persoana solicitată D.E.G..

A dispus predarea

persoanei solicitate D.E.G. către autoritățile judiciare din Austria în vederea

efectuării urmăririi penale, cu respectarea regulii specialității, conform art.

115 din Legea nr. 302/2004, rep.

A dispus arestarea

persoanei solicitate D.E.G., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând

din data de 04 martie 2015 și până la data de 02 aprilie 2015 inclusiv.

A constatat că

persoana solicitată a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore în data de 03

martie 2015, începând cu ora 21,20.

În temeiul

art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rep. în cazul în care se va pronunța o

pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată D.E.G. să fie transferată în

România pentru executarea pedepsei.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut că prin sesizarea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 04 martie 2015, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat în conformitate cu art. 102

alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., lucrarea ce are ca obiect procedura de punere

în executare a mandatului european de arestare emis la data de 02 iunie 2014, de

către autoritățile judiciare din Austria, cu privire la persoana solicitată D.E.G.,

cercetat pentru săvârșirea în perioada 2003 - 2008 a mai multor infracțiuni de furt

în formă consumată și a mai multor infracțiuni de furt rămase în faza tentativei

în localitățile Perchtoldsdorf, Munchendorf, Mannsdorf și Fischamennd, prev. de

art. 127, 129, ZI, 130, fraza 2,15 din C. pen. al Austriei.

La dosarul cauzei

a fost depus în copie mandatul european de arestare, copie de pe CI a persoanei

solicitate D.E.G., precum și un set de acte privitoare la identitatea și depistarea

acesteia de către organele de poliție.

Conform ordonanței

de reținere împotriva persoanei solicitate s-a luat măsura reținerii pe o perioadă

de 24 de ore, din data de 03 martie 2015, ora 21,20, până la data de 04 martie 2015,

ora 21,20.

Din analiza mandatului

european de arestare, Curtea a reținut că Procuratura Wiener Neustadt din Austria

a solicitat ca persoana D.E.G. să fie arestată și predată în vederea efectuării

urmăririi penale și sau a executării unei pedepse privative de libertate sau a unei

măsuri obligatorii de siguranță, privativă de libertate.

S-a reținut că

în perioada 2003 - 2008, persoana solicitată D.E.G. împreună cu complicii săi au

sustras mai multe bunuri de valoare, în special bijuterii și ceasuri, cât și bani

cash, în total aproximativ 1500 euro - în cazul a trei furturi prin spargere și

efracție din locuințele situate în localitățile Perchtoldsdorf, Munchendorf, Mannsdorf

și Fischamennd.

În drept, s-au

reținut prev. de art. 127, 129, ZI, 130, fraza 2,15 din C. pen. al Austriei.

În ședința de

data de 04 martie 2015, Curtea a adus persoanei solicitate D.E.G. la cunoștință

drepturile prev. de art. 104, din Legea nr. 302/2004 rep., efectele regulii specialității,

precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă,

punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, în deosebi

caracterul irevocabil a acestuia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 103 alin.

(4) din Legea nr. 302/2004 rep.

Întrucât persoana

solicitată D.E.G. nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din

Austria, Curtea a procedat la audierea acesteia.

În acest sens,

persoana solicitată D.E.G. a arătat că este de acord să se prevaleze de regula specialității,

prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004 rep. și că nu are obiecții în ceea ce privește

identitatea sa.

A precizat că

nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Austria, întrucât

actele pe care le poate depune în dovedirea nevinovăției faptelor ce i se impută,

se află în apartamentul în care locuiește.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că nu este incident niciunul dintre

cazurile de refuz al predării prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea

a constatat că este neîntemeiată solicitarea apărării cu privire la intervenirea

prescripției, conform art. 33 din Legea nr. 302/2004 rep., potrivit legislației

române.

În acord cu procurorul

de ședință, Curtea a constatat că nu sunt incidente dispozițiile legii penale vechi,

dar nici a legii penale noi, cu privire la termenele de prescripție pentru infracțiunile

de furt, prev. de art. 228 - 229 C. pen. și art. 48 rap. la art. 228 - 229 C. pen.,

ce au corespondent în legea penală română.

Potrivit art.

33 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., prescripția răspunderii penale se constată

a fi îndeplinită atât potrivit legislației române, cât și legislației statului solicitant.

Or, conform ordonanței

de arestare emisă de Procuratura Wiener Neustadt din Austria la data de 16

iulie 2008 s-a dispus arestarea persoanei solicitate D.E.G.

De asemenea, în

ceea ce privește durata pedepsei în mandatul european de arestare s-a arătat că

durata maximă a pedepsei privative de libertate sau a măsurii asigurătorii privative

de libertate care poate fi dispusă pentru faptele penale este de 10 ani.

În atare situație,

Curtea a constatat ca fiind nefondată cererea de constatare a intervenirii prescripției

faptelor pentru care se cere punerea în executare a mandatului european emis de

autoritățile judiciare din Austria, pe numele persoanei solicitate D.E.G.

Potrivit art.

97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, "Fără a aduce atingere dispozițiilor

alin. (1), predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi

penale sau a judecății, a unui cetățean român sau a unei persoane care trăiește

în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o

perioadă de cel puțin 5 ani se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța

o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România".

Împotriva sentinței

penale nr. 39/F a declarat contestație persoana solicitată D.E.G. solicitând admiterea

contestației întrucât nu a mai fost pe teritoriul Austriei din anul 2003.

Examinând contestația

formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta

este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

103 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru dispune executarea mandatului european

de arestare, judecătorul verifică mai întâi identitatea persoanei solicitate și

se asigură că acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege,

mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată

în lipsă. Atunci când a fost transmisă de autoritatea emitentă, judecătorul îi înmânează

persoanei solicitate hotărârea de condamnare dată în lipsă.

(3) După primirea

mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate

drepturile prevăzute la art. 104, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea

de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere

consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil

al acestuia.

în cazul în care

mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetățean român, în vederea

executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, judecătorul

întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau

măsura de siguranță în statul membru emitent.

În cazul în care

persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul

acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier,

apărător și persoana solicitată. În același proces-verbal se va menționa dacă persoana

solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității.

În cazul prevăzut

la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării

prevăzute la art. 98, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit

art. 107, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

Dacă persoana

solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura

de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate,

care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre

motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții

în ceea ce privește identitatea.

Înalta Curte constată

identitatea persoanei solicitate, că aceasta s-a prevalat de regula specialității,

iar în cauză nu este incident nicunul din motivele de refuz al executării prevăzute

de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

În același timp,

instanța reține că persoana solicitată D.E.G. a arătat prin intermediul apărătorului

desemnat din oficiu că nu se opune predării către autoritățile austriece, însă a

precizat că nu s-a mai aflat pe teritoriul Austriei din anul 2003 și nu avea cum

să comită infracțiunile ce i se impută.

Înalta Curte constată

că aspectele învederate de către persoana solicitată constituie apărări ce ating

fondul cauzei, iar în acest cadru procesual instanța nu poate face o cercetare a

fondului cauzei pentru a verifica împrejurările antamate. Ceea ce se verifică este

îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru punerea în executare a mandatului

european de arestare emis pe numele persoanei solicitate.

Constatând că

sunt îndeplinite cerințele art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta

Curte va resinge contestația formulată de persoana solicitată D.E.G. împotriva sentinței

penale nr. 39/F din 04 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală.

Va obliga contestatorul

persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată

contestația declarată de persoana solicitată D.E.G. împotriva sentinței penale

nr. 39/F din 04 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul

persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 martie 2015.