ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 315/2015

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată D.E.G., în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 39/F din 04 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. 1322/2/2015 s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În temeiul art. 103 alin. (6) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 02 iunie 2014 de către autoritățile judiciare din Austria, față de persoana solicitată D.E.G.. A dispus predarea persoanei solicitate D.E.G. către autoritățile judiciare din Austria în vederea efectuării urmăririi penale, cu respectarea regulii specialității, conform art. 115 din Legea nr. 302/2004, rep.

A dispus arestarea persoanei solicitate D.E.G., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând din data de 04 martie 2015 și până la data de 02 aprilie 2015 inclusiv. A constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore în data de 03 martie 2015, începând cu ora 21,20. În temeiul art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rep. în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată D.E.G. să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut că prin sesizarea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 04 martie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat în conformitate cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., lucrarea ce are ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 02 iunie 2014, de către autoritățile judiciare din Austria, cu privire la persoana solicitată D.E.G., cercetat pentru săvârșirea în perioada 2003 - 2008 a mai multor infracțiuni de furt în formă consumată și a mai multor infracțiuni de furt rămase în faza tentativei în localitățile Perchtoldsdorf, Munchendorf, Mannsdorf și Fischamennd, prev. de art. 127, 129, ZI, 130, fraza 2,15 din C. pen.

al Austriei. La dosarul cauzei a fost depus în copie mandatul european de arestare, copie de pe CI a persoanei solicitate D.E.G., precum și un set de acte privitoare la identitatea și depistarea acesteia de către organele de poliție. Conform ordonanței de reținere împotriva persoanei solicitate s-a luat măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, din data de 03 martie 2015, ora 21,20, până la data de 04 martie 2015, ora 21,20. Din analiza mandatului european de arestare, Curtea a reținut că Procuratura Wiener Neustadt din Austria a solicitat ca persoana D.E.G. să fie arestată și predată în vederea efectuării urmăririi penale și sau a executării unei pedepse privative de libertate sau a unei măsuri obligatorii de siguranță, privativă de libertate.

S-a reținut că în perioada 2003 - 2008, persoana solicitată D.E.G. împreună cu complicii săi au sustras mai multe bunuri de valoare, în special bijuterii și ceasuri, cât și bani cash, în total aproximativ 1500 euro - în cazul a trei furturi prin spargere și efracție din locuințele situate în localitățile Perchtoldsdorf, Munchendorf, Mannsdorf și Fischamennd. În drept, s-au reținut prev. de art. 127, 129, ZI, 130, fraza 2,15 din C. pen. al Austriei. În ședința de data de 04 martie 2015, Curtea a adus persoanei solicitate D.E.G. la cunoștință drepturile prev. de art. 104, din Legea nr. 302/2004 rep., efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, în deosebi caracterul irevocabil a acestuia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 103 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 rep.

Întrucât persoana solicitată D.E.G. nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Austria, Curtea a procedat la audierea acesteia. În acest sens, persoana solicitată D.E.G. a arătat că este de acord să se prevaleze de regula specialității, prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004 rep. și că nu are obiecții în ceea ce privește identitatea sa. A precizat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Austria, întrucât actele pe care le poate depune în dovedirea nevinovăției faptelor ce i se impută, se află în apartamentul în care locuiește. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că nu este incident niciunul dintre cazurile de refuz al predării prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea a constatat că este neîntemeiată solicitarea apărării cu privire la intervenirea prescripției, conform art. 33 din Legea nr. 302/2004 rep., potrivit legislației române. În acord cu procurorul de ședință, Curtea a constatat că nu sunt incidente dispozițiile legii penale vechi, dar nici a legii penale noi, cu privire la termenele de prescripție pentru infracțiunile de furt, prev. de art. 228 - 229 C. pen. și art. 48 rap. la art. 228 - 229 C. pen., ce au corespondent în legea penală română. Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., prescripția răspunderii penale se constată a fi îndeplinită atât potrivit legislației române, cât și legislației statului solicitant.

Or, conform ordonanței de arestare emisă de Procuratura Wiener Neustadt din Austria la data de 16 iulie 2008 s-a dispus arestarea persoanei solicitate D.E.G. De asemenea, în ceea ce privește durata pedepsei în mandatul european de arestare s-a arătat că durata maximă a pedepsei privative de libertate sau a măsurii asigurătorii privative de libertate care poate fi dispusă pentru faptele penale este de 10 ani. În atare situație, Curtea a constatat ca fiind nefondată cererea de constatare a intervenirii prescripției faptelor pentru care se cere punerea în executare a mandatului european emis de autoritățile judiciare din Austria, pe numele persoanei solicitate D.E.G.

Potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, "Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (1), predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecății, a unui cetățean român sau a unei persoane care trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România". Împotriva sentinței penale nr. 39/F a declarat contestație persoana solicitată D.E.G.

solicitând admiterea contestației întrucât nu a mai fost pe teritoriul Austriei din anul 2003. Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente: Potrivit art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru dispune executarea mandatului european de arestare, judecătorul verifică mai întâi identitatea persoanei solicitate și se asigură că acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă. Atunci când a fost transmisă de autoritatea emitentă, judecătorul îi înmânează persoanei solicitate hotărârea de condamnare dată în lipsă.

(3) După primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetățean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, judecătorul întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura de siguranță în statul membru emitent. În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător și persoana solicitată.

În același proces-verbal se va menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității. În cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 98, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 107, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

Înalta Curte constată identitatea persoanei solicitate, că aceasta s-a prevalat de regula specialității, iar în cauză nu este incident nicunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004. În același timp, instanța reține că persoana solicitată D.E.G. a arătat prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu că nu se opune predării către autoritățile austriece, însă a precizat că nu s-a mai aflat pe teritoriul Austriei din anul 2003 și nu avea cum să comită infracțiunile ce i se impută. Înalta Curte constată că aspectele învederate de către persoana solicitată constituie apărări ce ating fondul cauzei, iar în acest cadru procesual instanța nu poate face o cercetare a fondului cauzei pentru a verifica împrejurările antamate.

Ceea ce se verifică este îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate. Constatând că sunt îndeplinite cerințele art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va resinge contestația formulată de persoana solicitată D.E.G. împotriva sentinței penale nr. 39/F din 04 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată contestația declarată de persoana solicitată D.E.G. împotriva sentinței penale nr. 39/F din 04 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2015.