ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.09.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2836/2012

HOTĂRÂRE
14.09.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2836/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 14 septembrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus în

baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată arestarea persoanei

solicitate B.F., pe o perioadă de 5 zile, începând din data de 14 septembrie

2012 până la data de 18 septembrie 2012 inclusiv.

S-a fixat termen la

data de 18 septembrie 2012, ora 11,00, în vederea depunerii de către procuror a

mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

S-a reținut că la

data de 12 septembrie 2012, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a

fost înregistrată sub nr. 2670/II-5/2012 semnalarea existentă în S.I.S. privind

existența unui mandat european de arestare emis la data de 26 iunie 2012 de

autoritățile judiciare franceze față de numitul B.F.

Recurentul persoană

solicitată a fost reținut în arestul Direcției Generale de Poliție a

Municipiului București în baza ordonanței de reținere din 14 septembrie 2012

emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, acesta fiind solicitat

în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de furt comis în cadrul unui grup infracțional organizat prevăzut de art.

311-1, 311-9, 311-13, 311-14 și 311-15 C. pen. francez, precum și participare

la o conspirație criminală în vederea comiterii unor infracțiuni prevăzut de

art. 450-1, 450-3 și 450-5 C. pen. francez.

Din mențiunile

cuprinse în semnalarea existentă în IS (a cărei traducere a fost depusă la

dosar) rezultă că pe numele persoanei solicitate B.F. a fost emis un mandat

european de arestare la data de 26 iunie 2012 de către autoritățile judiciare

franceze sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt comis în cadrul unui

grup infracțional organizat prevăzut de art. 311-1, 311-9, 311-13, 311-14 și

311-15 C. pen. francez, precum și participare la o conspirație criminală în

vederea comiterii unor infracțiuni, prevăzut de art. 450-1, 450-3 și 450-5 C.

pen. francez.

În fapt, s-a reținut

că în perioada iulie 2010 - decembrie2011 persoana solicitată a comis pe

teritoriul statului francez, împreună cu alți cetățeni români, mai multe

furturi din magazine de optică.

Infracțiunile

reținute în sarcina persoanei solicitate B.F., astfel cum au fost expuse în

cuprinsul semnalării, au corespondent în legislația română.

În ședința publică

din data de 14 septembrie 2012, instanța a procedat, conform dispozițiilor art.

103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, la identificarea persoanei solicitate, la

informarea acesteia despre motivul prezentării sale în fața instanței de

judecată și la ascultarea sa.

Instanța a constatat

că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de prevederile Legii nr.

302/2004 republicată și, pentru a se asigura punerea în executare a mandatului

european de arestare, în sensul de a se preîntâmpina sustragerea persoanei

solicitate B.F., având în vedere gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina

sa, precum și persoana acestuia, a apreciat necesară arestarea sa pe o perioadă

de 5 zile, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de

5 zile nejustificându-se în speță.

În consecință, în

baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată a dispus arestarea

persoanei solicitate B.F. pe o perioadă de 5 zile, începând din data de 14

septembrie 2012 până la data de 18 septembrie 2012 inclusiv.

Împotriva acestei

soluții a formulat recurs persoana solicitată, care a criticat soluția primei

instanțe, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, arătând

că nu se face vinovată de săvârșirea pe teritoriul statului francez a

infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Analizând recursul

formulat, atât prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu și sub toate

aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și de Justiție, constată că este nefondat, pentru

următoarele motive:

În mod corect a

dispus instanța de fond arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile,

apreciind ca fiind incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 302/2004. Astfel,

la data de 12 septembrie 2012, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a fost înregistrată semnalarea existentă în S.I.S. privind existența

unui mandat european de arestare emis în data de 26 iunie 2012 de autoritățile

judiciare franceze față de recurentul persoană solicitată B.F., acesta fiind

reținut în arestul Direcției Generale de Poliție a municipiului București, în

baza ordonanței de reținere din 14 septembrie 2012 emisă de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București, conform dispozițiilor art. 100 din Legea nr.

302/2004.

Cu privire la măsura

preventivă dispusă, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a

luat măsura arestării preventive față de persoana solicitată, având în vedere

gravitatea faptelor comise, privarea de libertate reprezentând în același timp

o garanție pentru a asigura prezența acestuia în fața organelor judiciare,

existând pericolul de a se sustrage și de a tergiversa astfel punerea în

executare a mandatului european de arestare emis de autorități. Măsura

arestării apare cu atât mai imperios necesară cu cât recurentul persoană

solicitată nu se află la primul impact cu legea penală, fapt dovedit de

impresionanta fișă de cazier a acestuia.

Apărarea formulată de

persoana solicitată în sensul că nu ar fi vinovată de săvârșirea faptelor nu

poate fi luată în examinare în cadrul acestei proceduri, instanțele române

nefiind abilitate să statueze în acest sens.

Reținând că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul

declarat de persoana solicitată, ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.F. împotriva încheierii

din 14 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată

în Dosarul nr. 7056/2/2012.

Obligă recurentul

persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 17 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AA

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-08-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2536/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 303 din 31 iulie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
ÎCCJ 2012-06-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2092/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 154 din 7 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea privind execut
ÎCCJ 2013-10-08
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3037/2013
Deliberând asupra recursului declarat de persoana solicitată C.G. împotriva încheierii din 04 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 6630/2/2013 (3272/2013), constată următoarele: Prin înc
ÎCCJ 2012-11-09
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3668/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin încheierea penală din 8 noiembrie 2012 a Curții de Apel lași București, secția a l-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 8316/2/2012 (nr. 3519/2012) în baza a
ÎCCJ 2013-06-14
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2103/2013
Asupra recursului de fată: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 292 din 10 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată rapor
Sursă