ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 565/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 565/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 5 ianuarie 2008,
reclamanții A.C.Ș., A.D.C. și M.I. au chemat în judecată M.I.R.A., M.P. -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și M.F.P. solicitând
obligarea acestora la plata sporului pentru misiune permanentă aferent
perioadei octombrie 2005 - la zi, sporului de fidelitate pentru perioada 1
ianuarie - 31 decembrie 2005, sporului pentru documente clasificate,
actualizarea acestor sume cu indicele de inflație din momentul achitării,
obligarea M.I.R.A. să facă mențiunile cuvenite în carnetele de muncă, obligarea
M.F.P. să aloce la buget sumele necesare și în fine, obligarea pârâților la
plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.
1811 din 11 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată
de M.P.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., a
respins cererile de chemare în garanție formulate de D.N.A. și Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel
instanța a reținut că M.E.F. nu este parte a raporturilor de serviciu în baza
cărora reclamanții și-au formulat pretențiile, iar împrejurarea că gestionează
bugetul de stat nu îi creează obligația de a plăti drepturi salariale către
angajații altor unități.
Pe fondul cauzei, s-a
reținut că în ce privește sporul pentru misiune permanentă a fost acordat
ofițerilor detașați la D.N.A. până în octombrie 2005, când a intrat în vigoare
O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 43/2002,
moment după care ar fi putut beneficia de acest drept numai dacă ar fi optat
pentru drepturile salariale acordate celor încadrați în poliție. În aceleași
condiții ar fi putut beneficia și de sporul de fidelitate. În ce privește
sporul pentru documente clasificate s-a reținut că potrivit art. 3 alin. (3)
din O.G. nr. 19/2006, aprobată de Legea nr. 444/2006, pentru păstrarea
confidențialității, categoriile de personal, condițiile de acordare și
cuantumul acestuia se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului
instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și
siguranță națională. Cum un astfel de ordin nu a fost emis și în cadrul D.N.A.,
nici reclamanții nu puteau beneficia de el.
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs toți reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Recurenții au arătat că modificările
aduse O.U.G. nr. 43/2002, prin O.U.G. nr. 134/2005, în sensul că nu mai fac
referire la art. 11 din O.U.G. nr. 38/2003, sunt nerelevante pentru
justificarea înlăturării sporului de misiune permanentă, întrucât art. 11
reglementează procentul ce se aplică salariului pentru funcția îndeplinită.
În ce privește sporul pentru
documente clasificate deși se reține că el este cuvenit prin efectul legii, se
consideră total eronat că nu pot beneficia de el decât în condițiile emiterii
unui ordin.
Analizând legalitatea și
temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se
reține că acestea nu se justifică.
Prin adoptarea Legii nr. 601/2004
pentru aprobarea O.U.G. nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în
exercitarea demnităților publice și a funcționarilor publici, precum și
intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, dispozițiile art.
28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 privind P.N.A. care se refereau la
drepturile bănești și materiale ale ofițerilor de poliție judiciară, s-au
modificat în sensul că li s-a recunoscut acestora dreptul de a beneficia de
sporul pentru misiune permanentă prevăzut de art. 11 din O.U.G. nr. 38/2003.
Prin O.U.G. nr. 134/2005
pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 43/2002, prin care P.N.A. a fost
transformat în D.N.A., ca structură autonomă cu personalitate juridică proprie
în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a
prevăzut că ofițerii de poliție judiciară beneficiază doar de drepturile prevăzute
prin anexa 4 la O.U.G. nr. 38/2003, fără a se mai referi la art. 11 din O.G. nr.
38/2003, ceea ce în mod evident dovedește că această categorie a fost exclusă
de la beneficiul acestui spor.
Că este așa rezultă și din
faptul că în prezent salarizarea ofițerilor de poliție judiciară se efectuează
potrivit prevederilor O.U.G. nr. 27/2006, care stabilește că salariul de bază
pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul D.N.A. se calculează potrivit art.
11 alin. (4) din ordonanță, în funcție de coeficientul de multiplicare 13,500
prevăzut la pct. 28 anexa 1 cap. A, pentru judecătorii și procurorii cu 3 - 4
ani vechime în funcția de magistrat.
Este evident că prin
dispozițiile legale enunțate sporul de misiune permanentă nu mai este de
actualitate în ce-i privește pe ofițerii de poliție judiciară din cadrul D.N.A.,
ei fiind asimilați din punct de vedere al salarizării cu categoria profesională
a procurorilor, fapt ce constituie o dovadă clară că nu se mai află în misiune
permanentă.
În ce privește sporul de
fidelitate, de reținut că el este recunoscut funcționarilor publici cu statul
special prin dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 38/2003. Pentru perioada pentru
care a fost solicitat respectiv ianuarie - decembrie 2005, de reținut că
aplicarea sa a fost suspendată prin O.U.G. nr. 118/2004 privind acordarea unor
drepturi salariale personalului M.A.I.
În măsura în care recurenții
ar fi optat pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile
de poliție, în condițiile pct. 1 lit. c) anexa 4 din O.U.G. nr. 28/2003 ar fi
putut beneficia de plata acestui spor.
În ce privește sporul pentru
documente clasificate acesta a fost prevăzut prin art. 3 din Legea nr. 444/2006
pentru aprobarea O.U.G. nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor
acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din
instituțiile publice de apărare națională, odine publică și siguranță
națională.
Potrivit dispozițiilor art. 3
alin. (3) „unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și
cuantumul acestui spor, se stabilesc prin ordin al ministrului sau
conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine
publică și siguranță națională”.
Faptul că
reclamanților-recurenți nu li s-a recunoscut beneficiul acestui spor, nu
reprezintă o încălcare a legii atât timp cât legiuitorul nu a înțeles să-l
acorde și M.J. sau altor instituții din sistemul judiciar.
De altfel, de acest spor nu
pot beneficia în bloc toți angajații - prin lege - numai ordonatorul de credite
fiind cel care stabilește categoria de personal și cuantumul acestui spor.
În raport de aceste
considerente, urmează a se aprecia ca fiind legală și temeinică hotărârea
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
motiv pentru care având în vedere și dispozițiile art. 312 C. proc. Civ
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de A.C.Ș., A.D.C. și M.I., împotriva sentinței civile nr. 1811 din 11 iunie 2008
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 februarie 2009.