ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 565/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 565/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 5 ianuarie 2008, reclamanții A.C.Ș., A.D.C. și M.I. au chemat în judecată M.I.R.A., M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și M.F.P. solicitând obligarea acestora la plata sporului pentru misiune permanentă aferent perioadei octombrie 2005 - la zi, sporului de fidelitate pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2005, sporului pentru documente clasificate, actualizarea acestor sume cu indicele de inflație din momentul achitării, obligarea M.I.R.A. să facă mențiunile cuvenite în carnetele de muncă, obligarea M.F.P. să aloce la buget sumele necesare și în fine, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1811 din 11 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de M.P.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., a respins cererile de chemare în garanție formulate de D.N.A. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că M.E.F. nu este parte a raporturilor de serviciu în baza cărora reclamanții și-au formulat pretențiile, iar împrejurarea că gestionează bugetul de stat nu îi creează obligația de a plăti drepturi salariale către angajații altor unități.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că în ce privește sporul pentru misiune permanentă a fost acordat ofițerilor detașați la D.N.A. până în octombrie 2005, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 43/2002, moment după care ar fi putut beneficia de acest drept numai dacă ar fi optat pentru drepturile salariale acordate celor încadrați în poliție. În aceleași condiții ar fi putut beneficia și de sporul de fidelitate. În ce privește sporul pentru documente clasificate s-a reținut că potrivit art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 19/2006, aprobată de Legea nr. 444/2006, pentru păstrarea confidențialității, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul acestuia se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Cum un astfel de ordin nu a fost emis și în cadrul D.N.A., nici reclamanții nu puteau beneficia de el. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs toți reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenții au arătat că modificările aduse O.U.G. nr. 43/2002, prin O.U.G. nr. 134/2005, în sensul că nu mai fac referire la art. 11 din O.U.G. nr. 38/2003, sunt nerelevante pentru justificarea înlăturării sporului de misiune permanentă, întrucât art. 11 reglementează procentul ce se aplică salariului pentru funcția îndeplinită. În ce privește sporul pentru documente clasificate deși se reține că el este cuvenit prin efectul legii, se consideră total eronat că nu pot beneficia de el decât în condițiile emiterii unui ordin.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică. Prin adoptarea Legii nr. 601/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcționarilor publici, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 privind P.N.A. care se refereau la drepturile bănești și materiale ale ofițerilor de poliție judiciară, s-au modificat în sensul că li s-a recunoscut acestora dreptul de a beneficia de sporul pentru misiune permanentă prevăzut de art. 11 din O.U.G. nr. 38/2003. Prin O.U.G.
nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 43/2002, prin care P.N.A. a fost transformat în D.N.A., ca structură autonomă cu personalitate juridică proprie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a prevăzut că ofițerii de poliție judiciară beneficiază doar de drepturile prevăzute prin anexa 4 la O.U.G. nr. 38/2003, fără a se mai referi la art. 11 din O.G. nr. 38/2003, ceea ce în mod evident dovedește că această categorie a fost exclusă de la beneficiul acestui spor. Că este așa rezultă și din faptul că în prezent salarizarea ofițerilor de poliție judiciară se efectuează potrivit prevederilor O.U.G. nr. 27/2006, care stabilește că salariul de bază pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul D.N.A.
se calculează potrivit art. 11 alin. (4) din ordonanță, în funcție de coeficientul de multiplicare 13,500 prevăzut la pct. 28 anexa 1 cap. A, pentru judecătorii și procurorii cu 3 - 4 ani vechime în funcția de magistrat. Este evident că prin dispozițiile legale enunțate sporul de misiune permanentă nu mai este de actualitate în ce-i privește pe ofițerii de poliție judiciară din cadrul D.N.A., ei fiind asimilați din punct de vedere al salarizării cu categoria profesională a procurorilor, fapt ce constituie o dovadă clară că nu se mai află în misiune permanentă. În ce privește sporul de fidelitate, de reținut că el este recunoscut funcționarilor publici cu statul special prin dispozițiile art. 6 din O.U.G.
nr. 38/2003. Pentru perioada pentru care a fost solicitat respectiv ianuarie - decembrie 2005, de reținut că aplicarea sa a fost suspendată prin O.U.G. nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului M.A.I. În măsura în care recurenții ar fi optat pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție, în condițiile pct. 1 lit. c) anexa 4 din O.U.G. nr. 28/2003 ar fi putut beneficia de plata acestui spor. În ce privește sporul pentru documente clasificate acesta a fost prevăzut prin art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, odine publică și siguranță națională.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (3) „unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul acestui spor, se stabilesc prin ordin al ministrului sau conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională”. Faptul că reclamanților-recurenți nu li s-a recunoscut beneficiul acestui spor, nu reprezintă o încălcare a legii atât timp cât legiuitorul nu a înțeles să-l acorde și M.J. sau altor instituții din sistemul judiciar. De altfel, de acest spor nu pot beneficia în bloc toți angajații - prin lege - numai ordonatorul de credite fiind cel care stabilește categoria de personal și cuantumul acestui spor. În raport de aceste considerente, urmează a se aprecia ca fiind legală și temeinică hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care având în vedere și dispozițiile art. 312 C. proc.
Civ
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de A.C.Ș., A.D.C. și M.I., împotriva sentinței civile nr. 1811 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2009.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.