ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1427/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1427/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții R.D., N.V., S.P.

și H.O. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Internelor, Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate

de ordonator principal de credite, D.N.A., în calitate de ordonator secundar de

credite și Ministerul Finanțelor Publice:

- obligarea pârâților la plata

drepturilor salariale reprezentând sporul pentru misiune permanentă pentru

perioada octombrie 2005 și până în prezent;

- obligarea pârâților la plata drepturilor

salariale reprezentând sporul de fidelitate cuvenit reclamanților pentru

perioada 28 martie-31 decembrie 2005;

- obligarea pârâților la actualizarea

sumelor datorate cu indicele de inflație de la momentul când acestea se datorau

până la data plății integrale;

- obligarea Ministerului Internelor să

opereze în documentele echivalente carnetului de muncă al fiecărui reclamant,

modificări ce ar surveni ca urmare a admiterii acțiunii;

- obligarea pârâtului Ministerul

Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății drepturilor

salariale solicitate;

- obligarea la plata cheltuielilor de

judecată.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă

nr. 198 din 15 septembrie 2008,

- a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins cererea

formulată în contradictoriu cu acest pârât și cererile de chemare în garanție

ale acestuia ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

- a fost admisă acțiunea reclamanților

împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și

D.N.A. și obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale

reprezentând sporul pentru misiune permanentă pentru perioada octombrie 2005 și

până în prezent și sporul de fidelitate pe perioada 28 martie -31 decembrie 2005, actualizate cu indicele de inflație.

- a fost obligat pârâtul Ministerul

Internelor și Reformei Administrative să opereze în documentele echivalente

carnetului de muncă al reclamanților, modificările salariale intervenite.

În motivarea soluției, instanța de fond a

reținut că:

- excepția invocată de Ministerul

Economiei și Finanțelor, care a fost citat ca pârât și ca chemat în garanție, a

fost admisă pentru că nici unul dintre reclamanți nu a fost sau nu este

încadrat în vreuna din unitățile acestui pârât, astfel că cererea a fost

respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

- pe fondul cauzei au fost invocate

prevederile art. 6 din O.G. nr. 38/2003 care prevăd că pentru activitatea

desfășurată în instituțiile din sectorul de ordine publică și siguranță

națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și funcționar

contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din

salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin de Ministerul Internelor.

Au fost invocate și prevederile art. 2

din O.G. nr. 38/2003 coroborat cu cele ale art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr.

43/2003 și s-a arătat că sporul pentru misiune permanentă se cuvine

reclamanților.

Ca urmare a admiterii acțiunii a fost

obligat Ministerul Internelor să facă mențiunile în documentele echivalente

carnetului de muncă.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Public,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În recursul declarat de D.N.A. se critică

soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică și s-a arătat că:

- sediul materiei în ceea ce privește drepturile

ofițerilor de poliție judiciară detașați la D.N.A. îl constituie prevederile O.U.G.

nr. 27/2006 și ale Anexei 4 din O.U.G. nr. 38/2003.

- sporul de misiune permanentă nu poate

fi acordat reclamanților pentru că începând cu 7 octombrie 2005, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr.

43/2002 privind D.N.A., ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul D.N.A.

au fost excluși din categoriile ofițerilor beneficiari ai sporului de misiune

permanentă, iar potrivit art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2006, aceștia

beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, nefiind inclus și sporul de misiune permanentă și nu este enumerat nici în

pct. 1 lit. a) și b) din Anexa 4 la O.G. nr. 38/2003.

- sporul de fidelitate este recunoscut

numai funcționarilor publici cu statut special în baza art. 6 din O.G. nr.

38/2003 iar, în speță, polițiștii sunt detașați la D.N.A. și sunt aplicabile

dispozițiile pct. 1 lit. c) din Anexa 4 din O.G. nr. 38/2003.

Se precizează, însă, că începând cu 18 aprilie 2008 ofițerii de poliție judiciară detașați la D.N.A. beneficiază de spor de

stabilitate și de confidențialitate, potrivit art. 90

2

din Legea nr.

567/2004, introdus prin Legea nr. 97/2008 de aprobare a O.U.G. nr. 100/2007.

În recursul declarat de Ministerul Public,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se consideră

hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică deoarece:

- reclamanții și-au întemeiat acțiunea și

pe dispozițiile O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționare tuturor

formelor de discriminare, dar că, prin Decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. (11) precum și

art. 27 din O.G. nr. 137/2000 sunt neconstituționale;

- instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra excepției prematurității acțiunii în raport de lipsa procedurii

prealabile, procedură care este obligatorie potrivit art. 42 alin. (1) din O.U.G.

nr. 177/2002 și ale art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 și ale art. 7 din

Legea nr. 554/2004 și se solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii

ca prematur introdusă;

- pe fond, referitor la sporul de misiune

permanentă au fost invocate prevederile anexei nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 și ale art. 1 pct. 23 din O.U.G. nr. 137/2005 care a exclus posibilitatea

acordării de spor de misiune permanentă pentru polițiștii detașați la D.N.A.;

- în privința sporului de fidelitate s-a

precizat că acest spor ce se acordă conform art. 6 din O.G. nr. 38/2003 a fost

suspendat pe anul 2005 conform O.U.G. nr. 118/2004;

- este criticată obligarea la plata

sumelor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației pentru că Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție

bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nicio sumă fără bază legală pentru

respectiva cheltuială;

- și respingerea cererii de chemare în

garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este criticată pentru că în

temeiul art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 potrivit căruia activitatea

instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat și există

obligația de garanție între Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- obligarea la operarea mențiunilor

corespunzătoare recunoașterii drepturilor se apreciază ca fiind contrară

dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de

muncă.

În drept au fost invocate prevederile

art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ. și s-a

solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca

nefondată.

În recursul declarat de Ministerul

Internelor și Reformei Administrative este criticată soluția instanței de fond

pentru că:

- a fost pronunțată în contradictoriu cu

o persoană fără calitate procesuală pasivă pentru că Ministerul Internelor și

Reformei Administrative nu poate plăti drepturile salariale pentru că

reclamanții sunt polițiști detașați la D.N.A.;

- pe fondul cauzei se arată că

reclamanții, fiind polițiști detașați la D.N.A. și nu pot beneficia de spor de

misiune permanentă și spor de fidelitate.

S-a solicitat admiterea recursului,

rejudecarea cauzei, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii față

de Ministerul Internelor și Reformei Administrative ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă iar, pe fond, ca

nefondată.

Reclamanții au formulat întâmpinare și au

solicitat respingerea recursurilor declarate și menținerea sentinței ca fiind

legală și temeinică.

Recursurile declarate sunt fondate pentru

următoarele considerente:

Reclamanții sunt polițiști și au fost

detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție ca ofițeri de poliție

judiciară, iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului

aceștia sunt funcționari publici cu statut special.

În condițiile în care aceștia au fost

detașați la D.N.A. le sunt aplicabile prevederile din trei domenii reglementate

diferit: dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002, cele ale Legii nr. 360/2002 și O.G.

nr. 2003 privind salarizarea polițiștilor și ale legilor de salarizare

aplicabile justiției (Legea nr. 50/1996, cu modificările ulterioare, O.G. nr.

177/2002 și O.U.G. nr. 27/2006, cu modificările ulterioare).

- Chiar dacă a fost detașat la D.N.A. ca

ofițer de poliție judiciară, polițistul rămâne un funcționar public cu statut

special, salarizat conform unor dispoziții speciale, aplicabile acelora care

îndeplinesc funcții în afara Ministerului de Interne, respectiv, cele cuprinse

în Anexa 1 pct. 1 lit. a) și b) din O.G. nr. 38/2003, norme care derogă de la

dispozițiile art. 2, art. 6 și art. 11 din același act normativ în ceea ce

privește sporul pentru misiune permanentă și cel de fidelitate.

Aceste dispoziții devin aplicabile potrivit

art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi

ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul

justiției, dar și prevederi anterioare aveau același conținut [art. 20 alin. (3)

din O.U.G. nr. 24/2004, prevedea că ofițerii de poliție din D.N.A. beneficiază

de drepturile prevăzute în anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 și de cele prevăzute în

ordonanță, iar salarizarea se făcea conform anexei nr. 1 cap. A și art. 29 din

O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților,

conținutul fiind aproape identic și în urma modificărilor aduse O.U.G. nr. 43/2002

prin O.U.G. nr. 134/2005].

- Spunem că anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor derogă de la

prevederile art. 2, art. 6 și art. 11 din același act normativ pentru că se

prevede expres la pct. 1 din Anexa 4 că polițiștii detașați în baza reglementărilor

în vigoare să îndeplinească funcții în afara Ministerului de Interne

beneficiază de următoarele drepturi salariale:

a) salariul de bază al funcției

îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizație, premii, sporuri și alte

drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară

activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective, iar

salariul de bază al funcției îndeplinite reprezintă salariul pentru funcția

îndeplinită.

b) salariul pentru gradul profesional și

gradațiile calculate la acestea, potrivit legislației care se aplică

polițiștilor.

c) în situația în care drepturile salariale

prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca

polițiști încadrați în instituțiile din structura poliției pe funcții similare

celor prin care le îndeplinesc la instituțiile unde sunt detașați, cei în cauză

pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție.

- Având în vedere că veniturile salariale

prevăzute de lit. a) și b) sunt mai mari, în cazul polițiștilor detașați la D.N.A.

se aplică prevederile Anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 și, așa cum am arătat,

acestea exclud posibilitatea ca sporul de misiune permanentă, prevăzut de art.

11 din O.G. nr. 38/2003 și sporul de fidelitate, prevăzut de art. 6 din același

act normativ să fie acordat pentru că nu este enumerat între sporurile prevăzute

în Anexă.

Aceștia vor putea beneficia numai de

prevederile Anexei 4 la O.G. nr. 38/2003 și de salarizarea prevăzută pentru

magistrați, prin asimilare.

- Pentru că Anexa 4 pct. 1 lit. a) din

O.G. nr. 38/2003 face referire la „sporuri și alte drepturi” ce se acordă în

unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică

în unitățile respective și o dovadă a faptului că polițiștii detașați la D.N.A.

nu puteau beneficia de spor de misiune permanentă și de fidelitate în baza unor

dispoziții legale este modificarea adusă de Legea n. 97/2008 privind aprobarea

O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în

domeniul justiției care a prevăzut în art. 90

2

din Legea nr.

567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești

și al parchetelor de pe lângă acestea, că funcționarii publici și personalul

contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă

acestea sunt salarizați potrivit dispozițiilor legale aplicabile acelorași

categorii de personal din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii, iar în

baza acestui text polițiștii detașați la D.N.A., începând cu 18 aprilie 2008, beneficiază de spor de stabilitate și spor de confidențialitate.

- Nu se poate concepe ca ofițerii de

poliție judiciară detașați la D.N.A. să beneficieze concomitent atât de

drepturile și sporurile specifice polițiștilor, cât și magistraților pentru că prevederile

legale stabilesc drepturile și sporurile de care pot beneficia pe perioada

detașării la D.N.A., iar între acestea nu se regăsesc sporul de misiune

permanentă și sporul de fidelitate așa cum solicită reclamanții, astfel că

soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De aceea, vor fi admise recursurile, va

fi modificată sentința atacată și va fi respinsă acțiunea reclamanților ca

neîntemeiată pentru că dacă nu pot fi beneficiari ai sporurilor de misiune

permanentă și fidelitate nu pot fi admise nici celelalte capete de cerere.

Nu a fost reținută critica din recursul

Ministerului Internelor și Reformei Administrative privind lipsa calității

procesuale pasive a acestuia pentru că reclamanții au avut un capăt de cerere

prin care solicită obligarea Ministerului de Interne să opereze în documentele

echivalente carnetului de muncă al fiecărui reclamant modificările ce ar

surveni ca urmare a admiterii acțiunii.

Chiar dacă Ministerul Public, Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat și prevederile art.

304 pct. 4 C. proc. civ. și s-a referit la Decizia Curții Constituționale nr. 821 din 3 iulie 2008 nu au fost reținute aceste critici

pentru că instanța de fond, în motivarea soluției, nu a făcut referiri la

dispozițiile O.G. nr. 137/2000 care au fost declarate neconstituționale, ci la

aceste texte s-ar fi referit numai reclamanții în cererea adresată instanței.

Nu este întemeiată nici critica privind soluționarea cererii de chemare

în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru că potrivit art. 3

alin. (2) din H.G. nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează

proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra

proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a

bugetului de stat.

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevede, în art. 28, că

Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea

proiectelor legii bugetului și bugetului de stat

pe baza propunerilor

prezentate de ordonatorii principali de credite.

Rectificarea bugetului de stat, care poate modifica bugetul aprobat, se

poate face tot prin lege.

Ministerul Economiei și Finanțelor apare ca un

administrator

al

bugetului statului, iar în baza legii aprobate a bugetului de stat,

repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea

sunt prevăzute în lege.

În aceste condiții, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are

calitatea de chemat în garanție, pentru că acesta

nu

are ca atribuție să vireze către ordonatorii principali de credite

alte

sume decât cele prevăzute de legea

bugetului de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de D.N.A. de

Ministerul Internelor și Reformei Administrative și de Ministerul Public,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței

civile nr. 198 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2009.