ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1427/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții R.D., N.V., S.P. și H.O.

au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Internelor, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, D.N.A., în calitate de ordonator secundar de credite și Ministerul Finanțelor Publice: - obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul pentru misiune permanentă pentru perioada octombrie 2005 și până în prezent; - obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate cuvenit reclamanților pentru perioada 28 martie-31 decembrie 2005; - obligarea pârâților la actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație de la momentul când acestea se datorau până la data plății integrale; - obligarea Ministerului Internelor să opereze în documentele echivalente carnetului de muncă al fiecărui reclamant, modificări ce ar surveni ca urmare a admiterii acțiunii; - obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale solicitate; - obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 198 din 15 septembrie 2008, - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât și cererile de chemare în garanție ale acestuia ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. - a fost admisă acțiunea reclamanților împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și D.N.A. și obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul pentru misiune permanentă pentru perioada octombrie 2005 și până în prezent și sporul de fidelitate pe perioada 28 martie -31 decembrie 2005, actualizate cu indicele de inflație.

- a fost obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative să opereze în documentele echivalente carnetului de muncă al reclamanților, modificările salariale intervenite. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că: - excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, care a fost citat ca pârât și ca chemat în garanție, a fost admisă pentru că nici unul dintre reclamanți nu a fost sau nu este încadrat în vreuna din unitățile acestui pârât, astfel că cererea a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. - pe fondul cauzei au fost invocate prevederile art. 6 din O.G.

nr. 38/2003 care prevăd că pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și funcționar contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin de Ministerul Internelor. Au fost invocate și prevederile art. 2 din O.G. nr. 38/2003 coroborat cu cele ale art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2003 și s-a arătat că sporul pentru misiune permanentă se cuvine reclamanților. Ca urmare a admiterii acțiunii a fost obligat Ministerul Internelor să facă mențiunile în documentele echivalente carnetului de muncă. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În recursul declarat de D.N.A. se critică soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică și s-a arătat că: - sediul materiei în ceea ce privește drepturile ofițerilor de poliție judiciară detașați la D.N.A. îl constituie prevederile O.U.G. nr. 27/2006 și ale Anexei 4 din O.U.G. nr. 38/2003. - sporul de misiune permanentă nu poate fi acordat reclamanților pentru că începând cu 7 octombrie 2005, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 43/2002 privind D.N.A., ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul D.N.A. au fost excluși din categoriile ofițerilor beneficiari ai sporului de misiune permanentă, iar potrivit art. 11 alin. (3) din O.U.G.

nr. 27/2006, aceștia beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, nefiind inclus și sporul de misiune permanentă și nu este enumerat nici în pct. 1 lit. a) și b) din Anexa 4 la O.G. nr. 38/2003. - sporul de fidelitate este recunoscut numai funcționarilor publici cu statut special în baza art. 6 din O.G. nr. 38/2003 iar, în speță, polițiștii sunt detașați la D.N.A. și sunt aplicabile dispozițiile pct. 1 lit. c) din Anexa 4 din O.G. nr. 38/2003. Se precizează, însă, că începând cu 18 aprilie 2008 ofițerii de poliție judiciară detașați la D.N.A. beneficiază de spor de stabilitate și de confidențialitate, potrivit art. 90 2 din Legea nr. 567/2004, introdus prin Legea nr. 97/2008 de aprobare a O.U.G.

nr. 100/2007. În recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se consideră hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică deoarece: - reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționare tuturor formelor de discriminare, dar că, prin Decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. (11) precum și art. 27 din O.G. nr. 137/2000 sunt neconstituționale; - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității acțiunii în raport de lipsa procedurii prealabile, procedură care este obligatorie potrivit art. 42 alin. (1) din O.U.G.

nr. 177/2002 și ale art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 și ale art. 7 din Legea nr. 554/2004 și se solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca prematur introdusă; - pe fond, referitor la sporul de misiune permanentă au fost invocate prevederile anexei nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 și ale art. 1 pct. 23 din O.U.G. nr. 137/2005 care a exclus posibilitatea acordării de spor de misiune permanentă pentru polițiștii detașați la D.N.A.; - în privința sporului de fidelitate s-a precizat că acest spor ce se acordă conform art. 6 din O.G. nr. 38/2003 a fost suspendat pe anul 2005 conform O.U.G.

nr. 118/2004; - este criticată obligarea la plata sumelor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației pentru că Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nicio sumă fără bază legală pentru respectiva cheltuială; - și respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este criticată pentru că în temeiul art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 potrivit căruia activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat și există obligația de garanție între Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - obligarea la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor se apreciază ca fiind contrară dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. și s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată. În recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative este criticată soluția instanței de fond pentru că: - a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă pentru că Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate plăti drepturile salariale pentru că reclamanții sunt polițiști detașați la D.N.A.; - pe fondul cauzei se arată că reclamanții, fiind polițiști detașați la D.N.A. și nu pot beneficia de spor de misiune permanentă și spor de fidelitate.

S-a solicitat admiterea recursului, rejudecarea cauzei, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii față de Ministerul Internelor și Reformei Administrative ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă iar, pe fond, ca nefondată. Reclamanții au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursurilor declarate și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Recursurile declarate sunt fondate pentru următoarele considerente: Reclamanții sunt polițiști și au fost detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție ca ofițeri de poliție judiciară, iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului aceștia sunt funcționari publici cu statut special.

În condițiile în care aceștia au fost detașați la D.N.A. le sunt aplicabile prevederile din trei domenii reglementate diferit: dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002, cele ale Legii nr. 360/2002 și O.G. nr. 2003 privind salarizarea polițiștilor și ale legilor de salarizare aplicabile justiției (Legea nr. 50/1996, cu modificările ulterioare, O.G. nr. 177/2002 și O.U.G. nr. 27/2006, cu modificările ulterioare). - Chiar dacă a fost detașat la D.N.A. ca ofițer de poliție judiciară, polițistul rămâne un funcționar public cu statut special, salarizat conform unor dispoziții speciale, aplicabile acelora care îndeplinesc funcții în afara Ministerului de Interne, respectiv, cele cuprinse în Anexa 1 pct. 1 lit. a) și b) din O.G.

nr. 38/2003, norme care derogă de la dispozițiile art. 2, art. 6 și art. 11 din același act normativ în ceea ce privește sporul pentru misiune permanentă și cel de fidelitate. Aceste dispoziții devin aplicabile potrivit art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, dar și prevederi anterioare aveau același conținut [art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2004, prevedea că ofițerii de poliție din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 și de cele prevăzute în ordonanță, iar salarizarea se făcea conform anexei nr. 1 cap. A și art. 29 din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, conținutul fiind aproape identic și în urma modificărilor aduse O.U.G.

nr. 43/2002 prin O.U.G. nr. 134/2005]. - Spunem că anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor derogă de la prevederile art. 2, art. 6 și art. 11 din același act normativ pentru că se prevede expres la pct. 1 din Anexa 4 că polițiștii detașați în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții în afara Ministerului de Interne beneficiază de următoarele drepturi salariale: a) salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizație, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective, iar salariul de bază al funcției îndeplinite reprezintă salariul pentru funcția îndeplinită.

b) salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acestea, potrivit legislației care se aplică polițiștilor. c) în situația în care drepturile salariale prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști încadrați în instituțiile din structura poliției pe funcții similare celor prin care le îndeplinesc la instituțiile unde sunt detașați, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție. - Având în vedere că veniturile salariale prevăzute de lit. a) și b) sunt mai mari, în cazul polițiștilor detașați la D.N.A. se aplică prevederile Anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 și, așa cum am arătat, acestea exclud posibilitatea ca sporul de misiune permanentă, prevăzut de art. 11 din O.G.

nr. 38/2003 și sporul de fidelitate, prevăzut de art. 6 din același act normativ să fie acordat pentru că nu este enumerat între sporurile prevăzute în Anexă. Aceștia vor putea beneficia numai de prevederile Anexei 4 la O.G. nr. 38/2003 și de salarizarea prevăzută pentru magistrați, prin asimilare. - Pentru că Anexa 4 pct. 1 lit. a) din O.G. nr. 38/2003 face referire la „sporuri și alte drepturi” ce se acordă în unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective și o dovadă a faptului că polițiștii detașați la D.N.A. nu puteau beneficia de spor de misiune permanentă și de fidelitate în baza unor dispoziții legale este modificarea adusă de Legea n. 97/2008 privind aprobarea O.U.G.

nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției care a prevăzut în art. 90 2 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, că funcționarii publici și personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea sunt salarizați potrivit dispozițiilor legale aplicabile acelorași categorii de personal din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii, iar în baza acestui text polițiștii detașați la D.N.A., începând cu 18 aprilie 2008, beneficiază de spor de stabilitate și spor de confidențialitate. - Nu se poate concepe ca ofițerii de poliție judiciară detașați la D.N.A.

să beneficieze concomitent atât de drepturile și sporurile specifice polițiștilor, cât și magistraților pentru că prevederile legale stabilesc drepturile și sporurile de care pot beneficia pe perioada detașării la D.N.A., iar între acestea nu se regăsesc sporul de misiune permanentă și sporul de fidelitate așa cum solicită reclamanții, astfel că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De aceea, vor fi admise recursurile, va fi modificată sentința atacată și va fi respinsă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată pentru că dacă nu pot fi beneficiari ai sporurilor de misiune permanentă și fidelitate nu pot fi admise nici celelalte capete de cerere.

Nu a fost reținută critica din recursul Ministerului Internelor și Reformei Administrative privind lipsa calității procesuale pasive a acestuia pentru că reclamanții au avut un capăt de cerere prin care solicită obligarea Ministerului de Interne să opereze în documentele echivalente carnetului de muncă al fiecărui reclamant modificările ce ar surveni ca urmare a admiterii acțiunii. Chiar dacă Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat și prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. și s-a referit la Decizia Curții Constituționale nr. 821 din 3 iulie 2008 nu au fost reținute aceste critici pentru că instanța de fond, în motivarea soluției, nu a făcut referiri la dispozițiile O.G.

nr. 137/2000 care au fost declarate neconstituționale, ci la aceste texte s-ar fi referit numai reclamanții în cererea adresată instanței. Nu este întemeiată nici critica privind soluționarea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru că potrivit art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat. Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevede, în art. 28, că Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectelor legii bugetului și bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.

Rectificarea bugetului de stat, care poate modifica bugetul aprobat, se poate face tot prin lege. Ministerul Economiei și Finanțelor apare ca un administrator al bugetului statului, iar în baza legii aprobate a bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în lege. În aceste condiții, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de chemat în garanție, pentru că acesta nu are ca atribuție să vireze către ordonatorii principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de D.N.A. de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 198 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2009.