ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4238/2008

Asupra recursului de față;

Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei

Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului

Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care este admisă acțiunea

reclamanților, să fie obligat să-i vireze sumele solicitate de reclamanți.

-

a admis acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală Reglementări Juridice

și Contencios și Ministerul Economiei și Finanțelor;

-

a obligat pe pârâți să plătească reclamanților, cu titlu de spor de

fidelitate, următoarele sume brute pentru anul 2005: M.A. - 3.225 lei, B.A.P.

-1.253 lei, S.I.D. - 1.926 lei, P.C.R. - 1.665 lei, V.A.- 1.797 lei și C.V.C.-

1.221 lei;

-   a admis cererea de chemare în garanție a

Ministerului Economiei și Finanțelor;

-  a obligat pe chematul în garanție să vireze

suma brută de 11.087 lei cu titlu de salarii Ministerului Internelor și

Reformei Administrative.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

fond a reținut, în esență, că

reclamanții

au dreptul la plata sporului de fidelitate conform art. 6 din O.G. nr. 38/2003,

întrucât suspendarea plății acestui spor pentru anul 2005, prin O.U.G.

nr. 118/2004, nu a afectat existența dreptului, ci doar posibilitatea

realizării acestuia în anul respectiv.

A reținut instanța că Ministerul Economiei și

Finanțelor are calitate procesuală pasivă în raport cu obiectul acțiunii,

întrucât deși reclamanții nu au raporturi de

serviciu

cu acest minister, ei sunt plătiți din bugetul de stat care este gestionat de

acest

minister.

Pentru a admite cererea de chemare în

garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

instanța a reținut că, în raport cu atribuțiile ce revin Ministerului Economiei

și Finanțelor potrivit art. 12, art. 19, art. 28, art. 29 alin. (4) și art. 35

din Legea nr. 500/2002, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei

Administrative nu are venituri proprii din care să facă plata drepturilor la

care este obligat prin acțiune, acestea trebuind a fi virate de Ministerul

Economiei și Finanțelor,

astfel că dacă ar

fi inadmisibilă cererea de chemare în garanție ar fi blocată executarea

drepturilor câștigate, ceea ce ar contraveni art. 6 din C.E.D.O.

Astfel,

Curtea de apel a considerat a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60-63

C. proc. civ.

Împotriva sentinței civile pronunțate

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul chemat în garanție, Ministerul

Economiei și Finanțelor, în temeiul art. 304 pct. 9

C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul

obligării doar a pârâtului

Ministerul Internelor și Reformei

Administrative la plata drepturilor solicitate de reclamanți.

Printr-un prim

motiv de recurs, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că în

mod netemeinic și nelegal instanța de fond a reținut că ministerul are

calitate de procesuală pasivă. în acest sens, recurentul-pârât susține că

executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin

titluri executorii se face potrivit O.G. nr. 22/2002 și că pârâtului Ministerul

Internelor și Reformei Administrative îi revine obligația de a dispune toate

măsurile necesare ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare pentru

asigurarea în bugetele proprii a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea

plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

Prin al doilea motiv de recurs, se susține că

cererea de chemare în garanție este

inadmisibilă

întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60-63 C. proc. civ.

,

întrucât Ministerului Economiei și Finanțelor nu îi revine nicio obligație de

garanție sau de despăgubire în ipoteza admiterii acțiunii în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Analizând cauza, în limita învestirii instanței

de control judiciar prin motivele de recurs formulate, în raport cu

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și cu normele de

drept aplicabile, Curtea constată că recursul

este fondat pentru considerentele arătate în

continuare.

Sub aspectul calității procesuale pasive a

Ministerului Economiei și Finanțelor, Înalta Curte reține că existența acestei

calități presupune identitate între persoana celui chemat în judecată și cel

obligat în raportul juridic dedus judecății. Or, în prezenta cauză obiectul

cererii îl reprezintă plata unor drepturi bănești, iar reclamanții nu au

raporturi de serviciu cu Ministerul Economiei și

Finanțelor, astfel că este lipsit de orice

echivoc faptul că o

instituție publică nu poate fi obligată la plata drepturilor bănești cuvenite

salariaților unei alte instituții.

Pe cale de consecință, urmează a fi primită și

critica din recurs referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art .60

C. proc. civ., întrucât nu se poate reține existența în sarcina Ministerului

Economiei și Finanțelor a unei obligații de garanție sau despăgubire, în

ipoteza admiterii acțiunii.

În jurisprudență

s-a reținut în mod constant că „instituția chemării în garanție se

întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și

revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv,

dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros" și că obligația de

garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu

oneros, a unui bun sau a unui drept subiectiv.

Potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 500/2002 privind finanțele publice, bugetul de stat se aprobă prin lege, rectificarea

urmând aceeași procedură, conform principiului simetriei actelor juridice,

fiind evident faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuția de

a adopta legi.

Tot Legea nr. 500/2002 prevede, în art.28, că

Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii

bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de

ordonatorii principali de credite. Atribuțiile ce revin ministerului în

privința elaborării bugetului de stat sunt detaliate și în actele normative de

organizare și funcționare a fostului Minister al Finanțelor Publice, în

prezent, Ministerul Economiei și Finanțelor, (începând cu H.G. nr. 208/2005, în

vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată și abrogată de H.G.

nr. 495/2007; H.G. nr. 386/2007).

În consecință, Ministerul Economiei și

Finanțelor are rolul de administrator al bugetului statului, iar, în baza legii

bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite,

astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.

În aceste condiții, Ministerul Economiei și

Finanțelor nu are atribuția de a vira

ordonatorilor

principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de

stat

și nici posibilitatea de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor

principali de credite cuprinse în bugetul de stat.

De altfel, prin O.G. nr. 22/2002 privind

executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin

titluri executorii sunt reglementate modalitățile prin care instituțiile publice

vor proceda la punerea în executare a titlurilor executorii. Dispozițiile art. 2

din O.G., astfel cum a fost modificată și completată

prin Legea nr. 110/2007, prevăd expres că „dacă executarea creanței

stabilite prin titluri

executorii nu începe sau continuă din cauza

lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni,

să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.".

În consecință, cererea de chemare în garanție a

Ministerului Economiei și Finanțelor se vădește a fi neîntemeiată în raport cu

obiectul acțiunii, motivele invocate de Ministerul Internelor și Reformei

Administrative și atribuțiile ce revin ministerului chemat în garanție, nefiind

îndeplinite condițiile art. 60 C. proc. civ.

Față de cele reținute, în temeiul art. 312

alin. (1)-(3) C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de Ministerul

Economiei și Finanțelor, va fi modificată, în parte, sentința atacată, în

sensul admiterii excepției calității procesuale pasive a acestui minister și,

în consecință, în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de acest

pârât, precum și în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulate

de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 63/CA/2008 din 21

aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și

Finanțelor și respinge acțiunea reclamanților față de acest pârât.

Respinge cererea de chemare în garanție a

Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și

Reformei Administrative.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

noiembrie 2008.