ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4009/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4009/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 30 ianuarie
2008 reclamantul C.A.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru
Imigrări, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul
Finanțelor Publice , plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 și a sumei
reprezentând norma de hrană 12 B pentru perioada 1 aprilie 2004-31 decembrie
2006, actualizate cu indicele de inflație de la scadență și până la plata
efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei
Administrative a invocat, prin întâmpinare, excepția prescripției dreptului la
acțiune pentru perioada 1 aprilie 2004-30 ianuarie 2005 și a formulat cerere de
chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Economiei și
Finanțelor a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale
pasive.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 93/CA din 26 mai 2008,
a admis în parte acțiunea; a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de
1.161 lei cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005; a respins
pretențiile pentru norma de hrană 12 B; a admis cererea de chemare în garanție
și a obligat chematul în garanție să vireze pârâtului Ministerul Internelor și
Reformei Administrative suma de 1161 lei; a respins cererea reclamantului
pentru plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a
reținut că potrivit art. 6 din O.G. nr. 38/2003, reclamantul are dreptul la spor
de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
Aplicarea dispozițiilor acestui text de
lege a fost suspendată prin O.U.G. nr. 118/2004, numai pentru anul 2005, însă
aceasta nu echivalează cu abrogarea, astfel că, a reținut instanța, drepturile respective
trebuiau acordate în anul 2006.
În ceea ce privește calitatea procesuală
a Ministerului Economiei și Finanțelor s-a reținut că aceasta există în
condițiile în care ministerul în discuție gestionează bugetul statului.
Referitor la norma de hrană 12 B pentru
perioada 1 aprilie 2004-31 ianuarie 2005 s-a reținut că drepturile sunt
prescrise, iar pentru perioada 30 ianuarie 2005-31 decembrie 2006 aceste
drepturi nu i se cuvin reclamantului care nu se încadrează în niciuna din
situațiile prevăzute în anexa H.G. nr. 65/2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat
recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea
Ministerului Economiei și Finanțelor.
Recurenta a invocat excepția lipsei
calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, susținând că
raporturile de muncă s-au stabilit între reclamant și Ministerul Internelor și
Reformei Administrative care este ordonator principal de credite.
S-a susținut, de asemenea, că cererea de
chemare în garanție este inadmisibilă, întrucât între Ministerul Economiei și
Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există
obligație de garanție în baza legii, a contractului, ori a vreunei obligații de
restituire.
Recursul se va admite, în sensul și
pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În
cauză, pârâții au fost obligați la plata sporului de fidelitate pe anul 2005.
În
mod eronat însă instanța de fond a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor
să plătească drepturile salariale stabilite, alături de ceilalți pârâți în
condițiile în care, prin O.G. nr. 22/2002 s-a reglementat modalitatea de
executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin
titluri executorii.
Astfel,
potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de
plată a instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează
din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se
încadrează obligația de plată respectivă.
În
conformitate cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali
de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile care se impun,
inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în
bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare
necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin
urmare, în cauză, obligațiile de plată ale Ministerului Internelor și Reformei
Administrative în temeiul unui titlu executoriu (cum ar fi o hotărâre
judecătorească prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează
din sumele aprobate acestuia, fără nici o legătură cu competențele Ministerului
Economiei și Finanțelor în materie de buget.
Intimatul
pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitate de
ordonator principal de credite, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002,
ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare
aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice
ierarhic inferioare.
Faptul
că Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat nu
are relevanță în speță, atâta timp cât, potrivit prevederilor art. 28 lit.
d)-e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, aceasta se face pe baza
proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor
bugetelor locale.
Având
în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor nu este parte nici în raportul
de drept material dedus judecății, curtea de apel a greșit când a obligat
această autoritate să plătească alături de ceilalți pârâți sumele pretinse de
reclamantul-intimat, în absența calității procesuale pasive a respectivei
autorități.
Pentru
aceleași considerente, instanța de fond a procedat greșit și când a admis
cererea de chemare în garanție.
În
consecință, recursul va fi admis, se va modifica sentința atacată, în sensul că
se va respinge acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsă
de calitate procesuală pasivă, și cererea de chemare în garanție formulată de
Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.G.F.P.
Bihor în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva sentinței
civile nr. 93/CA din 26 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul că
respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru
lipsa calității procesuale pasive și cererea de chemare în garanție a aceluiași
minister formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11
noiembrie 2008.