ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4009/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30 ianuarie

2008 reclamantul C.A.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru

Imigrări, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul

Finanțelor Publice , plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 și a sumei

reprezentând norma de hrană 12 B pentru perioada 1 aprilie 2004-31 decembrie

2006, actualizate cu indicele de inflație de la scadență și până la plata

efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei

Administrative a invocat, prin întâmpinare, excepția prescripției dreptului la

acțiune pentru perioada 1 aprilie 2004-30 ianuarie 2005 și a formulat cerere de

chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Pârâtul Ministerul Economiei și

Finanțelor a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale

pasive.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 93/CA din 26 mai 2008,

a admis în parte acțiunea; a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de

1.161 lei cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005; a respins

pretențiile pentru norma de hrană 12 B; a admis cererea de chemare în garanție

și a obligat chematul în garanție să vireze pârâtului Ministerul Internelor și

Reformei Administrative suma de 1161 lei; a respins cererea reclamantului

pentru plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a

reținut că potrivit art. 6 din O.G. nr. 38/2003, reclamantul are dreptul la spor

de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.

Aplicarea dispozițiilor acestui text de

lege a fost suspendată prin O.U.G. nr. 118/2004, numai pentru anul 2005, însă

aceasta nu echivalează cu abrogarea, astfel că, a reținut instanța, drepturile respective

trebuiau acordate în anul 2006.

În ceea ce privește calitatea procesuală

a Ministerului Economiei și Finanțelor s-a reținut că aceasta există în

condițiile în care ministerul în discuție gestionează bugetul statului.

Referitor la norma de hrană 12 B pentru

perioada 1 aprilie 2004-31 ianuarie 2005 s-a reținut că drepturile sunt

prescrise, iar pentru perioada 30 ianuarie 2005-31 decembrie 2006 aceste

drepturi nu i se cuvin reclamantului care nu se încadrează în niciuna din

situațiile prevăzute în anexa H.G. nr. 65/2003.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea

Ministerului Economiei și Finanțelor.

Recurenta a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, susținând că

raporturile de muncă s-au stabilit între reclamant și Ministerul Internelor și

Reformei Administrative care este ordonator principal de credite.

S-a susținut, de asemenea, că cererea de

chemare în garanție este inadmisibilă, întrucât între Ministerul Economiei și

Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există

obligație de garanție în baza legii, a contractului, ori a vreunei obligații de

restituire.

Recursul se va admite, în sensul și

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În

cauză, pârâții au fost obligați la plata sporului de fidelitate pe anul 2005.

În

mod eronat însă instanța de fond a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor

să plătească drepturile salariale stabilite, alături de ceilalți pârâți în

condițiile în care, prin O.G. nr. 22/2002 s-a reglementat modalitatea de

executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin

titluri executorii.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de

plată a instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează

din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se

încadrează obligația de plată respectivă.

În

conformitate cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali

de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile care se impun,

inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în

bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare

necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

Prin

urmare, în cauză, obligațiile de plată ale Ministerului Internelor și Reformei

Administrative în temeiul unui titlu executoriu (cum ar fi o hotărâre

judecătorească prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează

din sumele aprobate acestuia, fără nici o legătură cu competențele Ministerului

Economiei și Finanțelor în materie de buget.

Intimatul

pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitate de

ordonator principal de credite, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002,

ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare

aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice

ierarhic inferioare.

Faptul

că Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat nu

are relevanță în speță, atâta timp cât, potrivit prevederilor art. 28 lit.

d)-e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, aceasta se face pe baza

proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor

bugetelor locale.

Având

în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor nu este parte nici în raportul

de drept material dedus judecății, curtea de apel a greșit când a obligat

această autoritate să plătească alături de ceilalți pârâți sumele pretinse de

reclamantul-intimat, în absența calității procesuale pasive a respectivei

autorități.

Pentru

aceleași considerente, instanța de fond a procedat greșit și când a admis

cererea de chemare în garanție.

În

consecință, recursul va fi admis, se va modifica sentința atacată, în sensul că

se va respinge acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsă

de calitate procesuală pasivă, și cererea de chemare în garanție formulată de

Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.G.F.P.

Bihor în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva sentinței

civile nr. 93/CA din 26 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru

lipsa calității procesuale pasive și cererea de chemare în garanție a aceluiași

minister formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

noiembrie 2008.