ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4009/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4009/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 ianuarie 2008 reclamantul C.A.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Imigrări, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Finanțelor Publice , plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 și a sumei reprezentând norma de hrană 12 B pentru perioada 1 aprilie 2004-31 decembrie 2006, actualizate cu indicele de inflație de la scadență și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată. Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a invocat, prin întâmpinare, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 aprilie 2004-30 ianuarie 2005 și a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 93/CA din 26 mai 2008, a admis în parte acțiunea; a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 1.161 lei cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005; a respins pretențiile pentru norma de hrană 12 B; a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chematul în garanție să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative suma de 1161 lei; a respins cererea reclamantului pentru plata cheltuielilor de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 6 din O.G.
nr. 38/2003, reclamantul are dreptul la spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază. Aplicarea dispozițiilor acestui text de lege a fost suspendată prin O.U.G. nr. 118/2004, numai pentru anul 2005, însă aceasta nu echivalează cu abrogarea, astfel că, a reținut instanța, drepturile respective trebuiau acordate în anul 2006. În ceea ce privește calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor s-a reținut că aceasta există în condițiile în care ministerul în discuție gestionează bugetul statului. Referitor la norma de hrană 12 B pentru perioada 1 aprilie 2004-31 ianuarie 2005 s-a reținut că drepturile sunt prescrise, iar pentru perioada 30 ianuarie 2005-31 decembrie 2006 aceste drepturi nu i se cuvin reclamantului care nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute în anexa H.G.
nr. 65/2003. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor. Recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, susținând că raporturile de muncă s-au stabilit între reclamant și Ministerul Internelor și Reformei Administrative care este ordonator principal de credite. S-a susținut, de asemenea, că cererea de chemare în garanție este inadmisibilă, întrucât între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există obligație de garanție în baza legii, a contractului, ori a vreunei obligații de restituire.
Recursul se va admite, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, pârâții au fost obligați la plata sporului de fidelitate pe anul 2005. În mod eronat însă instanța de fond a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească drepturile salariale stabilite, alături de ceilalți pârâți în condițiile în care, prin O.G. nr. 22/2002 s-a reglementat modalitatea de executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În conformitate cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Prin urmare, în cauză, obligațiile de plată ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative în temeiul unui titlu executoriu (cum ar fi o hotărâre judecătorească prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează din sumele aprobate acestuia, fără nici o legătură cu competențele Ministerului Economiei și Finanțelor în materie de buget.
Intimatul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitate de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare. Faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat nu are relevanță în speță, atâta timp cât, potrivit prevederilor art. 28 lit. d)-e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale.
Având în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor nu este parte nici în raportul de drept material dedus judecății, curtea de apel a greșit când a obligat această autoritate să plătească alături de ceilalți pârâți sumele pretinse de reclamantul-intimat, în absența calității procesuale pasive a respectivei autorități. Pentru aceleași considerente, instanța de fond a procedat greșit și când a admis cererea de chemare în garanție. În consecință, recursul va fi admis, se va modifica sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsă de calitate procesuală pasivă, și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Bihor în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 93/CA din 26 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive și cererea de chemare în garanție a aceluiași minister formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.