ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4866/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4866/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, reclamanții C.P.M., P.R., T.V., V.R.V. și V.V.

au solicitat, în contradictoriu cu M.I.R.A. (în prezent M.A.I.), M.P. -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și M.F.P.:

- obligarea pârâților la plata drepturilor

salariale reprezentând sporul pentru misiune permanentă pentru perioada

octombrie 2005 și până în prezent;

- obligarea pârâților la plata drepturilor

salariale reprezentând sporul de fidelitate cuvenit reclamanților pentru

perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2005;

- obligarea pârâților la plata drepturilor

salariale reprezentând sporul pentru documente clasificate;

- obligarea pârâților la actualizarea sumelor

datorate cu indicele de inflație de la momentul când acestea se datorau până la

data plății integrale;

- obligarea M.A.I. să opereze în documentele

echivalente carnetului de muncă al fiecărui reclamant, modificările ce ar

surveni ca urmare a admiterii acțiunii;

- obligarea pârâtului M.F.P. să includă în

buget sumele necesare plății drepturilor salariale solicitate;

- obligarea la plata cheltuielilor de

judecată.

Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr.

153 din 8 aprilie 2009,

- a respins cererea de disjungere a petitului

având ca obiect plata drepturilor salariale în favoarea reclamanților C.P.M., P.R.,

T.V., V.R.V. și V.V. pentru perioada anterioară detașării acestora la D.N.A. și

excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj în soluționarea acestui

petit;

- a respins excepția inadmisibilității

acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile;

- a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului M.E.F. (în prezent M.F.P.);

- a fost admisă în parte acțiunea

reclamanților împotriva pârâților M.I.R.A., M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și D.N.A., M.F.P. și I.P.J. Cluj;

- au fost obligați pârâții M.I.R.A. și I.P.J.

Cluj să plătească reclamanților sporul de fidelitate aferent perioadei 1

ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, sume ce urmează a fi actualizate cu rata

inflației, începând cu data scadenței și până la achitarea integrală;

- a obligat pârâtul M.I.R.A. să opereze în

documentele echivalente carnetului de muncă al reclamanților, modificările

salariale intervenite;

- a obligat M.F.P. să includă în buget sumele

necesare plății drepturilor salariale acordate;

- a respins toate celelalte pretenții

formulate;

- a respins excepția de inadmisibilitate a

cererilor de chemare în garanție a M.F.P.

- a respins cererile de chemare în garanție a

M.F.P. și a luat act de renunțarea reclamantului P.R. la judecarea petitului II

al acțiunii.

În motivarea soluției, pe fondul cauzei, au

fost invocate prevederile art. 6 din O.G. nr. 38/2003 care prevăd că pentru

activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de ordine publică și

siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și

funcționar contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până

la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin de M.A.I.

Au fost invocate și prevederile art. 2 din

O.G. nr. 38/2003 coroborat cu cele ale art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2003

și s-a arătat că sporul pentru misiune permanentă se cuvine reclamanților.

Ca urmare a admiterii acțiunii a fost obligat

M.A.I. să facă mențiunile în documentele echivalente carnetului de muncă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs,

M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, I.P.J. Cluj

și M.F.P.

În recursul declarat de I.P.J. Cluj se

critică soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică și s-a

arătat că:

- sediul materiei în ceea ce privește

drepturile ofițerilor de poliție judiciară detașați la D.N.A. îl constituie

prevederile O.U.G. nr. 27/2006 și ale anexei 4 din O.U.G. nr. 38/2003.

- sporul de misiune permanentă nu poate fi

acordat reclamanților pentru că începând cu 7 octombrie 2005, când a intrat în

vigoare O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 43/2002

privind D.N.A., ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul D.N.A. au fost

excluși din categoriile ofițerilor beneficiari ai sporului de misiune

permanentă, iar potrivit art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2006, aceștia

beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, nefiind

inclus și sporul de misiune permanentă și nu este enumerat nici în pct. 1 lit.

a) și b) din anexa 4 la O.G. nr. 38/2003.

- sporul de fidelitate este recunoscut numai

funcționarilor publici cu statut special în baza art. 6 din O.G. nr. 38/2003

iar, în speță, polițiștii sunt detașați la D.N.A. și sunt aplicabile

dispozițiile pct. 1 lit. c) din anexa 4 din O.G. nr. 38/2003.

Se precizează, însă, că începând cu 18

aprilie 2008 ofițerii de poliție judiciară detașați la D.N.A. beneficiază de

spor de stabilitate și de confidențialitate, potrivit art. 902 din Legea nr. 567/2004,

introdus prin Legea nr. 97/2008 de aprobare a O.U.G. nr. 100/2007.

În recursul declarat de M.P. - Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție se consideră hotărârea atacată ca

fiind nelegală și netemeinică deoarece:

- reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe

dispozițiile O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționare tuturor

formelor de discriminare, dar că, prin Decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 a

Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2)

precum și art. 27 din O.G. nr. 137/2000 sunt neconstituționale;

- pe fond, referitor la sporul de misiune

permanentă au fost invocate prevederile anexei nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 și ale

art. 1 pct. 23 din O.U.G. nr. 137/2005 care a exclus posibilitatea acordării de

spor de misiune permanentă pentru polițiștii detașați la D.N.A.;

- în privința sporului de fidelitate s-a

precizat că acest spor ce se acordă conform art. 6 din O.G. nr. 38/2003 a fost

suspendat pe anul 2005 conform O.U.G. nr. 118/2004;

- este criticată obligarea la plata sumelor

bănești solicitate, actualizate cu rata inflației pentru că M.P. - Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate

înscrie în bugetul propriu nicio sumă fără bază legală pentru respectiva

cheltuială;

- și respingerea cererii de chemare în

garanție a M.E.F. este criticată pentru că în temeiul art. 131 pct. 1 din Legea

nr. 304/2004 potrivit căruia activitatea instanțelor și a parchetelor este

finanțată de la bugetul de stat și există obligația de garanție între M.E.F. și

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- obligarea la operarea mențiunilor

corespunzătoare recunoașterii drepturilor se apreciază ca fiind contrară

dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de

muncă.

În recursul declarat de M.F.P. este criticată

soluția instanței de fond pentru că.

- în ipoteza în care s-ar constata că

reclamanții trebuiau să beneficieze de sumele solicitate, nu se poate reține

culpa Ministerului pentru neincluderea acestora în proiectul bugetului de stat

din anul în care trebuia făcută plata.

Recursurile declarate sunt fondate pentru

următoarele considerente:

Reclamanții sunt polițiști și au fost

detașați în cadrul D.N.A. ca ofițeri de poliție judiciară, iar potrivit

dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului aceștia sunt

funcționari publici cu statut special.

În condițiile în care aceștia au fost

detașați la D.N.A. le sunt aplicabile prevederile din trei domenii reglementate

diferit: dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002, cele ale Legii nr. 360/2002 și O.G. nr.

38/2003 privind salarizarea polițiștilor și ale legilor de salarizare

aplicabile justiției (Legea nr. 50/1996, cu modificările ulterioare, O.G. nr. 177/2002

și O.U.G. nr. 27/2006, cu modificările ulterioare).

- Chiar dacă a fost detașat la D.N.A. ca

ofițer de poliție judiciară, polițistul rămâne un funcționar public cu statut

special, salarizat conform unor dispoziții speciale, aplicabile acelora care

îndeplinesc funcții în afara M.A.I., respectiv, cele cuprinse în anexa 1 pct. 1

lit. a) și b) din O.G. nr. 38/2003, norme care derogă de la dispozițiile art. 2,

art. 6 și art. 11 din același act normativ în ceea ce privește sporul pentru

misiune permanentă și cel de fidelitate.

Aceste dispoziții devin aplicabile potrivit art.

11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale

judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul

justiției, dar și prevederi anterioare aveau același conținut [art. 20 alin.

(3) din O.U.G. nr. 24/2004, prevedea că ofițerii de poliție din D.N.A. beneficiază

de drepturile prevăzute în anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 și de cele prevăzute în

ordonanță, iar salarizarea se făcea conform anexei nr. 1 capitolul A și art. 29

din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților,

conținutul fiind aproape identic și în urma modificărilor aduse O.U.G. nr. 43/2002

prin O.U.G. nr. 134/2005].

Anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 privind

salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor derogă de la prevederile art. 2,

art. 6 și art. 11 din același act normativ pentru că se prevede expres la pct. 1

din anexa 4 că polițiștii detașați în baza reglementărilor în vigoare să

îndeplinească funcții în afara M.A.I. beneficiază de următoarele drepturi

salariale:

a) salariul de bază al funcției îndeplinite,

sporul de vechime în muncă, indemnizație, premii, sporuri și alte drepturi care

se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea,

potrivit legislației care se aplică în unitățile respective, iar salariul de

bază al funcției îndeplinite reprezintă salariul pentru funcția îndeplinită.

b) salariul pentru gradul profesional și

gradațiile calculate la acestea, potrivit legislației care se aplică polițiștilor.

c) în situația în care drepturile salariale

prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca

polițiști încadrați în instituțiile din structura poliției pe funcții similare

celor prin care le îndeplinesc la instituțiile unde sunt detașați, cei în cauză

pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de

poliție.

- Având în vedere că veniturile salariale

prevăzute de lit. a) și b) sunt mai mari, în cazul polițiștilor detașați la D.N.A.

se aplică prevederile anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 și, așa cum am arătat,

acestea exclud posibilitatea ca sporul de misiune permanentă, prevăzut de art. 11

din O.G. nr. 38/2003 și sporul de fidelitate, prevăzut de art. 6 din același

act normativ să fie acordat pentru că nu este enumerat între sporurile

prevăzute în anexă.

Aceștia vor putea beneficia numai de

prevederile anexei 4 la O.G. nr. 38/2003 și de salarizarea prevăzută pentru

magistrați, prin asimilare.

- Pentru că anexa 4 pct. 1 lit. a) din O.G. nr.

38/2003 face referire la „sporuri și alte drepturi" ce se acordă în

unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică

în unitățile respective și o dovadă a faptului că polițiștii detașați la D.N.A.

nu puteau beneficia de spor de misiune permanentă și de fidelitate în baza unor

dispoziții legale este modificarea adusă de Legea nr. 97/2008 privind aprobarea

O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în

domeniul justiției care a prevăzut în art. 902 din Legea nr. 567/2004 privind

statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și

al parchetelor de pe lângă acestea, că funcționarii publici și personalul

contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă

acestea sunt salarizați potrivit dispozițiilor legale aplicabile acelorași

categorii de personal din aparatul C.S.M., iar în baza acestui text polițiștii

detașați la D.N.A., începând cu 18 aprilie 2008, beneficiază de spor de

stabilitate și spor de confidențialitate.

- Nu se poate concepe ca ofițerii de poliție

judiciară detașați la D.N.A. să beneficieze concomitent atât de drepturile și

sporurile specifice polițiștilor, cât și magistraților pentru că prevederile

legale stabilesc drepturile și sporurile de care pot beneficia pe perioada

detașării la D.N.A., iar între acestea nu se regăsesc sporul de misiune

permanentă și sporul de fidelitate așa cum solicită reclamanții, astfel că

soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De aceea, vor fi admise recursurile, va fi

modificată sentința atacată și va fi respinsă acțiunea reclamanților ca

neîntemeiată pentru că dacă nu pot fi beneficiari ai sporurilor de misiune

permanentă și fidelitate nu pot fi admise nici celelalte capete de cerere.

Nu este întemeiată nici critica privind

soluționarea cererii de chemare în garanție a M.E.F. pentru că potrivit art. 3 alin.

(2) din H.G. nr. 208/2005, M.F.P. elaborează proiectul bugetului de stat, al

legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat,

precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice

prevede, în art. 28, că M.F.P. are atribuții în elaborarea proiectelor legii

bugetului și bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii

principali de credite.

Rectificarea bugetului de stat, care poate

modifica bugetul aprobat, se poate face tot prin lege.

M.E.F. apare ca un administrator al bugetului

statului, iar în baza legii aprobate a bugetului de stat, repartizează sumele

către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în

lege.

În aceste condiții, M.E.F. nu are calitatea

de chemat în garanție, pentru că acesta nu are ca atribuție să vireze către

ordonatorii principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea

bugetului de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de M.P. - Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, M.F.P. prin D.G.F.P. Cluj și I.P.J.

Cluj împotriva sentinței nr. 153 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj - secția

comercială de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5

noiembrie 2009.