ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3273/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 martie 2004, reclamanta B.M.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iași, anularea dispoziției nr. 3550 emisă de pârât la data de 04 martie 2004 și recunoașterea calității de persoană îndreptățită la restituire a imobilului situat în localitatea Iași In motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin dispoziția menționată i-a fost respinsă notificarea prin care a solicitat restituirea imobilului indicat, ce a constituit proprietatea lui C.G.C. , din al cărui patrimoniu a fost preluat bunul către stat. A arătat reclamanta că proprietarul imobilului a fost căsătorit cu E.C. (fostă J., decedată în anul 1947), căsătorie din care nu au rezultat copii, dar în timpul căreia a adoptat-o pe E.E.

Aceasta din urmă a fost căsătorită cu G.G., căsătorie din care au rezultat copii G.D., G.G.L. și F.E. (fostă G.). G.D. nu a avut copii, ci numai G.G.L. (pe G.O. și G.I.) și F.E. (pe F.D. și F.E.). A doua căsătorie, C.G.C. a încheiat-o în anul 1949 cu E.I. (fostă L.) care a decedat în anul 1986, căsătorie din care, de asemenea, nu au rezultat copii. E.I. a avut un frate, I.M., decedat în anul 1994, care a fost căsătorit cu I.E., căsătorie din care a rezultat reclamanta, care este nepoata celei de a doua soții a lui C.G.C. și are vocație la succesiunea acestuia, deci are calitate de persoană îndreptățită în accepțiunea legii speciale. La data de 13 septembrie 2004, G.R., F.I., F.D., G.I.G. și G.O.C.

au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Primarul municipiului Iași, prin care au învederat că sunt unicii moștenitori ai de-cujusului pe linie descendentă, calitate ce le-a fost stabilită prin hotărâre irevocabilă, în contradictoriu cu reclamanta, care a mai pretins același drept solicitat în cauza de față și în alte litigii. Prin sentința nr. 294 din 09 martie 2005, Tribunalul Iași, secția civilă, a respins acțiunea reclamantei și a admis cererea de intervenție în interes alăturat Primarului municipiului Iași, formulată de intervenienții G.R., F.I., F.D., G.I.G. și G.O.C. Prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta face parte din clasa a II-a de moștenitori, a colateralilor privilegiați, în timp ce intervenienții fac parte din clasa I de moștenitori, a descendenților, fără limită în grad după defunctul C.G.C., situație ce, potrivit art. 75 C. fam.

se aplică în mod corespunzător adoptatului și descendenților săi. Dacă persoana care a lăsat moștenirea este adoptatorul, cum este cazul în speță, nu are importanță felul adopției, cu efecte depline sau cu efecte restrânse, în ambele ipoteze, adoptatul și descendenții acestuia având vocație la succesiunea adoptatorului. Deosebirea între cele două feluri de adopție se manifestă în raporturile adoptatului și descendenților săi cu rudele firești, situație inexistentă în cauză. Ca urmare, s-au reținut a fi legale dispozițiile actului administrativ atacat emis cu respectarea principiilor devoluțiunii legale a moștenirii, ceea ce face de prisos analiza existenței/inexistenței dreptului de proprietate invocat în cauză, stabilirea calității de moștenitor/persoană îndreptățită la restituire fiind prioritară stabilirii însăși a dreptului de proprietate asupra bunului supus procedurii.

Prin decizia nr. 468 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva susmenționatei hotărâri. S-a reținut, în esență, că în cauză nu s-a făcut dovada că a doua soție a defunctului C.G.C., numita C.I. a acceptat succesiunea acestuia la data deschiderii ei și că fratele acesteia, I.M. (tatăl reclamantei) a acceptat la rândul său succesiunea surorii sale, la momentul deschiderii acesteia, respectiv la nivelul anului 1986. Cât privește vocația succesorală a numitei E.E.B.J., a cărei adopție cu efecte restrânse nu a fost contestată în cauză, s-a reținut, în aplicarea dispozițiilor art. 75, art. 77 C. fam. că există legătură de rudenie între adoptator și adoptat, respectiv descendenții acestuia, motiv pentru care s-au apreciat ca legale dispozițiunile primei instanțe privind recunoașterea vocației intervenienților la succesiunea adoptatorului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta care invocând aplicarea și interpretarea greșită a legii, a susținut că soția supraviețuitoare a defunctului, I.I., antecesoarea reclamantei (mătușă) a venit la succesiunea autorului comun în concurs cu fiica adoptivă din prima căsătorie, E.E.B.J. și nu este exclusă de aceasta din urmă de la succesiune, cum greșit au reținut instanțele. Acceptarea/neacceptarea succesiunii s-a făcut în aceeași calitate de antecesorii părților, adică tacit, prin faptul locațiunii în imobilul în litigiu în decursul anilor, a plății impozitelor, etc. Greșit s-a dat eficiență actului de adopție al antecesoarei intervenienților, întrucât nu au fost respectate dispozițiile legale în vigoare la data adoptării sale, art. 321-323 C. civ., respectiv încuviințarea adopției prin hotărârea curții de apel și înscrierea sa în registrele de stare civilă ale locului unde își avea domiciliul adoptatorul.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 659 C. civ. „succesiunile sunt deferite copiilor și descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale, în ordinea și după regulile mai jos determinate", regulă ce se aplică în conformitate cu prescripțiile art. 75, art. 77 și art. 79 C. fam. și cu privire la drepturile de moștenire ale înfiaților și descendenților acestora față de înfietori sau rudele acestora.

Fiind stabilită în cauză irevocabil legalitatea înfierii persoanei adoptate, precum și consecutiv încadrarea reclamantei într-o clasă de moștenitori ce este exclusă de la succesiunea de-cujusului în raport de descendenților care au și acceptat și cules moștenirea defunctului (sentința nr. 481 din 23 februarie 2007 a Tribunalului Iași menținută prin decizia nr. 123 din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, respectiv sentința nr. 8511 din 08 iulie 2008 a Judecătoriei Iași irevocabilă prin decizia nr. 565/2009 a Curții de Apel Iași), se constată legalitatea dispozițiunilor instanței de apel. Î ntrucât prin certificatele de moștenitor nr. 571/1994, respectiv nr. 4/2004 s-a stabilit calitatea antecesorului intervenienților, G.D.

, la succesiunea proprietarului bunului litigios, C.C., constatări consolidate jurisdicțional prin hotărârile judecătorești menționate, criticile reclamantei privind lipsa vocației adoptatei, respectiv a descendenților acesteia la moștenirea antecesorului său, sunt nefondate și ca urmare nu pot fi primite. Sunt lipsite de relevanță, în contextul menționat, aserțiunile reclamantei privind concursul între soția supraviețuitoare a defunctului (antecesoarea reclamantei/și fiica adoptivă (antecesoarea intervenienților) atâta timp cât irevocabil s-a statuat în sensul neacceptării succesiunii de către antecesoarea reclamantei, drept de opțiune care se stinge prin neexercitare. Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.M.G. împotriva deciziei civile nr. 468 din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.