ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3273/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 martie

2004, reclamanta B.M.G.

a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul

municipiului Iași, anularea dispoziției nr. 3550

emisă de pârât la data de

04 martie 2004 și recunoașterea

calității de persoană îndreptățită la

restituire

a imobilului situat în localitatea Iași

In motivarea cererii, reclamanta a învederat că

prin dispoziția menționată i-a fost respinsă notificarea prin care a solicitat

restituirea

imobilului indicat, ce a constituit

proprietatea lui C.G.C.

, din al cărui

patrimoniu a fost preluat bunul către stat.

A arătat reclamanta că

proprietarul imobilului a fost căsătorit cu

E.C. (fostă J., decedată în anul 1947), căsătorie din care nu au

rezultat copii, dar în timpul căreia a adoptat-o pe E.E.

Aceasta din urmă a fost

căsătorită cu G.G., căsătorie din care au rezultat copii G.D., G.G.L. și F.E.

(fostă G.).

G.D. nu a avut copii, ci numai G.G.L.

(pe G.O. și G.I.) și F.E. (pe F.D. și F.E.).

A doua căsătorie,

C.G.C. a încheiat-o în anul

1949 cu E.I. (fostă L.) care a

decedat în anul 1986,

căsătorie din care, de

asemenea, nu au rezultat copii. E.I. a

avut

un frate, I.M., decedat în anul 1994, care a fost căsătorit

cu I.E., căsătorie din care a rezultat

reclamanta, care este

nepoata celei de a doua soții a lui C.G.C. și are

vocație la succesiunea acestuia, deci are calitate de persoană îndreptățită în

accepțiunea legii speciale.

La data de 13 septembrie 2004,

G.R., F.I., F.D., G.I.G. și G.O.C. au formulat cerere de intervenție în

interesul pârâtului Primarul

municipiului

Iași, prin care au învederat că sunt unicii moștenitori ai

de-cujusului pe linie descendentă, calitate ce

le-a fost stabilită prin

hotărâre

irevocabilă, în contradictoriu cu reclamanta, care a mai pretins același drept

solicitat în cauza de față și în alte litigii.

Prin

sentința nr. 294 din 09 martie 2005, Tribunalul Iași, secția civilă,

a

respins acțiunea reclamantei și a admis cererea de intervenție în

interes alăturat Primarului municipiului Iași,

formulată de intervenienții

G.R.,

F.I., F.D., G.I.G.

și G.O.C.

Prima

instanță a reținut, în esență, că reclamanta face parte din

clasa a II-a de moștenitori, a colateralilor

privilegiați, în timp ce

intervenienții

fac parte din clasa I de moștenitori, a descendenților, fără

limită în grad după defunctul C.G.C., situație ce,

potrivit art. 75 C. fam. se aplică în mod corespunzător

adoptatului și

descendenților săi.

Dacă persoana care

a lăsat moștenirea este adoptatorul, cum este

cazul în speță, nu are importanță felul adopției,

cu efecte depline sau

cu efecte restrânse, în ambele

ipoteze, adoptatul și descendenții acestuia având vocație la succesiunea

adoptatorului.

Deosebirea

între cele două feluri de adopție se manifestă în raporturile adoptatului și

descendenților săi cu rudele firești, situație

inexistentă în cauză.

Ca urmare, s-au reținut a fi legale

dispozițiile actului

administrativ atacat

emis cu respectarea principiilor devoluțiunii legale

a moștenirii, ceea

ce face de prisos analiza existenței/inexistenței

dreptului de proprietate invocat în cauză, stabilirea calității de

moștenitor/persoană îndreptățită la restituire

fiind prioritară stabilirii

însăși a

dreptului de proprietate asupra bunului supus procedurii.

Prin decizia nr.

468 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași, secția

civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantă împotriva

susmenționatei hotărâri.

S-a reținut, în

esență, că în cauză nu s-a făcut dovada că a doua

soție a defunctului C.G.C., numita C.I. a

acceptat succesiunea acestuia la data

deschiderii ei și că fratele acesteia,

I.M. (tatăl reclamantei) a acceptat la rândul său succesiunea

surorii sale, la momentul deschiderii

acesteia, respectiv la nivelul anului

1986.

Cât privește

vocația succesorală a numitei E.E.B.J., a cărei adopție cu efecte restrânse nu

a fost contestată în

cauză,

s-a reținut, în aplicarea dispozițiilor art. 75, art. 77 C. fam.

că există legătură de rudenie între

adoptator și adoptat, respectiv

descendenții acestuia,

motiv pentru care s-au apreciat ca legale dispozițiunile primei instanțe

privind recunoașterea vocației intervenienților la succesiunea adoptatorului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta care

invocând aplicarea și

interpretarea greșită a legii, a susținut că soția

supraviețuitoare a

defunctului, I.I., antecesoarea

reclamantei

(mătușă) a venit la succesiunea autorului comun în concurs

cu fiica adoptivă din prima căsătorie, E.E.B.J.

și

nu este exclusă de aceasta din

urmă de la succesiune, cum greșit au

reținut instanțele.

Acceptarea/neacceptarea

succesiunii s-a făcut în aceeași calitate

de antecesorii părților, adică tacit, prin faptul

locațiunii în imobilul în

litigiu în decursul anilor, a

plății impozitelor, etc.

Greșit s-a dat

eficiență actului de adopție al antecesoarei intervenienților, întrucât nu au

fost respectate dispozițiile legale în

vigoare la data

adoptării sale, art. 321-323 C. civ., respectiv

încuviințarea adopției prin hotărârea curții de apel și înscrierea sa

în

registrele de stare civilă ale

locului unde își avea domiciliul adoptatorul.

Recursul

nu este fondat.

Potrivit art. 659

C. civ. „succesiunile sunt deferite copiilor și

descendenților defunctului, ascendenților și

rudelor sale colaterale, în

ordinea

și după regulile mai jos determinate", regulă ce se aplică în

conformitate cu prescripțiile art. 75,

art. 77 și art. 79 C. fam. și cu

privire la drepturile de

moștenire ale înfiaților și descendenților acestora față de înfietori sau

rudele acestora.

Fiind stabilită

în cauză irevocabil legalitatea înfierii persoanei

adoptate, precum și consecutiv încadrarea

reclamantei într-o clasă de

moștenitori

ce este exclusă de la succesiunea de-cujusului în raport de

descendenților care au și acceptat și cules moștenirea

defunctului (sentința nr. 481 din 23 februarie

2007 a Tribunalului Iași

menținută

prin decizia nr. 123 din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel

Iași,

respectiv sentința nr. 8511 din 08 iulie 2008 a Judecătoriei Iași

irevocabilă prin decizia nr. 565/2009 a Curții de

Apel Iași), se constată

legalitatea dispozițiunilor instanței de apel.

Î

ntrucât

prin certificatele de moștenitor nr. 571/1994, respectiv

nr. 4/2004 s-a stabilit calitatea antecesorului

intervenienților, G.D.

, la succesiunea proprietarului bunului litigios,

C.C., constatări consolidate jurisdicțional prin hotărârile

judecătorești menționate, criticile reclamantei

privind lipsa vocației

adoptatei, respectiv a descendenților acesteia la

moștenirea

antecesorului său, sunt

nefondate și ca urmare nu pot fi primite.

Sunt lipsite de

relevanță, în contextul menționat, aserțiunile

reclamantei privind concursul între soția

supraviețuitoare a defunctului

(antecesoarea

reclamantei/și fiica adoptivă (antecesoarea intervenienților) atâta timp cât

irevocabil s-a statuat în sensul

neacceptării

succesiunii de către antecesoarea reclamantei, drept de

opțiune care se

stinge prin neexercitare.

Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 C. proc. civ.

recursul dedus

judecății va fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta B.M.G.

împotriva deciziei civile nr. 468 din 18

noiembrie 2005 a

Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.