ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 123/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C. SRL BUCUREȘTI a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC U.I.E. SRL BUCUREȘTI, ca prin hotărârea instanței să se dispună rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 001 din 15 ianuarie 1999, obligarea pârâtei la eliberarea spațiului situat în București și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului. În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că începând cu luna august 2002, pârâta a refuzat să îndeplinească obligația contractuală de plată a cotei de participație cuvenită conform contractului sus-menționat, astfel că se impune rezilierea acestuia. Pârâta SC U.I.E.

SRL BUCUREȘTI a formulat la rândul său, întâmpinare-cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să dispună respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată și obligarea acesteia să-i pună la dispoziție spațiul menționat anterior, să nu împiedice buna desfășurare a operațiunilor în acest spațiu, precum și obligarea reclamantei la plata sumei de 135.000.000 lei ROL cu titlu de daune moratorii și 205.000.000 lei ROL cu titlu de despăgubiri civile. Prin sentința comercială nr. 11597 din 12 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea principală formulată de reclamanta pârâtă‚ și pe cale de consecință, a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 001 din 15 ianuarie 1999, a obligat pârâta reclamantă să elibereze spațiul comercial din București, str. Șelari, și să plătească cheltuielile de judecată, și a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta reclamantă SC U.I.E. SRL BUCUREȘTI, apreciind că instanța de fond a reținut în mod greșit starea de fapt, astfel cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză. Instanța de apel, analizând criticile aduse sentinței de fond care vizau nelegalitatea și netemeinicia acesteia, a constatat că instanța de fond a reținut o situație de fapt parțial eronată, și a făcut o interpretare și aplicare greșită a unor clauze contractuale și dispoziții legale în materie, astfel că a admis apelul, schimbând în parte sentința fondului, în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale, și obligării reclamantei pârâte la plata sumei de 135.000.000 lei ROL cu titlu de daune interese, către pârâta reclamantă.

În motivarea soluției, Curtea de Apel a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, precum și dispozițiile legale în materie, astfel încât, a constatat că în speță, nici una din părți nu și-a respectat obligațiile contractuale. Mai mult decât atât, din moment ce ambele părți nu și-au respectat obligațiile contractuale, fiecare dintre acestea putea solicita rezilierea contractului încheiat, în conformitate cu dispozițiile art. 5 al acestuia. Constatând că sancțiunea rezilierii contractului este urmare a culpei comune a părților, instanța de apel a considerat că trebuie admisă în parte și cererea reconvențională astfel cum a fost formulată și completată. Împotriva deciziei nr. 331 din 7 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a declarat recurs reclamanta SC C. SRL BUCUREȘTI, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În esență, recurenta a criticat, în dezvoltarea motivului de recurs invocat, soluția pronunțată de instanța de apel, din perspectiva greșitei interpretări cu referire la culpa celor două părți în neexecutarea obligațiilor contractuale, apreciind că singura culpabilă de neexecutarea contractului de asociere este intimata pârâtă. Pe cale de consecință, susține recurenta că soluția instanței de apel este netemeinică și nelegală sub aspectul admiterii în parte a apelului, schimbării sentinței de fond, în sensul obligării sale la plata către intimată a sumei de 135.000.000 lei ROL cu titlu de daune interese. Recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.

Examinând decizia atacată, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, expres și limitativ indicate de textul de lege. Curtea constată că deși recurenta a făcut referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea acestui motiv nu indică în mod concret dispoziția legală încălcată sau greșit aplicată, aserțiunile sale privind aspecte pe situația de fapt reținută de instanță, ce nu pot face obiectul controlului de legalitate. Chestiunea stabilirii culpei în îndeplinirea obligațiilor asumate este o problemă de fapt ce aparține suveran instanței fondului sau apelului, din perspectiva caracterului devolutiv al acestuia și scapă controlului casației, cu condiția ca instanța să își motiveze hotărârea.

Cum în cauză, instanța de control judiciar explicitează rațiunile care au condus la adoptarea soluției, hotărârea atacată este legală, nefiind susceptibilă de modificare. Pe cale de consecință, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SRL BUCUREȘTI, cu sediul în București, Str. Șelari, împotriva deciziei nr. 331 din 7 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2007.