ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4303/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 200 din 9 februarie 2009, Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea promovată de reclamantul G.I. și în consecință, a dispus obligarea în solidar a pârâților C.M. și SC T.C.P.I. SRL București la plata sumei de 108.000 lei cu titlu de daune și a sumei de 3.413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință au fost respinse ca nefondate excepțiile privind prematuritatea acțiunii, a inadmisibilității acțiunii și a prescripției dreptului la acțiune. Instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamantului îndreptată împotriva pârâtei S.A.R.A.

- Sucursala Slatina. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Faptul că în înscrisul convocator nu a fost indicată suma printr-un titlu executoriu, chestiune invocată de pârâtă, nu poate constitui un argument în favoarea admiterii excepției prematurității, întrucât daunele suferite de reclamant nu puteau fi stabilite decât după o înțelegere amiabilă sau după supunerea lichidării litigiului ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești irevocabile. Aceeași pârâtă S.A.R.A. - Slatina a mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, pe motivul că despăgubirea nu poate depăși plafonul de 80.000 lei. Față de Normele de aplicare a Legii nr. 136/1995 pentru anul 2003 s-a constatat că susținerile pârâtei sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC T.C.P.I. SRL București, instanța a constatat că dreptul material la acțiune nu este prescris. Pe fondul cauzei instanța a constatat următoarele: Reclamantul G.I. a solicitat obligarea în solidar, a pârâților C.M., S.A.R.A. - Slatina și SC T.C.P.I. SRL București la plata sumei de 108.000 lei cu titlu de daune reprezentând beneficiul de care reclamantul a fost lipsit de la data producerii accidentului și până la data introducerii acțiunii. În ceea ce o privește pe pârâta S.A.R.A. - Sucursala Slatina, acțiunea apare ca neîntemeiată. Astfel, prin sentința nr. 165 din 11 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal pârâta mai sus menționată a fost obligată la plata sumei în limitele contractului stabilit cu pârâta SC T.C.P.I.

SRL București. Prin urmare, nu se mai justifică pretențiile reclamantului, așa cum au fost formulate în cererea introductivă. În ceea ce-i privește pe pârâții C.M. și SC T.C.P.I. SRL București din perspectiva pretențiilor formulate de reclamant a constatat următoarele: Reclamantul G.I. este proprietarul, conform certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate, a autovehiculului și că la data de 21 septembrie 2003 pe raza localității Forăști pe D.N. 2, a fost implicat într-un accident de circulație, autoutilitara sa intrând în coliziune cu autoturismul, condus de numitul M.A., precum și cu autotrenul aparținând pârâtei SC T.C.P.I. SRL București și care era condus de pârâtul C.M.

În urma impactului, autovehiculul proprietatea reclamantului a fost proiectat în șanț și a suferit avarii în proporție de 90 %, paguba suferită fiind calificată ca daună totală, constatându-se că autovehiculul nu mai poate fi reparat cu respectarea parametrilor tehnici privind siguranța circulației. Organele de poliție, în urma primelor verificări a stabilit că reclamantul nu a avut nici o culpă în producerea accidentului, în cauză efectuându-se cercetări penale față de M.A. și C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. Astfel, în Dosarul penal nr. 2361/2004 a fost pronunțată Decizia nr. 123/2007 a Tribunalului Suceava, prin care s-a stabilit că pârâtul C.M.

se face vinovat de producerea accidentului, reținându-se, pe baza expertizelor tehnice efectuate că acesta a încălcat linia discontinuă, a acroșat mașina condusă de pârâtul M.A. care, în urma impactului, a intrat în coliziune cu mașina condusă de reclamant. Prin decizia penală sus menționată s-a dispus încetarea procesului penal, deoarece reclamantul a formulat plângere penală împotriva numitului M.A., față de care inițial s-a dispus urmărirea penală, fiind cercetat pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, iar prin hotărârea definitivă pronunțată s-a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că vinovăția în producerea accidentului aparține copârâtului C.M.

În conformitate cu art. 22 C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Față de această reglementare și raportat la considerentele hotărârilor penale sus menționate, s-a reținut că în cauza de față fapta ilicită, ce constituie temeiul răspunderii delictuale a fost săvârșită de pârâtul C.M. Din actele dosarului, susținerile părților coroborate cu înscrisurile existente în Dosarul nr. 2361/2004 al Judecătoriei Fălticeni, rezultă că la data producerii accidentului, pârâtul C.M. era angajat al pârâtei SC T.C.P.I. SRL București și conducea autotrenul aparținând acestei societăți, asigurat pentru răspundere civilă auto la SC A. SA., în cauză nefiind contestat raportul de prepușenie existent la data incidentului între C.M.

și SC T.C.P.I. SRL București. Față de cele sus reținute și raportat la dispozițiile art. 998, art. 1000 alin. (3) C. civ., răspunderea pentru prejudiciul cauzat reclamantului, revine, în solidar pârâților C.M. și SC T.C.P.I. SRL.- București. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ. pârâții C.M. și SC T.C.P.I. SRL București au fost obligați să plătească în solidar reclamantului suma de 3.413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și onorariu avocat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC T.C.P.I. SRL București și prin Decizia nr. 17 din 25 februarie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta SC T.C.P.I.

SRL București, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că judecătorul fondului nu a motivat elementele de fapt și de drept care i-au format convingerea asupra temeiniciei sumei de 108.000 lei solicitată și acordată reclamantului, așa încât, instanța de apel se afla în imposibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC T.C.P.I. SRL București invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut că decizia recurată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de apel în virtutea principiului totalei devoluțiuni avea posibilitatea ca în judecarea apelului, după desființarea hotărârii de primă instanță să țină cont de probele administrate în fața acesteia și să pronunțe o hotărâre de admitere a apelului sau de respingerea acestuia fără să mai trimită cauza spre rejudecare instanței de fond. - A mai susținut că instanța de apel, în temeiul art. 295 C. proc. civ. avea obligația să verifice în limitele cererii de apel situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță sens în care instanța de control judiciar avea abilitatea să încuviințeze refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, să administreze probe noi, atunci când considera necesar să invoce din oficiu motivele de ordine publică.

Intimata S.A.R.A. SA - Sucursala Slatina a depus concluzii scrise. Recursul este fondat pentru considerentele următoare: Criticile referitoare la aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 297 C. proc. civ. sunt întemeiate. Din sentința Tribunalului Suceava rezultă că instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului cererii în despăgubiri, admițând în parte acțiunea așa cum a fost formulată de reclamantul G.I. și a obligat pârâții C.M. și SC T.C.P.I. SRL București în solidar să plătească reclamantului suma de 108.000 lei cu titlu de daune și suma de 3.413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, ținând cont de actele și lucrărilor dosarului, de susținerile părților și înscrisurile existente la dosar cu raportare la prevederile art. 998 și art. 1000 alin. (3) C. civ.

În acest context instanța de apel avea obligația de a se pronunța asupra fondului cererii de apel, deoarece în condițiile în care instanța de fond a cercetat fondul cauzei nu erau incidente dispozițiile art. 297 C. proc. civ. Apelul este o cale de atac ce duce la rejudecarea pricinii în fond, problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe urmând a fi repuse în discuția instanței de apel, care va statua atât în fapt, cât și în drept. Efectul devolutiv al apelului constă în posibilitatea pe care o au părțile de a supuse judecării în apel litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și de drept ce au fost ridicate în prima instanță. Mai mult, art. 295 C. proc.

civ. permite instanței de apel să încuviințeze refacerea sau completarea probelor administrate de prima instanță, precum și să administreze alte probe, dacă le consideră necesare pentru soluționarea cauzei. Această soluție decurge din caracterul devolutiv al apelului care repune pricina în starea inițială, în sensul că are loc o nouă judecată a fondului pretenției. Chiar și motivarea insuficientă nu poate fi interpretată ca o necercetare a fondului cauzei, nefiind de natură să ducă la desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Ca atare, nefiind incidente prevederile art. 297 C. proc. civ. instanța de apel în mod greșit a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Așa fiind, constatând că hotărârea este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa hotărârea instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC T.C.P.I. SRL București împotriva Deciziei nr. 17 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.