ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4303/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4303/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 200 din 9 februarie 2009,

Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a

admis în parte acțiunea promovată de reclamantul G.I. și în consecință, a

dispus obligarea în solidar a pârâților C.M. și SC T.C.P.I. SRL București la

plata sumei de 108.000 lei cu titlu de daune și a sumei de 3.413 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință

au fost respinse ca nefondate excepțiile privind prematuritatea acțiunii, a

inadmisibilității acțiunii și a prescripției dreptului la acțiune.

Instanța a respins ca

nefondată acțiunea reclamantului îndreptată împotriva pârâtei S.A.R.A. -

Sucursala Slatina.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut următoarele:

Faptul că în

înscrisul convocator nu a fost indicată suma printr-un titlu executoriu,

chestiune invocată de pârâtă, nu poate constitui un argument în favoarea

admiterii excepției prematurității, întrucât daunele suferite de reclamant nu

puteau fi stabilite decât după o înțelegere amiabilă sau după supunerea

lichidării litigiului ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești

irevocabile.

Aceeași pârâtă

S.A.R.A. - Slatina a mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, pe

motivul că despăgubirea nu poate depăși plafonul de 80.000 lei.

Față de Normele de

aplicare a Legii nr. 136/1995 pentru anul 2003 s-a constatat că susținerile

pârâtei sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește

excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC T.C.P.I. SRL

București, instanța a constatat că dreptul material la acțiune nu este

prescris.

Pe fondul cauzei

instanța a constatat următoarele:

Reclamantul G.I. a

solicitat obligarea în solidar, a pârâților C.M., S.A.R.A. - Slatina și SC

T.C.P.I. SRL București la plata sumei de 108.000 lei cu titlu de daune

reprezentând beneficiul de care reclamantul a fost lipsit de la data producerii

accidentului și până la data introducerii acțiunii.

În ceea ce o privește

pe pârâta S.A.R.A. - Sucursala Slatina, acțiunea apare ca neîntemeiată. Astfel,

prin sentința nr. 165 din 11 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal pârâta mai sus menționată a

fost obligată la plata sumei în limitele contractului stabilit cu pârâta SC

T.C.P.I. SRL București.

Prin urmare, nu se

mai justifică pretențiile reclamantului, așa cum au fost formulate în cererea

introductivă.

În ceea ce-i privește

pe pârâții C.M. și SC T.C.P.I. SRL București din perspectiva pretențiilor

formulate de reclamant a constatat următoarele:

Reclamantul G.I. este

proprietarul, conform certificatului de înmatriculare și a cărții de

identitate, a autovehiculului și că la data de 21 septembrie 2003 pe raza

localității Forăști pe D.N. 2, a fost implicat într-un accident de circulație,

autoutilitara sa intrând în coliziune cu autoturismul, condus de numitul M.A.,

precum și cu autotrenul aparținând pârâtei SC T.C.P.I. SRL București și care

era condus de pârâtul C.M.

În urma impactului,

autovehiculul proprietatea reclamantului a fost proiectat în șanț și a suferit

avarii în proporție de 90 %, paguba suferită fiind calificată ca daună totală,

constatându-se că autovehiculul nu mai poate fi reparat cu respectarea

parametrilor tehnici privind siguranța circulației.

Organele de poliție,

în urma primelor verificări a stabilit că reclamantul nu a avut nici o culpă în

producerea accidentului, în cauză efectuându-se cercetări penale față de M.A.

și C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3)

C. pen.

Astfel, în Dosarul

penal nr. 2361/2004 a fost pronunțată Decizia nr. 123/2007 a Tribunalului

Suceava, prin care s-a stabilit că pârâtul C.M. se face vinovat de producerea

accidentului, reținându-se, pe baza expertizelor tehnice efectuate că acesta a

încălcat linia discontinuă, a acroșat mașina condusă de pârâtul M.A. care, în

urma impactului, a intrat în coliziune cu mașina condusă de reclamant.

Prin decizia penală

sus menționată s-a dispus încetarea procesului penal, deoarece reclamantul a

formulat plângere penală împotriva numitului M.A., față de care inițial s-a

dispus urmărirea penală, fiind cercetat pentru săvârșirea aceleiași

infracțiuni, iar prin hotărârea definitivă pronunțată s-a dispus achitarea

acestuia în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că vinovăția în

producerea accidentului aparține copârâtului C.M.

În conformitate cu art.

22 C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de

lucru judecat în fața instanței care judecă acțiunea civilă cu privire la

existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

Față de această

reglementare și raportat la considerentele hotărârilor penale sus menționate,

s-a reținut că în cauza de față fapta ilicită, ce constituie temeiul

răspunderii delictuale a fost săvârșită de pârâtul C.M.

Din actele dosarului,

susținerile părților coroborate cu înscrisurile existente în Dosarul nr. 2361/2004

al Judecătoriei Fălticeni, rezultă că la data producerii accidentului, pârâtul

C.M. era angajat al pârâtei SC T.C.P.I. SRL București și conducea autotrenul

aparținând acestei societăți, asigurat pentru răspundere civilă auto la SC A.

SA., în cauză nefiind contestat raportul de prepușenie existent la data

incidentului între C.M. și SC T.C.P.I. SRL București.

Față de cele sus

reținute și raportat la dispozițiile art. 998, art. 1000 alin. (3) C. civ.,

răspunderea pentru prejudiciul cauzat reclamantului, revine, în solidar

pârâților C.M. și SC T.C.P.I. SRL.- București.

În conformitate cu

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. pârâții C.M. și SC T.C.P.I. SRL București

au fost obligați să plătească în solidar reclamantului suma de 3.413 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și

timbru judiciar, precum și onorariu avocat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC T.C.P.I. SRL București și prin Decizia nr. 17

din 25 februarie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta SC T.C.P.I. SRL

București, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut că judecătorul fondului nu a motivat

elementele de fapt și de drept care i-au format convingerea asupra temeiniciei

sumei de 108.000 lei solicitată și acordată reclamantului, așa încât, instanța

de apel se afla în imposibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia

sentinței pronunțate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC T.C.P.I. SRL București invocând motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenta a susținut că decizia recurată este nelegală și

netemeinică, întrucât instanța de apel în virtutea principiului totalei

devoluțiuni avea posibilitatea ca în judecarea apelului, după desființarea

hotărârii de primă instanță să țină cont de probele administrate în fața

acesteia și să pronunțe o hotărâre de admitere a apelului sau de respingerea

acestuia fără să mai trimită cauza spre rejudecare instanței de fond.

- A mai susținut că

instanța de apel, în temeiul art. 295 C. proc. civ. avea obligația să verifice

în limitele cererii de apel situația de fapt și aplicarea legii de către prima

instanță sens în care instanța de control judiciar avea abilitatea să

încuviințeze refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță,

să administreze probe noi, atunci când considera necesar să invoce din oficiu motivele

de ordine publică.

Intimata S.A.R.A. SA

- Sucursala Slatina a depus concluzii scrise.

Recursul este fondat

pentru considerentele următoare:

Criticile referitoare

la aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 297 C.

proc. civ. sunt întemeiate.

Din sentința

Tribunalului Suceava rezultă că instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului

cererii în despăgubiri, admițând în parte acțiunea așa cum a fost formulată de

reclamantul G.I. și a obligat pârâții C.M. și SC T.C.P.I. SRL București în

solidar să plătească reclamantului suma de 108.000 lei cu titlu de daune și

suma de 3.413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, ținând cont de actele și

lucrărilor dosarului, de susținerile părților și înscrisurile existente la

dosar cu raportare la prevederile art. 998 și art. 1000 alin. (3) C. civ.

În acest context

instanța de apel avea obligația de a se pronunța asupra fondului cererii de

apel, deoarece în condițiile în care instanța de fond a cercetat fondul cauzei

nu erau incidente dispozițiile art. 297 C. proc. civ.

Apelul este o cale de

atac ce duce la rejudecarea pricinii în fond, problemele de fapt și de drept

dezbătute în fața primei instanțe urmând a fi repuse în discuția instanței de

apel, care va statua atât în fapt, cât și în drept.

Efectul devolutiv al

apelului constă în posibilitatea pe care o au părțile de a supuse judecării în

apel litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și de

drept ce au fost ridicate în prima instanță.

Mai mult, art. 295 C.

proc. civ. permite instanței de apel să încuviințeze refacerea sau completarea

probelor administrate de prima instanță, precum și să administreze alte probe,

dacă le consideră necesare pentru soluționarea cauzei.

Această soluție

decurge din caracterul devolutiv al apelului care repune pricina în starea

inițială, în sensul că are loc o nouă judecată a fondului pretenției.

Chiar și motivarea

insuficientă nu poate fi interpretată ca o necercetare a fondului cauzei,

nefiind de natură să ducă la desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond.

Ca atare, nefiind

incidente prevederile art. 297 C. proc. civ. instanța de apel în mod greșit a

dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Așa fiind, constatând

că hotărârea este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 312

C. proc. civ. Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa hotărârea

instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC T.C.P.I. SRL București împotriva Deciziei nr. 17 din 25

februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Casează decizia

recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2010.