ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1032/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC M.I.E. (O.) Ltd București prin cererea formulată la 22 iulie 2005 la Tribunalul Giurgiu a chemat în judecată pe pârâta SC E SRL (fostă SC A. SRL) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate finalizarea lucrărilor pentru realizarea obiectivului „hală industrială și birouri” situat în, Zona Liberă Giurgiu, jud. Giurgiu și să fie obligată pârâta la încheierea procesului verbal de recepție finală, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Giurgiu prin sentința comercială nr. 9 din 19 ianuarie 2006 a admis acțiunea reclamantei SC M.I.E. (O.) Ltd împotriva pârâtei SC E. SRL (fostă SC A. SRL) București.

A omologat în parte raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic O.P.V., numai sub aspectul constatărilor efectuate. A constatat finalizate lucrările pentru realizarea obiectivului „hală universală de producție și birouri”, ce a făcut obiectul contractului de antrepriză lucrări din 6 aprilie 2002 încheiat între părți. A obligat pârâta să încheie procesul verbal de recepție finală pentru obiectivul menționat în alineatul precedent, obiectiv situat în Giurgiu, jud. Giurgiu. A obligat pârâta la 275,60 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între reclamantă, în calitate de antreprenor, și pârâtă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de antrepriză de lucrări nr. 4 din 6 aprilie 2004, având ca obiect realizarea construcției halei universale de producție și birouri; că la 26 noiembrie 2002 s-a încheiat procesul verbal de recepție parțială, părțile preluând 50 mp de birouri fără obiecțiuni, iar la 9 mai 2003 s-a încheiat procesul verbal de recepție a restului de lucrări, comisia de recepție propunând admiterea recepției cu obiecțiunile menționate în anexa 3, deficiențele fiind remediate în parte și recunoscute la nivel minimal de pârâtă, dar care nu pot fi cuantificate de instanță.

Tribunalul a reținut că raportul de expertiză întocmit în cauză poate fi omologat numai sub aspectul constatărilor expertului, nu și a concluziilor formulate care nu sunt clare și nu ajută la soluționarea litigiului și că potrivit art. 22 și 23 din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții, aprobat prin H.G. nr. 27371/1994, în cazul în care antreprenorul nu a remediat deficiențele în termenul stabilit, după ce a fost notificat, pârâta putea să execute remedierea lor pe cheltuiala și riscul executantului în culpă și să pretindă plata prejudiciului produs, lucru pe care pârâta nu l-a făcut, în condițiile în care pretinde că spațiul este necorespunzător. Curtea de Apel București, secția a-VI-a comercială, prin Decizia nr. 123 din 8 martie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanței de fond, menținând motivarea instanței de fond.

Împotriva menționatei decizii, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea acțiunii reclamantei. În criticile formulate, recurenta pârâtă susține în esență următoarele: În motivarea deciziei, curtea de apel a ignorat probele administrate în cauză și prevederile art. 13 din contract, în raport de care nu se poate trece la recepția finală a lucrărilor terminate, decât după remedierea tuturor deficiențelor constatate care nu au fost finalizate nici până la această dată și că reclamanta a realizat hala ce a făcut obiectul contractului de antrepriză lucrări din 2002 cu nerespectarea caracteristicilor tehnice din proiectul inițial, aspecte constatate și de expert.

Recurenta pârâtă susține că, concluziile expertului au fost înlăturate în mod neîntemeiat de instanțe, fără să țină cont că o parte din remedieri sunt imposibil de realizat, lucrările făcute la hală realizându-se la alți parametri și cu alte materiale decât cele stabilite prin proiectul inițial, aspect recunoscut de altfel și de reclamantă prin recepțiile parțiale efectuate și constatat și de expertul tehnic. O altă critică a recurentei vizează aplicarea și reținerea greșită de instanță a dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 273/1994 privind Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, și a deficiențelor constatate în baza procesului verbal nr. 3/2003 care în fapt sunt de natură să afecteze utilizarea halei.

Intimata reclamantă a depus concluzii scrise la dosar prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat. Recursul pârâtei este fondat. Înalta Curte analizând decizia instanței de apel prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea se încadrează în situațiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care să conducă la modificarea hotărârii recurate. Deși instanța în mod corect a reținut că la baza raporturilor dintre părți a stat contractul de antrepriză lucrări din 6 aprilie 2002, că reclamanta a executat necorespunzător lucrările de construcție a imobilului proprietatea pârâtei, aceasta printr-o interpretare greșită a dispozițiilor legale și a clauzelor contractuale a reținut ca fiind întemeiată cererea reclamantei.

Prima critică a recurentei pârâte prin care susține că în pronunțarea deciziei curtea de apel a ignorat prevederile art. 13 2 din contractul de antrepriză este fondată. Cum potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, Curtea reține că nu se putea trece la recepția finală și întocmirea actelor prin care să se constate finalizarea lucrărilor, decât numai după remedierea tuturor deficiențelor existente înainte de punerea în folosință a halei industriale și a birourilor. Instanța de apel greșit a reținut că procesul verbal din 9 mai 2003 face dovada admiterii cu obiecțiuni a recepției făcute de părți la terminarea lucrărilor. Indicarea în anexă a deficiențelor ce trebuiau remediate și a termenului stabilit în acest sens potrivit Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente aprobat prin H.G.

nr. 273/1994, nu este relevantă și suficientă, în raport de situația de fapt existentă, pentru a admite acțiunea reclamantei. Din declarațiile și înscrisurile depuse la dosar cât și din procesele verbale de recepție întocmite de părți, semnate și de reclamantă rezultă că hala a fost realizată la alți parametri și cu alte materiale decât cele menționate în proiect, dar ea este inutilizabilă. Prin Anexa 3 aflată la fila 33, în dosarul de fond, societatea pârâtă formulează obiecțiuni la procesul verbal de recepție nr. 3 din 9 mai 2003, care se întind pe 4 pagini, atât cu privire la lucrările de construcții, cât și cu privire la instalațiile electrice și termice, stabilindu-se termenele de remediere a deficiențelor constatate.

Și procesul verbal încheiat la 21 august 2003, filele 37-41, confirmă neremedierea deficiențelor, situație recunoscută atât de constructor cu ocazia recepțiilor parțiale efectuate și constatate de altfel și de expertul tehnic desemnat în cauză - prin expertiza aflată la filele 157-163 dosar fond. Implicit Curtea de Apel București în considerentele deciziei pronunțate constată că nu s-au făcut integral remedierile în cauză.

Chiar dacă pârâta a recepționat 50 m. din hală fără obiecțiuni, conform procesului verbal nr. 2 din 26 noiembrie 2002, diferența de suprafață a halei care se întinde pe parter și etaj nu a fost finalizată la parametrii proiectați, lucrările de remediere nefiind executate de reclamantă, aspect confirmat și de concluziile raportului de expertiză, din care rezultă că antreprenorul nu a prezentat o situație de lucrări care să ateste valoarea lucrărilor executate, nici certificate de calitate sau argumente tehnice pentru materialele folosite și nici facturi de plată pentru lucrările efectuate și încasate efectiv. Este de reținut și a doua critică a recurentei pârâte prin care susține că instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale în materie, respectiv a H.G.

nr. 273/1994 privind Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora. Deși Curtea de Apel București referă că potrivit art. 1 din Regulamentul menționat, că prin actul de recepție beneficiarul acceptă și preia lucrarea în vederea folosirii, certificându-se că executantul și-a îndeplinit obligațiile conform contractului și documentației de execuție, reține în raport de probele administrate în cauză o situație nereală. Față de cele de mai sus, în condițiile în care lucrările efectuate nu s-au realizat la parametrii proiectați, avuți în vedere la încheierea contractului de antrepriză pentru realizarea obiectivului de construcție, cererea reclamantei formulate prin acțiunea de față este neîntemeiată.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. va admite recursul pârâtei, va modifica decizia, va admite apelul pârâtei, va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta S.C. A.M.E. SRL București împotriva Deciziei nr. 123 din 8 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a-VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de aceiași pârâtă împotriva sentinței nr. 9 din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului Giurgiu pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC M.I.E.O. Ltd București. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.