ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1032/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC M.I.E. (O.) Ltd București prin

cererea formulată la 22 iulie 2005 la Tribunalul Giurgiu a chemat în judecată

pe pârâta SC E SRL (fostă SC A. SRL) solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se constate finalizarea lucrărilor pentru realizarea obiectivului

„hală industrială și birouri” situat în, Zona Liberă Giurgiu, jud. Giurgiu și

să fie obligată pârâta la încheierea procesului verbal de recepție finală, cu

cheltuieli de judecată.

Tribunalul Giurgiu

prin sentința comercială nr. 9 din 19 ianuarie 2006 a admis acțiunea

reclamantei SC M.I.E. (O.) Ltd împotriva pârâtei SC E. SRL (fostă SC A. SRL)

București.

A omologat în parte

raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic O.P.V., numai sub aspectul

constatărilor efectuate.

A constatat

finalizate lucrările pentru realizarea obiectivului „hală universală de

producție și birouri”, ce a făcut obiectul contractului de antrepriză lucrări

din 6 aprilie 2002 încheiat între părți.

A obligat pârâta să

încheie procesul verbal de recepție finală pentru obiectivul menționat în

alineatul precedent, obiectiv situat în Giurgiu, jud. Giurgiu.

A obligat pârâta la

275,60 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că între reclamantă, în calitate

de antreprenor, și pârâtă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul

de antrepriză de lucrări nr. 4 din 6 aprilie 2004, având ca obiect realizarea

construcției halei universale de producție și birouri; că la 26 noiembrie 2002

s-a încheiat procesul verbal de recepție parțială, părțile preluând 50 mp de

birouri fără obiecțiuni, iar la 9 mai 2003 s-a încheiat procesul verbal de

recepție a restului de lucrări, comisia de recepție propunând admiterea

recepției cu obiecțiunile menționate în anexa 3, deficiențele fiind remediate

în parte și recunoscute la nivel minimal de pârâtă, dar care nu pot fi

cuantificate de instanță.

Tribunalul a reținut

că raportul de expertiză întocmit în cauză poate fi omologat numai sub aspectul

constatărilor expertului, nu și a concluziilor formulate care nu sunt clare și

nu ajută la soluționarea litigiului și că potrivit art. 22 și 23 din

Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții, aprobat prin H.G. nr. 27371/1994,

în cazul în care antreprenorul nu a remediat deficiențele în termenul stabilit,

după ce a fost notificat, pârâta putea să execute remedierea lor pe cheltuiala

și riscul executantului în culpă și să pretindă plata prejudiciului produs,

lucru pe care pârâta nu l-a făcut, în condițiile în care pretinde că spațiul

este necorespunzător.

Curtea de Apel

București, secția a-VI-a comercială, prin Decizia nr. 123 din 8 martie 2007 a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanței de

fond, menținând motivarea instanței de fond.

Împotriva menționatei

decizii, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului,

modificarea deciziei și respingerea acțiunii reclamantei.

În criticile

formulate, recurenta pârâtă susține în esență următoarele:

În motivarea

deciziei, curtea de apel a ignorat probele administrate în cauză și prevederile

art. 13 din contract, în raport de care nu se poate trece la recepția finală a

lucrărilor terminate, decât după remedierea tuturor deficiențelor constatate

care nu au fost finalizate nici până la această dată și că reclamanta a

realizat hala ce a făcut obiectul contractului de antrepriză lucrări din 2002

cu nerespectarea caracteristicilor tehnice din proiectul inițial, aspecte

constatate și de expert.

Recurenta pârâtă

susține că, concluziile expertului au fost înlăturate în mod neîntemeiat de

instanțe, fără să țină cont că o parte din remedieri sunt imposibil de

realizat, lucrările făcute la hală realizându-se la alți parametri și cu alte

materiale decât cele stabilite prin proiectul inițial, aspect recunoscut de

altfel și de reclamantă prin recepțiile parțiale efectuate și constatat și de

expertul tehnic.

O altă critică a

recurentei vizează aplicarea și reținerea greșită de instanță a dispozițiilor art.

1 din H.G. nr. 273/1994 privind Regulamentul de recepție a lucrărilor de

construcții și instalații aferente acestora, și a deficiențelor constatate în

baza procesului verbal nr. 3/2003 care în fapt sunt de natură să afecteze

utilizarea halei.

Intimata reclamantă a

depus concluzii scrise la dosar prin care a cerut respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul pârâtei este

fondat.

Înalta Curte

analizând decizia instanței de apel prin prisma criticilor formulate în recurs,

în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente,

constată că acestea se încadrează în situațiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., care să conducă la modificarea hotărârii recurate.

Deși instanța în mod

corect a reținut că la baza raporturilor dintre părți a stat contractul de

antrepriză lucrări din 6 aprilie 2002, că reclamanta a executat necorespunzător

lucrările de construcție a imobilului proprietatea pârâtei, aceasta printr-o

interpretare greșită a dispozițiilor legale și a clauzelor contractuale a

reținut ca fiind întemeiată cererea reclamantei.

Prima critică a

recurentei pârâte prin care susține că în pronunțarea deciziei curtea de apel a

ignorat prevederile art. 13

2

din contractul de antrepriză este

fondată.

Cum potrivit art. 969

C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante,

Curtea reține că nu se putea trece la recepția finală și întocmirea actelor

prin care să se constate finalizarea lucrărilor, decât numai după remedierea

tuturor deficiențelor existente înainte de punerea în folosință a halei

industriale și a birourilor.

Instanța de apel

greșit a reținut că procesul verbal din 9 mai 2003 face dovada admiterii cu

obiecțiuni a recepției făcute de părți la terminarea lucrărilor. Indicarea în

anexă a deficiențelor ce trebuiau remediate și a termenului stabilit în acest

sens potrivit Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și

instalații aferente aprobat prin H.G. nr. 273/1994, nu este relevantă și

suficientă, în raport de situația de fapt existentă, pentru a admite acțiunea

reclamantei.

Din declarațiile și

înscrisurile depuse la dosar cât și din procesele verbale de recepție întocmite

de părți, semnate și de reclamantă rezultă că hala a fost realizată la alți

parametri și cu alte materiale decât cele menționate în proiect, dar ea este

inutilizabilă.

Prin Anexa 3 aflată

la fila 33, în dosarul de fond, societatea pârâtă formulează obiecțiuni la

procesul verbal de recepție nr. 3 din 9 mai 2003, care se întind pe 4 pagini,

atât cu privire la lucrările de construcții, cât și cu privire la instalațiile

electrice și termice, stabilindu-se termenele de remediere a deficiențelor

constatate. Și procesul verbal încheiat la 21 august 2003, filele 37-41,

confirmă neremedierea deficiențelor, situație recunoscută atât de constructor

cu ocazia recepțiilor parțiale efectuate și constatate de altfel și de expertul

tehnic desemnat în cauză - prin expertiza aflată la filele 157-163 dosar fond.

Implicit Curtea de

Apel București în considerentele deciziei pronunțate constată că nu s-au făcut

integral remedierile în cauză.

Chiar dacă pârâta a

recepționat 50 m. din hală fără obiecțiuni, conform procesului verbal nr. 2 din

26 noiembrie 2002, diferența de suprafață a halei care se întinde pe parter și

etaj nu a fost finalizată la parametrii proiectați, lucrările de remediere

nefiind executate de reclamantă, aspect confirmat și de concluziile raportului

de expertiză, din care rezultă că antreprenorul nu a prezentat o situație de

lucrări care să ateste valoarea lucrărilor executate, nici certificate de

calitate sau argumente tehnice pentru materialele folosite și nici facturi de

plată pentru lucrările efectuate și încasate efectiv.

Este de reținut și a

doua critică a recurentei pârâte prin care susține că instanțele au făcut o

greșită aplicare a dispozițiilor legale în materie, respectiv a H.G. nr. 273/1994

privind Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații

aferente acestora.

Deși Curtea de Apel

București referă că potrivit art. 1 din Regulamentul menționat, că prin actul

de recepție beneficiarul acceptă și preia lucrarea în vederea folosirii,

certificându-se că executantul și-a îndeplinit obligațiile conform contractului

și documentației de execuție, reține în raport de probele administrate în cauză

o situație nereală.

Față de cele de mai

sus, în condițiile în care lucrările efectuate nu s-au realizat la parametrii

proiectați, avuți în vedere la încheierea contractului de antrepriză pentru

realizarea obiectivului de construcție, cererea reclamantei formulate prin

acțiunea de față este neîntemeiată.

Pentru rațiunile mai

sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. va

admite recursul pârâtei, va modifica decizia, va admite apelul pârâtei, va

modifica sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

pârâta S.C. A.M.E. SRL București împotriva Deciziei nr. 123 din 8 martie 2007 a

Curții de Apel București, secția a-VI-a comercială, pe care o modifică în

sensul că admite apelul declarat de aceiași pârâtă împotriva sentinței nr. 9

din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului Giurgiu pe care o schimbă în tot în sensul

că respinge acțiunea reclamantei SC M.I.E.O. Ltd București.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 13 martie 2008.