ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3564/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C

proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 73 din 23 aprilie

2008, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins apelul formulat de Primarul

Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 2217 din 28 noiembrie 2007 a

Tribunalului Iași. A respins cererile de intervenție accesorie în favoarea

apelantului formulate de T.A., T.I. și G.T.

Pentru a decide astfel, instanța a

reținut că motivul referitor la împrejurarea că autorii reclamantei nu au

solicitat decât imobilul situat în Iași, strada P. nr. AA și nu și imobilul de

la nr. PP și PP bis, nu este fondat. Atât timp cât finalitatea Legii nr.

10/2001 este de a acoperi integral prejudiciul suferit de persoanele cărora li

s-au preluat în mod abuziv proprietățile, iar din înscrisurile doveditoare în

cauză rezultă că autorul de pe urma căruia s-au cerut măsuri reparatorii a avut

în proprietate aceste bunuri, notificarea adresată Primarului Municipiului Iași

acoperă exigențele formale și finalitatea urmărită prin această lege reparatorie.

La dosarul cauzei există înscrisuri

care atestă că imobilele în litigiu au fost preluate în mod abuziv, ca efect al

naționalizării.

În cauză s-a administrat proba cu

înscrisuri din care rezultă că reclamantei, în calitate de succesoare a mamei

sale, îi este recunoscută calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii

nr. 10/2001, autoarea reclamantei, J.A., a fost singura dintre succesibili care

a formulat cerere de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că a fost

repusă în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul

legii. Aceasta decedând în cursul derulării procedurii prevăzute de Legea nr.

10/2001, reclamanta a preluat dreptul de a obține măsurile reparatorii

prevăzute de lege, nefiind relevantă liberalitatea făcută acesteia de mama sa,

care a formulat cerere de restituire în calitate de moștenitoare legală a

proprietarilor originari ai imobilului.

Concluziile expertizei sunt logic

argumentate și în consens cu toate probele administrate în cauză, care atestă

că imobilele din strada P. nr. AA - PP și nr. PP bis, compuse din suprafața de

5282,20 m.p. cu construcțiile aferente fac parte din corpul unic de proprietate

al terenului de la imobilul nr. AA, și care a fost evident și indubitabil

proprietatea autorilor reclamantei.

Nici critica privind imposibilitatea

restituirii în natură a imobilelor deoarece au fost înstrăinate nu a putut fi

primită, deoarece înstrăinările au avut loc în anii 2004-2006, în timpul

derulării procedurii instituite de Legea nr. 10/2001, ceea ce, în principiu,

contravine dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

2.1. Recursul pârâtului - motive

Primarul Municipiului Iași a declarat

recurs, critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., vizând următoarele aspecte:

Instanța nu poate să stabilească felul

măsurii reparatorii, acest drept avându-l numai unitatea notificată. Instanța

trebuia să se pronunțe doar asupra calității reclamantei de persoană

îndreptățită la obținerea de măsuri reparatorii, urmând a obliga pârâtul la

stabilirea măsurilor reparatorii - în natură sau în echivalent, în funcție de

situația juridică a imobilului.

În mod greșit s-a dispus restituirea

în natură, în condițiile în care parte din imobile au fost înstrăinate în

temeiul Legii nr. 112/1995. Instanța a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 18 lit. c) coroborate cu cele ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

2.2. Recursul intervenienților -

motive

Intervenienții T.A. și T.I. și-au

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ. și au

formulat următoarele critici:

Instanța de apel nu a analizat și nu

s-a pronunțat cu privire la excepția tardivității plângerii formulate de

reclamantă.

Instanța a respins greșit apelul

primarului întrucât notificanții au făcut referire doar la imobilul din strada

P. nr. AA iar obiectul deciziei de restituire era acest imobil, și nicidecum

alte două imobile.

Dacă notificarea s-ar fi referit și la

imobilele de la nr. PP și PP bis, ar fi trebuit să se fi făcut referire cel

puțin în conținut la aceste construcții. Instanța, fără a avea o cerere expresă

în acest sens, a acordat mai mult decât s-a cerut.

Instanța nu a lămurit neconcordanța de

nume, aceea de A. și Ar.

Instanța nu putea dispune direct

restituirea, ea substituindu-se organelor administrative.

2.3. Analiza făcută de instanța de

recurs

Recursurile nu sunt întemeiate și vor

fi respinse pentru următoarele considerente:

Primarul Municipiului Iași a invocat

faptul că instanța nu poate să stabilească felul măsurilor reparatorii de care

beneficiază persoana îndreptățită.

Această critică nu poate fi primită

față de faptul că obiectul litigiului îl constituie analiza legalității și

temeiniciei dispoziției din 10 octombrie 2003 emisă de primar.

Prin Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secții unite, a admis recursul în

interesul legii declarat de procurorul general și a stabilit că prevederile cuprinse

în art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă

pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise

anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea

nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. În

considerentele deciziei s-a arătat că în măsura în care, în cazul notificărilor

soluționate înainte de intrarea în vigoare a noii legi, contestațiile formulate

privesc nu doar îndreptățirea persoanelor la măsuri reparatorii pentru

imobilele preluate abuziv, ci și, după caz, natura sau întinderea acestora,

instanțele se vor pronunța asupra contestațiilor în limitele învestirii lor, în

baza principiului plenitudinii de competență.

De vreme ce, prin contestația formulată

s-a solicitat nu doar anularea dispoziției emisă de primar ci și obligarea la restituirea

în natură a imobilului situat în Iași, strada P. nr. AA, județ Iași, instanțele

de fond au respectat decizia în interesul legii enunțată atunci când au dispus restituirea

în natură.

Nu este întemeiată nici critica privitoare

la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Conform acestui text, măsurile reparatorii

se stabilesc numai în echivalent dacă imobilul a fost înstrăinat cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 112/1995.

În temeiul art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie

în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea

termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală

sau în rate a prețului.

Întrucât apartamentele din imobilul în

litigiu au fost înstrăinate după depunerea notificării prin care autoarea reclamantei

a solicitat restituirea în natură a acestuia, deci înainte de finalizarea procedurii

declanșate în sistemul Legii nr. 10/2001, instanțele de fond au considerat corect

că nu sunt aplicabile prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Nu este fondat nici recursul intervenienților.

Aceștia și-au întemeiat excepția de tardivitate

a contestației pe ideea că autoarea reclamantei nu a atacat dispoziția primarului.

Or, analizând incidența art. 4 din Legea nr. 10/2001, respectiv, faptul că întrucât

autoarea reclamantei a decedat în cursul derulării procedurii prevăzute de Legea

nr. 10/2001 reclamanta a preluat dreptul acesteia de a obține măsuri reparatorii,

instanța de apel a răspuns și problemei tardivității depunerii contestației.

Drept urmare, critica nu întrunește cerințele

art. 304 pct. 9 C proc. civ.

Cât privește faptul că instanțele au acordat

mai mult decât s-a cerut - și imobilul din str. P. nr. PP, deși s-a cerut numai

imobilul din str. P. nr. AA - se observă că la dosarul primei instanțe există o

precizare de acțiune prin care reclamanta solicită anularea dispoziției din 10 octombrie

2003 și restituirea în natură a imobilului situat în Iași, strada P. nr. AA -

PP.

Așadar, instanțele de fond s-au pronunțat

cu respectarea principiului disponibilității, în limitele fixate prin cererea introductivă

de instanță precizată în condițiile art. 132 C proc. civ.

În consecință, critica nu întrunește cerințele

art. 304 pct. 6 C proc. civ.

Aspectele privitoare la neconcordanța numelui

autoarei reclamantei nu constituie chestiuni de drept de natură a fi analizate în

recurs.

Având în vedere cele de mai sus arătate,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondate recursurile formulate de pârâtul Primarul Municipiului Iași și de intervenienții

T.A. și T.I. împotriva deciziei nr. 73 din 23 aprilie 2008 a Cuiții de Apel Iași,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.