ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3564/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 73 din 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins apelul formulat de Primarul Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 2217 din 28 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași. A respins cererile de intervenție accesorie în favoarea apelantului formulate de T.A., T.I. și G.T. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că motivul referitor la împrejurarea că autorii reclamantei nu au solicitat decât imobilul situat în Iași, strada P. nr. AA și nu și imobilul de la nr. PP și PP bis, nu este fondat.

Atât timp cât finalitatea Legii nr. 10/2001 este de a acoperi integral prejudiciul suferit de persoanele cărora li s-au preluat în mod abuziv proprietățile, iar din înscrisurile doveditoare în cauză rezultă că autorul de pe urma căruia s-au cerut măsuri reparatorii a avut în proprietate aceste bunuri, notificarea adresată Primarului Municipiului Iași acoperă exigențele formale și finalitatea urmărită prin această lege reparatorie. La dosarul cauzei există înscrisuri care atestă că imobilele în litigiu au fost preluate în mod abuziv, ca efect al naționalizării.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri din care rezultă că reclamantei, în calitate de succesoare a mamei sale, îi este recunoscută calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, autoarea reclamantei, J.A., a fost singura dintre succesibili care a formulat cerere de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii. Aceasta decedând în cursul derulării procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, reclamanta a preluat dreptul de a obține măsurile reparatorii prevăzute de lege, nefiind relevantă liberalitatea făcută acesteia de mama sa, care a formulat cerere de restituire în calitate de moștenitoare legală a proprietarilor originari ai imobilului.

Concluziile expertizei sunt logic argumentate și în consens cu toate probele administrate în cauză, care atestă că imobilele din strada P. nr. AA - PP și nr. PP bis, compuse din suprafața de 5282,20 m.p. cu construcțiile aferente fac parte din corpul unic de proprietate al terenului de la imobilul nr. AA, și care a fost evident și indubitabil proprietatea autorilor reclamantei. Nici critica privind imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor deoarece au fost înstrăinate nu a putut fi primită, deoarece înstrăinările au avut loc în anii 2004-2006, în timpul derulării procedurii instituite de Legea nr. 10/2001, ceea ce, în principiu, contravine dispozițiilor Legii nr. 10/2001. 2. Recursurile 2.1.

Recursul pârâtului - motive Primarul Municipiului Iași a declarat recurs, critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte: Instanța nu poate să stabilească felul măsurii reparatorii, acest drept avându-l numai unitatea notificată. Instanța trebuia să se pronunțe doar asupra calității reclamantei de persoană îndreptățită la obținerea de măsuri reparatorii, urmând a obliga pârâtul la stabilirea măsurilor reparatorii - în natură sau în echivalent, în funcție de situația juridică a imobilului. În mod greșit s-a dispus restituirea în natură, în condițiile în care parte din imobile au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995. Instanța a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 18 lit. c) coroborate cu cele ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

2.2. Recursul intervenienților - motive Intervenienții T.A. și T.I. și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ. și au formulat următoarele critici: Instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la excepția tardivității plângerii formulate de reclamantă. Instanța a respins greșit apelul primarului întrucât notificanții au făcut referire doar la imobilul din strada P. nr. AA iar obiectul deciziei de restituire era acest imobil, și nicidecum alte două imobile. Dacă notificarea s-ar fi referit și la imobilele de la nr. PP și PP bis, ar fi trebuit să se fi făcut referire cel puțin în conținut la aceste construcții. Instanța, fără a avea o cerere expresă în acest sens, a acordat mai mult decât s-a cerut.

Instanța nu a lămurit neconcordanța de nume, aceea de A. și Ar. Instanța nu putea dispune direct restituirea, ea substituindu-se organelor administrative. 2.3. Analiza făcută de instanța de recurs Recursurile nu sunt întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente: Primarul Municipiului Iași a invocat faptul că instanța nu poate să stabilească felul măsurilor reparatorii de care beneficiază persoana îndreptățită. Această critică nu poate fi primită față de faptul că obiectul litigiului îl constituie analiza legalității și temeiniciei dispoziției din 10 octombrie 2003 emisă de primar.

Prin Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secții unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general și a stabilit că prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. În considerentele deciziei s-a arătat că în măsura în care, în cazul notificărilor soluționate înainte de intrarea în vigoare a noii legi, contestațiile formulate privesc nu doar îndreptățirea persoanelor la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, ci și, după caz, natura sau întinderea acestora, instanțele se vor pronunța asupra contestațiilor în limitele învestirii lor, în baza principiului plenitudinii de competență.

De vreme ce, prin contestația formulată s-a solicitat nu doar anularea dispoziției emisă de primar ci și obligarea la restituirea în natură a imobilului situat în Iași, strada P. nr. AA, județ Iași, instanțele de fond au respectat decizia în interesul legii enunțată atunci când au dispus restituirea în natură. Nu este întemeiată nici critica privitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Conform acestui text, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent dacă imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995. În temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.

Întrucât apartamentele din imobilul în litigiu au fost înstrăinate după depunerea notificării prin care autoarea reclamantei a solicitat restituirea în natură a acestuia, deci înainte de finalizarea procedurii declanșate în sistemul Legii nr. 10/2001, instanțele de fond au considerat corect că nu sunt aplicabile prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Nu este fondat nici recursul intervenienților. Aceștia și-au întemeiat excepția de tardivitate a contestației pe ideea că autoarea reclamantei nu a atacat dispoziția primarului. Or, analizând incidența art. 4 din Legea nr. 10/2001, respectiv, faptul că întrucât autoarea reclamantei a decedat în cursul derulării procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 reclamanta a preluat dreptul acesteia de a obține măsuri reparatorii, instanța de apel a răspuns și problemei tardivității depunerii contestației.

Drept urmare, critica nu întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C proc. civ. Cât privește faptul că instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut - și imobilul din str. P. nr. PP, deși s-a cerut numai imobilul din str. P. nr. AA - se observă că la dosarul primei instanțe există o precizare de acțiune prin care reclamanta solicită anularea dispoziției din 10 octombrie 2003 și restituirea în natură a imobilului situat în Iași, strada P. nr. AA - PP. Așadar, instanțele de fond s-au pronunțat cu respectarea principiului disponibilității, în limitele fixate prin cererea introductivă de instanță precizată în condițiile art. 132 C proc. civ. În consecință, critica nu întrunește cerințele art. 304 pct. 6 C proc.

civ. Aspectele privitoare la neconcordanța numelui autoarei reclamantei nu constituie chestiuni de drept de natură a fi analizate în recurs. Având în vedere cele de mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtul Primarul Municipiului Iași și de intervenienții T.A. și T.I. împotriva deciziei nr. 73 din 23 aprilie 2008 a Cuiții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.