ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8918/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2364 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A.G.I., prin procurator D.N.A., în contradictoriu cu pârâtul P.M. Iași, s-a dispus anularea dispoziției nr. 3516 din 4 decembrie 2006, emisă de pârât, restituirea în natură a imobilului situat în Iași, Str. G. Coșbuc sau acordarea de teren în compensare, în suprafață echivalentă, ori acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești. A fost obligată pârâta la 856 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada calității sale de moștenitoare a foștilor proprietari C.O.

și T.N., de la care s-a preluat terenul prin expropriere, astfel că în mod nejustificat i s-au acordat măsuri reparatorii doar pentru cota de ½ din terenul în suprafață de 596 m.p. și nu pentru tot terenul. De asemenea, s-a reținut că, așa cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză, terenul în litigiu ocupat de o alee de acces la Stadionul E.A. poate fi restituit în natură, întrucât cele două case de bilete existente au fost dezafectate, iar accesul publicului spre tribuna stadionului se poate face prin aleea de acces principal, care străbate spațiul verde existent între strada Carol și Aleea Grigore Ghica Vodă, precum și din strada General Toma Dumitrescu. S-a considerat că activitatea pe stadion nu poate fi îngreunată în niciun fel prin recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei pe vechiul amplasament.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P.M. Iași, criticând-o ca nelegală pentru stabilirea eronată a calității reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren, deși nu s-a dovedit calitatea de moștenitor a acesteia decât față de soții T.N. și E., care au dobândit proprietatea imobilului în cote egale cu C.O. De asemenea, apelantul a criticat modalitatea de acordare de către instanța de fond a măsurilor reparatorii, despăgubirile bănești putând fi acordate în limita a 500.000 lei și doar de C.C.S.D., nu și de entitățile investite cu soluționarea notificărilor. La solicitarea instanței, P.M. Iași a învederat faptul că în patrimoniul Municipiului Iași nu au fost identificate bunuri sau servicii susceptibile de a fi oferite în compensare în temeiul Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 69 din 18 aprilie 2008, a admis apelul declarat de P.M. Iași și a schimbat în parte sentința Tribunalului Iași, în sensul că a stabilit că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru întreaga suprafață de teren de 596 m.p., situată în Iași, Str. G. Coșbuc. S-a păstrat dispoziția sentinței referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că reclamanta este atât moștenitoarea părinților săi T.N. și T.E., cât și a unchiului și mătușii sale, C.O. și C.T.

S-a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și că, prin notificarea formulată în temeiul acestei legi, reclamanta a fost repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii rămase de pe urma unchiului și mătușii sale, în calitate de moștenitoare legală, nepoată, conform dispozițiilor art. 675 C. civ. Ca atare, s-a reținut că reclamanta este îndreptățită și la cota, parte indiviză de teren, ce a aparținut defuncților C.O. și C.T. În ceea ce privește modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, instanța de apel a reținut că în mod nelegal s-a dispus prin dispozitivul hotărârii apelate, alternativ, fie restituirea în natură a imobilului, fie acordarea unui teren în compensare, fie plata de despăgubiri bănești.

Având în vedere destinația terenului, respectiv alee de acces către Stadionul E.A., precum și prevederile art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, curtea de apel a considerat că terenul în litigiu nu poate fi inclus în sintagma „teren liber” și, ca atare, nu poate fi restituit în natură. Instanța a constatat întemeiată și critica referitoare la acordarea unei suprafețe de teren în compensare, având în vedere că, potrivit precizărilor făcute și în apel, la nivelul Municipiului Iași nu au fost identificate bunuri sau servicii susceptibile de a fi oferite în compensare, în lipsa unor astfel de bunuri și a elementelor de individualizare a terenului propus a fi acordat în compensare, măsura dispusă de instanța de fond fiind nu doar neîntemeiată, ci și lipsită de finalitate.

S-a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren solicitată (596 m.p.). Împotriva deciziei menționate au declarat recurs pârâtul P.M. Iași și reclamanta A.G.I. Prin motivele sale de recurs, pârâtul a criticat decizia recurată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a aplicat eronat dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și dispozițiile art. 4.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. Fără a nega calitatea reclamantei de nepoată a fostei proprietare a defunctei C.T., recurentul a învederat că, în speță, cererea de restituire formulată, nu-i conferă acesteia calitatea de moștenitor, decât dacă s-ar face dovada că foștii proprietari C.O.

și C.T. nu ar fi avut moștenitori în linie directă, care să o înlăture de la succesiune pe colaterala A.G.I. S-a susținut că trebuie să se facă aplicarea art. 4.2 din Normele metodologice care statuează că accesul moștenitorilor la beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant și să se aibă în vedere că reclamanta nu a depus certificat de moștenitor de pe urma defunctului C.O. Prin dezvoltarea motivelor sale de recurs, reclamanta A.G.I. a susținut că instanța a încălcat dispozițiile art. 295 C. proc. civ., depășind limitele cererii de apel, întrucât criticile apelantului pârât P.M. Iași s-au referit doar la greșita acordare a despăgubirilor bănești și nu și la restituirea în natură.

De asemenea, s-a criticat decizia recurată pentru reținerea selectivă și eronată a constatărilor expertizei, fără a se avea în vedere că, în prezent, terenul nu mai constituie o cale de acces, ci doar un loc pe unde circulă personalul auxiliar al stadionului. Referitor la acordarea unui teren în compensare, reclamanta-recurentă a susținut că, în mod eronat, această solicitare a fost respinsă, fără a se administra toate dovezile necesare pentru identificarea bunurilor disponibile. În fața recursului nu s-au administrat probe noi. Examinând criticile formulate de recurenți, Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele ce succed: În ceea ce privește recursul pârâtului P.M.

Iași, se va constata că niciuna dintre criticile invocate nu este întemeiată, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea de apel a reținut corect că reclamanta este atât moștenitoarea părinților săi, cât și a unchiului și mătușii sale, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul de fond, respectiv certificate de moștenitor și acte de stare civilă. Conform dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în situația în care o parte dintre moștenitorii foștilor proprietari nu și-au valorificat dreptul de a solicita măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de stat, de cotele acestora vor beneficia ceilalți moștenitori, care au depus în termen solicitarea de restituire, respectiv până la data de 14 februarie 2002. Aceștia din urmă beneficiază de un drept de acrescământ, conform prevederilor art. 697 C. civ., indiferent de cotele lor succesorale.

În speță, terenul ce a făcut obiectul notificării reclamantei a fost dobândit de cumpărătorii C.O. și T.N. (tatăl reclamantei), iar C.O. și T. sunt colaterali privilegiați, reclamanta fiind nepoata acestora. Din actele de la dosar rezultă că C.T. (fostă G.) a fost soră cu mama reclamantei, T.E. (fostă G.). Susținerea formulată de recurentul pârât în sensul că reclamanta ar fi trebuit să dovedească că C.O. și C.T. nu au avut moștenitori în linie directă este neîntemeiată, de vreme ce numai reclamanta a formulat notificare în termenul legal de decădere prevăzut de Legea nr. 10/2001, pentru terenul în litigiu. În consecință, recursul pârâtului este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a fi respins. Referitor la recursul reclamantei, ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata, ca neîntemeiată, critica vizând încălcarea art. 295 C. proc. civ. Într-adevăr, instanța de apel poate verifica stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță doar în limitele cererii de apel. Așa cum rezultă din cuprinsul motivelor de apel, pârâtul P.M. Iași a solicitat (la pct. 2) să se constate nelegalitatea soluției primei instanțe de restituire în natură, sau acordare de teren în compensare, în suprafață echivalentă, sau acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, astfel încât nu se poate susține că s-ar fi judecat și ceea ce nu s-a cerut, depășindu-se prerogativele dispuse de legiuitor prin art. 295 C. proc.

civ. Faptul că apelantul pârât nu a dezvoltat detaliat motivul de nelegalitate invocat, nereferindu-se distinct la fiecare dintre măsurile reparatorii acordate în mod alternativ, nu împiedică instanța de apel să analizeze legalitatea și temeinicia fiecăreia dintre aceste măsuri. Criticile formulate prin cel de-al doilea motiv din recursul reclamantei, referitoare la analiza și interpretarea selectivă și eronată a uneia dintre probele administrate respectiv proba cu expertiză tehnică și stabilirea eronată a situației de fapt în funcție de aceasta nu va fi analizată, întrucât se circumscrie pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Ultimul motiv al recursului reclamantei, referitor la neacordarea unei suprafețe de teren în compensare este, de asemenea, nefondat.

Recurenta reclamantă a susținut că era necesară administrarea tuturor dovezilor necesare pentru a se demonstra atât existența bunurilor disponibile cât și identificarea acestora prin individualizarea concretă și situație juridică. La solicitarea făcută de instanța de apel, în exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ., ca pârâtul să depună la dosar lista cu bunuri și servicii ce ar putea fi oferite în compensare, P.M. Iași a comunicat că în patrimoniul Municipiului Iași nu au fost identificate astfel de bunuri. Ulterior depunerii acestor relații, reclamanta, prin mandatarul său, nu a solicitat alte probe pentru a dovedi contrariul, astfel cum se poate constata din practicaua deciziei recurate.

În lipsa unor astfel de bunuri și a elementelor de individualizare a unor terenuri care să poată fi acordate în compensare, stabilirea unei astfel de măsuri reparatorii ar fi fost lipsită de finalitate, așa cum corect a reținut instanța de apel. În consecință, se va constata că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv a Titlului VII din Legea nr. 247/2001, hotărârea recurată fiind legală și sub aspectul măsurilor reparatorii ce au fost acordate reclamantei. Ca atare, Curtea va respinge recursul reclamantei, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta A.G.I. și pârâtul P.M. Iași împotriva deciziei nr. 69 din 18 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.