ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8918/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2364

din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a admis acțiunea

formulată de reclamanta A.G.I., prin procurator D.N.A., în contradictoriu cu

pârâtul P.M. Iași, s-a dispus anularea dispoziției nr. 3516 din 4 decembrie 2006,

emisă de pârât, restituirea în natură a imobilului situat în Iași, Str. G. Coșbuc

sau acordarea de teren în compensare, în suprafață echivalentă, ori acordarea

de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești.

A fost obligată pârâta la

856 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada calității sale

de moștenitoare a foștilor proprietari C.O. și T.N., de la care s-a preluat

terenul prin expropriere, astfel că în mod nejustificat i s-au acordat măsuri

reparatorii doar pentru cota de ½ din terenul în suprafață de 596 m.p.

și nu pentru tot terenul.

De asemenea, s-a reținut că,

așa cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză, terenul în

litigiu ocupat de o alee de acces la Stadionul E.A. poate fi restituit în

natură, întrucât cele două case de bilete existente au fost dezafectate, iar

accesul publicului spre tribuna stadionului se poate face prin aleea de acces

principal, care străbate spațiul verde existent între strada Carol și Aleea

Grigore Ghica Vodă, precum și din strada General Toma Dumitrescu.

S-a considerat că

activitatea pe stadion nu poate fi îngreunată în niciun fel prin recunoașterea

dreptului de proprietate al reclamantei pe vechiul amplasament.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel P.M. Iași, criticând-o ca nelegală pentru stabilirea eronată a

calității reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru

întreaga suprafață de teren, deși nu s-a dovedit calitatea de moștenitor a

acesteia decât față de soții T.N. și E., care au dobândit proprietatea

imobilului în cote egale cu C.O.

De asemenea, apelantul a

criticat modalitatea de acordare de către instanța de fond a măsurilor

reparatorii, despăgubirile bănești putând fi acordate în limita a 500.000 lei

și doar de C.C.S.D., nu și de entitățile investite cu soluționarea

notificărilor.

La solicitarea instanței, P.M.

Iași a învederat faptul că în patrimoniul Municipiului Iași nu au fost

identificate bunuri sau servicii susceptibile de a fi oferite în compensare în

temeiul Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Iași, secția

civilă, prin decizia nr. 69 din 18 aprilie 2008, a admis apelul declarat de P.M.

Iași și a schimbat în parte sentința Tribunalului Iași, în sensul că a stabilit

că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru întreaga suprafață de

teren de 596 m.p., situată în Iași, Str. G. Coșbuc.

S-a păstrat dispoziția

sentinței referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut că reclamanta este atât moștenitoarea

părinților săi T.N. și T.E., cât și a unchiului și mătușii sale, C.O. și C.T.

S-a considerat că în cauză

sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și că, prin

notificarea formulată în temeiul acestei legi, reclamanta a fost repusă de

drept în termenul de acceptare a succesiunii rămase de pe urma unchiului și

mătușii sale, în calitate de moștenitoare legală, nepoată, conform

dispozițiilor art. 675 C. civ.

Ca atare, s-a reținut că

reclamanta este îndreptățită și la cota, parte indiviză de teren, ce a

aparținut defuncților C.O. și C.T.

În ceea ce privește

modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, instanța de apel a reținut că

în mod nelegal s-a dispus prin dispozitivul hotărârii apelate, alternativ, fie

restituirea în natură a imobilului, fie acordarea unui teren în compensare, fie

plata de despăgubiri bănești.

Având în vedere destinația

terenului, respectiv alee de acces către Stadionul E.A., precum și prevederile art.

10.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, curtea

de apel a considerat că terenul în litigiu nu poate fi inclus în sintagma

„teren liber” și, ca atare, nu poate fi restituit în natură.

Instanța a constatat

întemeiată și critica referitoare la acordarea unei suprafețe de teren în

compensare, având în vedere că, potrivit precizărilor făcute și în apel, la

nivelul Municipiului Iași nu au fost identificate bunuri sau servicii

susceptibile de a fi oferite în compensare, în lipsa unor astfel de bunuri și a

elementelor de individualizare a terenului propus a fi acordat în compensare,

măsura dispusă de instanța de fond fiind nu doar neîntemeiată, ci și lipsită de

finalitate.

S-a constatat că sunt

aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri

reparatorii pentru întreaga suprafață de teren solicitată (596 m.p.).

Împotriva deciziei

menționate au declarat recurs pârâtul P.M. Iași și reclamanta A.G.I.

Prin motivele sale de

recurs, pârâtul a criticat decizia recurată pentru motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a aplicat eronat

dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și dispozițiile art. 4.4

din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Fără a nega calitatea

reclamantei de nepoată a fostei proprietare a defunctei C.T., recurentul a învederat

că, în speță, cererea de restituire formulată, nu-i conferă acesteia calitatea

de moștenitor, decât dacă s-ar face dovada că foștii proprietari C.O. și C.T. nu

ar fi avut moștenitori în linie directă, care să o înlăture de la succesiune pe

colaterala A.G.I.

S-a susținut că trebuie să

se facă aplicarea art. 4.2 din Normele metodologice care statuează că accesul

moștenitorilor la beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor

doveditoare depuse de solicitant și să se aibă în vedere că reclamanta nu a

depus certificat de moștenitor de pe urma defunctului C.O.

Prin dezvoltarea motivelor

sale de recurs, reclamanta A.G.I. a susținut că instanța a încălcat

dispozițiile art. 295 C. proc. civ., depășind limitele cererii de apel,

întrucât criticile apelantului pârât P.M. Iași s-au referit doar la greșita

acordare a despăgubirilor bănești și nu și la restituirea în natură.

De asemenea, s-a criticat

decizia recurată pentru reținerea selectivă și eronată a constatărilor

expertizei, fără a se avea în vedere că, în prezent, terenul nu mai constituie

o cale de acces, ci doar un loc pe unde circulă personalul auxiliar al

stadionului.

Referitor la acordarea unui

teren în compensare, reclamanta-recurentă a susținut că, în mod eronat, această

solicitare a fost respinsă, fără a se administra toate dovezile necesare pentru

identificarea bunurilor disponibile.

În fața recursului nu s-au

administrat probe noi.

Examinând criticile

formulate de recurenți, Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate

pentru considerentele ce succed:

În ceea ce privește recursul

pârâtului P.M. Iași, se va constata că niciuna dintre criticile invocate nu

este întemeiată, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Curtea de apel a reținut

corect că reclamanta este atât moștenitoarea părinților săi, cât și a unchiului

și mătușii sale, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul de fond,

respectiv certificate de moștenitor și acte de stare civilă.

Conform dispozițiilor art. 4

alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în situația în care o parte dintre moștenitorii

foștilor proprietari nu și-au valorificat dreptul de a solicita măsuri

reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de stat, de cotele acestora vor

beneficia ceilalți moștenitori, care au depus în termen solicitarea de

restituire, respectiv până la data de 14 februarie 2002.

Aceștia din urmă beneficiază

de un drept de acrescământ, conform prevederilor art. 697 C. civ., indiferent

de cotele lor succesorale.

În speță, terenul ce a făcut

obiectul notificării reclamantei a fost dobândit de cumpărătorii C.O. și T.N. (tatăl

reclamantei), iar C.O. și T. sunt colaterali privilegiați, reclamanta fiind

nepoata acestora.

Din actele de la dosar

rezultă că C.T. (fostă G.) a fost soră cu mama reclamantei, T.E. (fostă G.).

Susținerea formulată de

recurentul pârât în sensul că reclamanta ar fi trebuit să dovedească că C.O. și

C.T. nu au avut moștenitori în linie directă este neîntemeiată, de vreme ce

numai reclamanta a formulat notificare în termenul legal de decădere prevăzut

de Legea nr. 10/2001, pentru terenul în litigiu.

În consecință, recursul

pârâtului este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

urmează a fi respins.

Referitor la recursul

reclamantei, ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Curtea va constata, ca neîntemeiată, critica vizând încălcarea art. 295 C.

proc. civ.

Într-adevăr, instanța de

apel poate verifica stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către

prima instanță doar în limitele cererii de apel.

Așa cum rezultă din

cuprinsul motivelor de apel, pârâtul P.M. Iași a solicitat (la pct. 2) să se

constate nelegalitatea soluției primei instanțe de restituire în natură, sau

acordare de teren în compensare, în suprafață echivalentă, sau acordarea de

măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, astfel încât nu se poate

susține că s-ar fi judecat și ceea ce nu s-a cerut, depășindu-se prerogativele

dispuse de legiuitor prin art. 295 C. proc. civ.

Faptul că apelantul pârât nu

a dezvoltat detaliat motivul de nelegalitate invocat, nereferindu-se distinct

la fiecare dintre măsurile reparatorii acordate în mod alternativ, nu împiedică

instanța de apel să analizeze legalitatea și temeinicia fiecăreia dintre aceste

măsuri.

Criticile formulate prin cel

de-al doilea motiv din recursul reclamantei, referitoare la analiza și

interpretarea selectivă și eronată a uneia dintre probele administrate

respectiv proba cu expertiză tehnică și stabilirea eronată a situației de fapt

în funcție de aceasta nu va fi analizată, întrucât se circumscrie pct. 11 al art.

304 C. proc. civ., abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Ultimul motiv al recursului

reclamantei, referitor la neacordarea unei suprafețe de teren în compensare

este, de asemenea, nefondat.

Recurenta reclamantă a

susținut că era necesară administrarea tuturor dovezilor necesare pentru a se

demonstra atât existența bunurilor disponibile cât și identificarea acestora prin

individualizarea concretă și situație juridică.

La solicitarea făcută de

instanța de apel, în exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc.

civ., ca pârâtul să depună la dosar lista cu bunuri și servicii ce ar putea fi

oferite în compensare, P.M. Iași a comunicat că în patrimoniul Municipiului

Iași nu au fost identificate astfel de bunuri.

Ulterior depunerii acestor

relații, reclamanta, prin mandatarul său, nu a solicitat alte probe pentru a

dovedi contrariul, astfel cum se poate constata din practicaua deciziei

recurate.

În lipsa unor astfel de

bunuri și a elementelor de individualizare a unor terenuri care să poată fi

acordate în compensare, stabilirea unei astfel de măsuri reparatorii ar fi fost

lipsită de finalitate, așa cum corect a reținut instanța de apel.

În consecință, se va

constata că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, respectiv a Titlului VII din Legea nr. 247/2001, hotărârea

recurată fiind legală și sub aspectul măsurilor reparatorii ce au fost acordate

reclamantei.

Ca atare, Curtea va respinge

recursul reclamantei, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta A.G.I. și pârâtul P.M. Iași împotriva deciziei nr. 69

din 18 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2009.