ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6316/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la nr. 1447/99/2008

la Tribunalul Iași, reclamantul A.C. a solicitat în contradictoriu cu Primarul

Municipiului Iași să se dispună modificarea dispoziției nr. 2331 din 2 august 2006

emisă de Primarul Municipiului Iași, prin care i-a fost respinsă cererea de

restituire a proprietății în suprafață de 1142,60 mp situată în Iași.

Prin sentința civilă nr. 1042 din 1 iunie 2009 a Tribunalului Iași s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A.C., cu domiciliul

procedural ales la cabinet avocat T.C.B., cu sediul în municipiul Iași, județul

Iași, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași, prin reprezentanții

legali și în consecință:

S-a menținut dispoziția nr. 2331 din 02 august 2006

emisă de pârâta Primarul Municipiului Iași, ca fiind temeinică și legală.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a

reținut că mama petentului A.V. a decedat în anul 2006, petentul fiind fiul

acesteia și având calitatea de moștenitor conform certificatului de moștenitor

nr. 17 din 20 aprilie 2006.

Prin dispoziția nr. 2331 din 2 august 2006 s-a

dispus acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii speciale pentru

suprafața de 1142,60 mp, apreciindu-se că această suprafață este ocupată de o

construcție, de căi de acces auto și pietonale, dar și de un spațiu verde.

Noile construcții ce au fost ridicate după

exproprierea întregii zone în care este situat imobilul ce face obiectul

prezentului litigiu, nu ocupă în totalitate terenul expropriat, dar pentru

normala lor exploatare sunt necesare căi de acces, spații verzi ce constituie

un tot inseparabil, astfel încât nu este posibil a se crea anumite spații

libere.

Împotriva sentinței civile nr. 1042 din 1 iunie 2009 a Tribunalului Iași a declarat apel A.C.V.

Apelul nu a fost motivat de apelant, a fost invocată

din oficiu excepția tardivității apelului, iar instanța a constatat că apelul a

fost formulat în termen, având în vedere comunicarea sentinței tribunalului.

Având în vedere caracterul devolutiv al apelului,

în baza art. 292 C. proc. civ., instanța de apel a analizat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, sub toate aspectele, constatând că nu sunt motive

de ordine publică care să poată fi invocate de instanță din oficiu,

respingându-l prin decizia civilă nr. 25 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Iași.

Împotriva deciziei civile a declarat recurs

reclamantul care a susținut următoarele critici de nelegalitate.

Instanța de fond - Tribunalul Iași, cât și cea de

apel - Curtea de Apel Iași, trebuiau să analizeze plângerea sub toate

aspectele, respectiv trebuiau să verifice legalitatea și temeinicia dispoziției

Primarului Municipiului Iași nr. 2331 din 2 august 2006 atât sub aspectul

restituirii în natură a terenului liber de construcții, cât și cu privire la întinderea

cotei succesorale care revenea defunctei A.V.

Se mai consideră că dispoziția Primarului

Municipiului Iași nr. 2331 din 2 august 2006, decizia civilă și sentința civilă

recurată sunt nelegale și netemeinice, întrucât nu au dat aplicare art. 4 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001.

Se solicită a se avea în vedere conținutul întocmai

al raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert inginer A.C., care

identifică o suprafață de 376,517 mp ca fiind liberă de construcții și nu

prezintă detaliile de sistematizare reținute de instanța de judecată.      Se

conchide că Tribunalul Iași apreciază greșit că la acordarea măsurilor

reparatorii în echivalent trebuie să se aibă în vedere suma încasată drept

despăgubiri de către U.M., omițând faptul că nu au existat niciodată în acest

sens prevederi legale care să includă imobilele terenuri, ci numai imobilele

construcții.

În drept, se întemeiază recursul pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat prin prisma

dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

acesta nu poate fi primit pentru considerentele ce succed:

Prin sentința civilă nr. 1042/2009 a

Tribunalului Iași s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A.C.V.,

considerându-se că soluția de respingere a cererii de restituire în natură a

terenului solicitat este legală, impunându-se acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale.

Prin decizia nr. 25/2010 a Curții de Apel Iași

s-a respins apelul declarat de reclamant, cauza fiind analizată prin prisma

dispozițiilor art. 292 C. proc. civ., apelul nefiind motivat.

Criticile invocate de recurentul reclamant

împotriva deciziei și sentinței primei instanțe nu pot fi primite, ele fiind

formulate prima oară în recurs.

Astfel, susținerile indicate drept critici de

nelegalitate împotriva hotărârii primei instanțe, pe care reclamantul nu le-a

formulat în apel nu pot fi invocate în calea procesuală a recursului (fiind

omisso

medio

).

Considerentele de fapt și de drept, în raport cu

care prima instanță a stabilit că imobilul solicitat nu poate fi restituit în

natură, nu au fost contestate, criticate prin motivele de apel, astfel încât

motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant invocate direct, în

prezenta fază procesuală, nu pot face obiectul analizei instanței de control judiciar.

Pentru aceste considerente, se va respinge

recursul declarat de recurentul reclamant și în baza art. 312 C. proc. civ. se

va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

A.C.V. împotriva deciziei civile nr. 25 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel

Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

noiembrie 2010.