ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6990/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă de reclamantul P.V.C., pe rolul Tribunalului Iași, s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 1455/2006 emisă de Primarul municipiului Iași și restituirea în natură a terenului în suprafața de 230 m.p. situat în Iași, str. Turturelelor. Prin sentința civilă nr. 2517 din 15 noiembrie 2006, Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamant așa cum a fost formulată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel că suprafața de teren identificată în schița anexă la raportul de expertiză efectuată de C.G., de 2,30, este liberă de orice construcție și are destinația de spațiu verde astfel că se impunea restituirea în natură a acestei suprafețe de teren.

Urmare admiterii apelului declarat de pârâtul P.M. Iași, prin decizia nr. 201 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a dispus schimbarea în tot a sentinței atacate și în consecință s-a respins acțiunea reclamantului. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că deși terenul în litigiu este cuprins în planul de sistematizare a orașului și noile construcții nu au ocupat în totalitate terenurile expropriate, restituirea în natură nu este posibilă a terenului. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 6165 din 28 septembrie 2007, s-a admis recursul reclamantului, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare cu indicația de a se stabili dacă terenul indicat ca spațiu verde reprezintă o amenajare de utilitate publică în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată și în ce mod restituirea în natură ar afecta buna utilizare a construcțiilor limitrofe.

Rejudecându-se cauza s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice topo – cadastrale și prin decizia nr. 201 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Iași, a admis apelul pârâtului și pe fond a respins acțiunea reclamantului. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că nu este posibilă restituirea în natură a terenului în suprafață de 230 m.p. situat în Iași, str. Turturelelor, neocupat de construcții, deoarece este necesar bunei utilizări a blocurilor învecinate și întreaga zonă aparține domeniului public de interes local conform Legii nr. 213/1998. Prin recursul declarat, reclamantul a susținut că hotărârea este nelegală, criticând-o sub aspectul faptului că nu s-a răspuns problemelor stabilite prin decizii de casare, că terenul este între curți de acces numai pe două laturi și că prin restituirea lui nu se afectează utilitatea acestora.

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Prin dispoziția civilă nr. 1455 din 26 aprilie 2006, emisă de pârâtul P.M. Iași, s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești pentru imobilul mai sus menționat și a propus acordarea de despăgubiri în baza Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Din raportul de expertiză efectuat în cauză, cu ocazia rejudecării apelului, rezultă că terenul a fost identificat prin planul de situație din anul 1955, cu o suprafață de 318.800 m.p., între punctele de frântură 1, 2, 3, 4, 5, 1. Tot din concluziile raportului de expertiză rezultă că din suprafața de teren revendicată o parte de 18.845 m.p. are destinația de cale de acces pentru una din scările blocului Z8, restul terenului nefiind afectat de utilități publice.

Suprafața de 230 m.p. revendicată de recurent nu poate fi restituită în natură pentru că pentru normala exploatare a blocurilor construite pe terenul expropriat sunt necesare căi de acces, spații verzi care constituie un tot inseparabil, astfel încât nu este posibil a se crea o porțiune liberă. Drept urmare, instanța de apel în mod corect a reținut că terenul în litigiu este cuprins în planul de sistematizare al orașului și în raport de dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 pentru suprafața afectată amenajărilor de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Prin decizia de casare s-a trimis cauza spre rejudecare cu indicația de a se stabili dacă terenul indicat ca spațiu verde reprezintă o amenajare de utilitate publică, în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată și în ce mod restituirea în natură ar afecta buna utilizare a construcțiilor limitrofe, ceea ce instanța de rejudecare prin decizia recurată a lămurit în sensul arătat mai sus. În aceste condiții dispoziția emisă de primar ca și hotărârea pronunțată de instanța de apel sunt legale iar recursul, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.V.C. împotriva deciziei nr. 201 din 16 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2009.