ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6990/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă de

reclamantul P.V.C., pe rolul Tribunalului Iași, s-a solicitat instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 1455/2006

emisă de Primarul municipiului Iași și restituirea în natură a terenului în

suprafața de 230 m.p. situat în Iași, str. Turturelelor.

Prin sentința civilă nr. 2517

din 15 noiembrie 2006, Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamant

așa cum a fost formulată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin.

(1) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel că suprafața de teren

identificată în schița anexă la raportul de expertiză efectuată de C.G., de

2,30, este liberă de orice construcție și are destinația de spațiu verde astfel

că se impunea restituirea în natură a acestei suprafețe de teren.

Urmare admiterii apelului

declarat de pârâtul P.M. Iași, prin decizia nr. 201 din 26 noiembrie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a dispus schimbarea în tot a sentinței

atacate și în consecință s-a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că deși terenul în litigiu este cuprins în planul de

sistematizare a orașului și noile construcții nu au ocupat în totalitate

terenurile expropriate, restituirea în natură nu este posibilă a terenului.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia civilă nr. 6165 din 28 septembrie 2007, s-a admis

recursul reclamantului, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare

cu indicația de a se stabili dacă terenul indicat ca spațiu verde reprezintă o

amenajare de utilitate publică în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

republicată și în ce mod restituirea în natură ar afecta buna utilizare a

construcțiilor limitrofe.

Rejudecându-se cauza s-a

dispus efectuarea unei noi expertize tehnice topo – cadastrale și prin decizia nr.

201 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Iași, a admis apelul pârâtului și pe

fond a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că nu este posibilă restituirea în natură a

terenului în suprafață de 230 m.p. situat în Iași, str. Turturelelor, neocupat

de construcții, deoarece este necesar bunei utilizări a blocurilor învecinate

și întreaga zonă aparține domeniului public de interes local conform Legii nr. 213/1998.

Prin recursul declarat, reclamantul

a susținut că hotărârea este nelegală, criticând-o sub aspectul faptului că nu

s-a răspuns problemelor stabilite prin decizii de casare, că terenul este între

curți de acces numai pe două laturi și că prin restituirea lui nu se afectează

utilitatea acestora.

Recursul va fi respins, ca

nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziția civilă nr. 1455

din 26 aprilie 2006, emisă de pârâtul P.M. Iași, s-a respins cererea de

acordare de măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești pentru imobilul

mai sus menționat și a propus acordarea de despăgubiri în baza Titlului VII din

Legea nr. 247/2005.

Din raportul de expertiză

efectuat în cauză, cu ocazia rejudecării apelului, rezultă că terenul a fost identificat

prin planul de situație din anul 1955, cu o suprafață de 318.800 m.p., între

punctele de frântură 1, 2, 3, 4, 5, 1.

Tot din concluziile

raportului de expertiză rezultă că din suprafața de teren revendicată o parte

de 18.845 m.p. are destinația de cale de acces pentru una din scările blocului

Z8, restul terenului nefiind afectat de utilități publice.

Suprafața de 230 m.p.

revendicată de recurent nu poate fi restituită în natură pentru că pentru

normala exploatare a blocurilor construite pe terenul expropriat sunt necesare

căi de acces, spații verzi care constituie un tot inseparabil, astfel încât nu

este posibil a se crea o porțiune liberă.

Drept urmare, instanța de

apel în mod corect a reținut că terenul în litigiu este cuprins în planul de

sistematizare al orașului și în raport de dispozițiile art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 pentru suprafața afectată amenajărilor de utilitate publică,

măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Prin decizia de casare s-a

trimis cauza spre rejudecare cu indicația de a se stabili dacă terenul indicat

ca spațiu verde reprezintă o amenajare de utilitate publică, în sensul art. 11

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată și în ce mod restituirea în natură

ar afecta buna utilizare a construcțiilor limitrofe, ceea ce instanța de rejudecare

prin decizia recurată a lămurit în sensul arătat mai sus.

În aceste condiții

dispoziția emisă de primar ca și hotărârea pronunțată de instanța de apel sunt

legale iar recursul, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., se va respinge

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul P.V.C. împotriva deciziei nr. 201 din 16

noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2009.