ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1673/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1673/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1017 din 1 aprilie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantul I.V.V. în
contradictoriu cu pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, D.N.A., Ministerul Internelor și Reformei
Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat pârâtul
Ministerul Internelor și Reformei Administrative la plata către reclamant a
sporului de fidelitate aferent anului 2005, actualizat cu indicele de inflație
de la data nașterii dreptului până la data plății efective; a respins cererea
privind acordarea sporului de misiune permanentă, ca neîntemeiată; a respins
acțiunea reclamantului față de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și Ministerul Economiei și Finanțelor; a
respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor
formulată de Ministerul Public, ca neîntemeiată.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, că reclamantul
are gradul profesional de comisar șef, fiind însă detașat în interesul
serviciului ca ofițer de poliție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., deci dreptul pretins constând în
sporul de misiune permanentă de 25% este un drept necuvenit.
S-a mai reținut
că acest spor a fost inclus în sumele lunare acordate și de care reclamantul a
beneficiat până la data de 7 octombrie 2005, ca ofițer detașat în D.N.A., iar
pe de altă parte, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 134/2005, ce modifică
și completează O.U.G. nr. 43/2000, ofițerii de poliție judiciară detașați în
cadrul D.N.A. au fost excluși din categoriile ofițerilor beneficiari ai
sporului de misiune permanentă, nemaifăcându-se nici o referire la aplicarea
art. 11 din O.G. nr. 38/ 2003, referitor la sporul de misiune permanentă.
Instanța de fond
a mai apreciat întemeiată acțiunea reclamantului doar în ceea ce privește solicitarea
acestuia privitoare la acordarea sporului de fidelitate pe anul 2005, față de
incidența dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003, potrivit cu care „pentru
activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională,
ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist,
funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de
fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin
ordin al ministrului de interne”.
Dreptul la plata
sporului de fidelitate este cuvenit pe întreg anul 2005 față de activitatea
desfășurată de reclamant, în calitatea sa de polițist în cadrul D.N.A., în
ciuda suspendării dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003, care nu pot
impieta asupra existenței și recunoașterii dreptului.
Instanța de fond
a apreciat că acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu Ministerul
Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și
Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată față de acești pârâți,
având în vedere natura dreptului pretins, drept care naște obligația de plată
în sarcina Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ca instituție
publică centrală, care se află în raporturi de serviciu cu reclamantul.
De asemenea, cererea
de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul
Public, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva
acestei hotărâri, reclamantul I.V.V. și pârâții Ministerul Administrației și
Internelor și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție Curte de Casație și Justiție, au declarat recurs.
I. Reclamantul I.V.V.
în motivarea recursului arată că în ceea ce privește acordarea sporului pentru
misiune permanentă, nu s-a pus niciun moment problema să opteze între cele două
tipuri de salarizare (fiind evident faptul că salariul la D.N.A. era mai mare
decât cel primit anterior), motivul acțiunii fiind acela că din salariul de
bază a fost scos unul din elementele sale componente (sporul pentru misiune
permanentă).
Pentru ca
salariul de bază să fie complet, întreg, acesta trebuie să cuprindă cumulativ
toate elementele prevăzute de lege; sporul pentru misiune permanentă fiind scos
din componență fără a exista vreo prevedere legală în acest sens.
Referitor la capătul
de cerere privind acordarea sporului de fidelitate recurentul apreciază că instanța
în mod greșit a obligat Ministerul Internelor și Reformei Administrative și nu D.N.A.
la plata sporului aferent pentru anul 2005 și nu pentru perioada 2005 și până
în prezent cum este specificat în acțiune.
II. Pârâtul
Ministerul Administrației și Internelor în motivarea recursului susține că
intimatul-reclamant este ofițer de poliție judiciară și își desfășoară
activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție de la data de 20
octombrie 2003, iar salarizarea acestuia se face potrivit normelor cuprinse în
Anexa 4 privind salarizarea polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara
Ministerului Internelor și Reformei Administrative din O.G. nr. 38/2003 privind
salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările
ulterioare.
În ceea ce
privește drepturile bănești cuvenite polițiștilor detașați în cadrul altor
instituții, Ministerului Internelor și Reformei Administrative îi revin doar
obligații privind stabilirea și plata drepturilor de pensie, a ajutoarelor
acordate la încetarea raporturilor de serviciu și a drepturilor bănești
reprezentate de salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la
acesta (pct. 7 - Anexa 4 a O.G. nr. 38/2003, cu modificările și completările
ulterioare).
Astfel,
salarizarea polițiștilor detașați la D.N.A. se face din fondurile acestei
direcții potrivit prevederilor legale arătate anterior, care nu includ
acordarea primei de concediu și a sporului de fidelitate prevăzute de art. 6
din O.G. nr. 38/2003, modificată și completată.
III. Ministerul
Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în motivarea
recursului arată că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2002, privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților
publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corupției, prin art. 2 pct. 19, s-a produs o asimilare din punctul
de vedere al salarizării între ofițerii de politie judiciară și magistrați,
art. 28 alin. (3) fiind modificat în sensul că ofițerii de poliție judiciară
prevăzuți la art. 10 sunt salarizați cu indemnizația prevăzută în anexa nr. 1,
cap. A, nr. crt. 18 la O.U.G. nr. 177/2002, aceasta fiind unica formă de
salarizare, având astfel coeficientul de multiplicare al unui procuror de la
parchetele de pe lângă curțile de apel.
În prezent
salarizarea ofițerilor de poliție judiciară se efectuează potrivit prevederilor
O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor,
procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată
prin Legea nr. 45/2007 salariul de bază de care beneficiază ofițerii de poliție
judiciară fiind calculat, potrivit art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2006, în
funcție de coeficientul de multiplicare 13, 500 prevăzut la pct. 28 din anexa
nr. 1 cap. A din ordonanță, pentru judecătorii si procurorii cu 3-4 ani vechime
în funcția de magistrat.
În aceste
condiții, se apreciază că instanța de fond trebuia să admită excepția
inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în
raport de dispozițiile art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 177/2002, privind
salarizarea și alte drepturi ale magistraților și altor categorii de personal,
precum și a art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27 din 29 martie 2006, privind
salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii
de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007.
Recurentul mai
arată că sporul de fidelitate, se acordă în conformitate cu dispozițiile art. 6
din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003.
Ulterior, însă
în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 118/2004,
privind acordarea unor drepturi salariale personalului din cadrul Ministerul
Administrației și Internelor, în anul 2005 s-a suspendat aplicarea
dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003.
Examinând cauza în raport cu actele
și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv
cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că numai recursurile
declarate de pârâți sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în
continuare.
Soluția instanței de fond este dată
cu aplicarea greșită a legii, fiind incident în cauză motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamantul este polițist și a fost
detașat în cadrul Direcției Naționale Anticorupție ca ofițer de poliție
judiciară, iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul
polițistului aceștia sunt funcționari publici cu statut special.
În condițiile în care acesta a fost
detașat la D.N.A. îi sunt aplicabile prevederile din trei domenii reglementate
diferit: dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002, cele ale Legii nr. 360/2002 și O.G.
nr. 2003 privind salarizarea polițiștilor și ale legilor de salarizare
aplicabile justiției (Legea nr. 50/1996, cu modificările ulterioare, O.G. nr.
177/2002 și O.U.G. nr. 27/2006, cu modificările ulterioare).
Chiar dacă a fost detașat la D.N.A. ca
ofițer de poliție judiciară, polițistul rămâne un funcționar public cu statut
special, salarizat conform unor dispoziții speciale, aplicabile acelora care
îndeplinesc funcții în afara Ministerului de Interne, respectiv, cele cuprinse
în Anexa 1 pct. 1 lit. a) și b) din O.G. nr. 38/2003, norme care derogă de la
dispozițiile art. 2, art. 6 și art. 11 din același act normativ în ceea ce
privește sporul pentru misiune permanentă și cel de fidelitate.
Aceste dispoziții devin aplicabile potrivit
art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi
ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul
justiției, dar și prevederi anterioare aveau același conținut [art. 20 alin. (3)
din O.U.G. nr. 24/2004, prevedea că ofițerii de poliție din D.N.A. beneficiază
de drepturile prevăzute în anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 și de cele prevăzute în
ordonanță, iar salarizarea se făcea conform anexei nr. 1 cap. A și art. 29 din
O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților
fiind aproape identic și în urma modificărilor aduse O.U.G. nr. 43/2002 prin
O.U.G. nr. 134/2005].
Anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor derogă de la
prevederile art. 2, art. 6 și art. 11 din același act normativ pentru că se
prevede expres la pct. 1 din Anexa 4 că polițiștii detașați în baza reglementărilor
în vigoare să îndeplinească funcții în afara Ministerului de Interne
beneficiază de următoarele drepturi salariale:
a) salariul de bază al funcției
îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizație, premii, sporuri și alte
drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară
activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective, iar
salariul de bază al funcției îndeplinite reprezintă salariul pentru funcția
îndeplinită.
b) salariul pentru gradul profesional și
gradațiile calculate la acestea, potrivit legislației care se aplică
polițiștilor.
c) în situația în care drepturile salariale
prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca
polițiști încadrați în instituțiile din structura poliției pe funcții similare
celor prin care le îndeplinesc la instituțiile unde sunt detașați, cei în cauză
pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție.
Având în vedere că veniturile salariale
prevăzute de lit. a) și b) sunt mai mari, în cazul polițiștilor detașați la D.N.A.
se aplică prevederile Anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 și, așa cum am arătat,
acestea exclud posibilitatea ca sporul de misiune permanentă, prevăzut de art.
11 din O.G. nr. 38/2003 și sporul de fidelitate, prevăzut de art. 6 din același
act normativ să fie acordat pentru că nu este enumerat între sporurile prevăzute
în Anexă.
Aceștia vor putea beneficia numai de
prevederile Anexei 4 la O.G. nr. 38/2003 și de salarizarea prevăzută pentru
magistrați, prin asimilare.
Pentru că Anexa 4 pct. 1 lit. a) din O.G.
nr. 38/2003 face referire la „sporuri și alte drepturi” ce se acordă în
unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică
în unitățile respective și o dovadă a faptului că polițiștii detașați la D.N.A.
nu puteau beneficia de spor de misiune permanentă și de fidelitate în baza unor
dispoziții legale este modificarea adusă de Legea nr. 97/2008 privind aprobarea
O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în
domeniul justiției care a prevăzut în art. 90
2
din Legea nr.
567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești
și al parchetelor de pe lângă acestea, că funcționarii publici și personalul
contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă
acestea sunt salarizați potrivit dispozițiilor legale aplicabile acelorași
categorii de personal din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii, iar în
baza acestui text polițiștii detașați la D.N.A., începând cu 18 aprilie 2008, beneficiază de spor de stabilitate și spor de confidențialitate.
Prin urmare, nu
se poate concepe ca ofițerii de poliție judiciară detașați la D.N.A. să
beneficieze concomitent atât de drepturile și sporurile specifice polițiștilor,
cât și magistraților pentru că prevederile legale stabilesc drepturile și
sporurile de care pot beneficia pe perioada detașării la D.N.A., iar între
acestea nu se regăsesc sporul de misiune permanentă și sporul de fidelitate.
Pentru
considerentele deja expuse Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant
este nefondat, motiv pentru care îl va respinge ca atare.
În consecință,
pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și
art. 314 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
privind contenciosul administrativ, Înalta Curte va admite recursurile
declarate de pârâți și pe cale de consecință va modifica sentința atacată în
sensul respingerii acțiunii reclamantului I.V.V., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
Ministerul Administrației și Internelor și de Ministerul Public, Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 1017
din 1 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul că
respinge acțiunea reclamantului I.V.V., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.