ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1673/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1017 din 1 aprilie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantul I.V.V. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative la plata către reclamant a sporului de fidelitate aferent anului 2005, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective; a respins cererea privind acordarea sporului de misiune permanentă, ca neîntemeiată; a respins acțiunea reclamantului față de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.

și Ministerul Economiei și Finanțelor; a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, că reclamantul are gradul profesional de comisar șef, fiind însă detașat în interesul serviciului ca ofițer de poliție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., deci dreptul pretins constând în sporul de misiune permanentă de 25% este un drept necuvenit. S-a mai reținut că acest spor a fost inclus în sumele lunare acordate și de care reclamantul a beneficiat până la data de 7 octombrie 2005, ca ofițer detașat în D.N.A., iar pe de altă parte, după intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 134/2005, ce modifică și completează O.U.G. nr. 43/2000, ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul D.N.A. au fost excluși din categoriile ofițerilor beneficiari ai sporului de misiune permanentă, nemaifăcându-se nici o referire la aplicarea art. 11 din O.G. nr. 38/ 2003, referitor la sporul de misiune permanentă. Instanța de fond a mai apreciat întemeiată acțiunea reclamantului doar în ceea ce privește solicitarea acestuia privitoare la acordarea sporului de fidelitate pe anul 2005, față de incidența dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003, potrivit cu care „pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne”.

Dreptul la plata sporului de fidelitate este cuvenit pe întreg anul 2005 față de activitatea desfășurată de reclamant, în calitatea sa de polițist în cadrul D.N.A., în ciuda suspendării dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003, care nu pot impieta asupra existenței și recunoașterii dreptului. Instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată față de acești pârâți, având în vedere natura dreptului pretins, drept care naște obligația de plată în sarcina Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ca instituție publică centrală, care se află în raporturi de serviciu cu reclamantul.

De asemenea, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public, a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul I.V.V. și pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Curte de Casație și Justiție, au declarat recurs. I. Reclamantul I.V.V. în motivarea recursului arată că în ceea ce privește acordarea sporului pentru misiune permanentă, nu s-a pus niciun moment problema să opteze între cele două tipuri de salarizare (fiind evident faptul că salariul la D.N.A. era mai mare decât cel primit anterior), motivul acțiunii fiind acela că din salariul de bază a fost scos unul din elementele sale componente (sporul pentru misiune permanentă).

Pentru ca salariul de bază să fie complet, întreg, acesta trebuie să cuprindă cumulativ toate elementele prevăzute de lege; sporul pentru misiune permanentă fiind scos din componență fără a exista vreo prevedere legală în acest sens. Referitor la capătul de cerere privind acordarea sporului de fidelitate recurentul apreciază că instanța în mod greșit a obligat Ministerul Internelor și Reformei Administrative și nu D.N.A. la plata sporului aferent pentru anul 2005 și nu pentru perioada 2005 și până în prezent cum este specificat în acțiune. II.

Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor în motivarea recursului susține că intimatul-reclamant este ofițer de poliție judiciară și își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție de la data de 20 octombrie 2003, iar salarizarea acestuia se face potrivit normelor cuprinse în Anexa 4 privind salarizarea polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara Ministerului Internelor și Reformei Administrative din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește drepturile bănești cuvenite polițiștilor detașați în cadrul altor instituții, Ministerului Internelor și Reformei Administrative îi revin doar obligații privind stabilirea și plata drepturilor de pensie, a ajutoarelor acordate la încetarea raporturilor de serviciu și a drepturilor bănești reprezentate de salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acesta (pct. 7 - Anexa 4 a O.G.

nr. 38/2003, cu modificările și completările ulterioare). Astfel, salarizarea polițiștilor detașați la D.N.A. se face din fondurile acestei direcții potrivit prevederilor legale arătate anterior, care nu includ acordarea primei de concediu și a sporului de fidelitate prevăzute de art. 6 din O.G. nr. 38/2003, modificată și completată. III.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în motivarea recursului arată că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2002, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, prin art. 2 pct. 19, s-a produs o asimilare din punctul de vedere al salarizării între ofițerii de politie judiciară și magistrați, art. 28 alin. (3) fiind modificat în sensul că ofițerii de poliție judiciară prevăzuți la art. 10 sunt salarizați cu indemnizația prevăzută în anexa nr. 1, cap. A, nr. crt. 18 la O.U.G. nr. 177/2002, aceasta fiind unica formă de salarizare, având astfel coeficientul de multiplicare al unui procuror de la parchetele de pe lângă curțile de apel.

În prezent salarizarea ofițerilor de poliție judiciară se efectuează potrivit prevederilor O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007 salariul de bază de care beneficiază ofițerii de poliție judiciară fiind calculat, potrivit art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2006, în funcție de coeficientul de multiplicare 13, 500 prevăzut la pct. 28 din anexa nr. 1 cap. A din ordonanță, pentru judecătorii si procurorii cu 3-4 ani vechime în funcția de magistrat. În aceste condiții, se apreciază că instanța de fond trebuia să admită excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în raport de dispozițiile art. 42 alin. (1) din O.U.G.

nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și altor categorii de personal, precum și a art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27 din 29 martie 2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007. Recurentul mai arată că sporul de fidelitate, se acordă în conformitate cu dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003. Ulterior, însă în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 118/2004, privind acordarea unor drepturi salariale personalului din cadrul Ministerul Administrației și Internelor, în anul 2005 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art. 6 din O.G.

nr. 38/2003. Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că numai recursurile declarate de pârâți sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Reclamantul este polițist și a fost detașat în cadrul Direcției Naționale Anticorupție ca ofițer de poliție judiciară, iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului aceștia sunt funcționari publici cu statut special. În condițiile în care acesta a fost detașat la D.N.A.

îi sunt aplicabile prevederile din trei domenii reglementate diferit: dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002, cele ale Legii nr. 360/2002 și O.G. nr. 2003 privind salarizarea polițiștilor și ale legilor de salarizare aplicabile justiției (Legea nr. 50/1996, cu modificările ulterioare, O.G. nr. 177/2002 și O.U.G. nr. 27/2006, cu modificările ulterioare). Chiar dacă a fost detașat la D.N.A. ca ofițer de poliție judiciară, polițistul rămâne un funcționar public cu statut special, salarizat conform unor dispoziții speciale, aplicabile acelora care îndeplinesc funcții în afara Ministerului de Interne, respectiv, cele cuprinse în Anexa 1 pct. 1 lit. a) și b) din O.G. nr. 38/2003, norme care derogă de la dispozițiile art. 2, art. 6 și art. 11 din același act normativ în ceea ce privește sporul pentru misiune permanentă și cel de fidelitate.

Aceste dispoziții devin aplicabile potrivit art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, dar și prevederi anterioare aveau același conținut [art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2004, prevedea că ofițerii de poliție din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 și de cele prevăzute în ordonanță, iar salarizarea se făcea conform anexei nr. 1 cap. A și art. 29 din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților fiind aproape identic și în urma modificărilor aduse O.U.G. nr. 43/2002 prin O.U.G. nr. 134/2005]. Anexa 4 la O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor derogă de la prevederile art. 2, art. 6 și art. 11 din același act normativ pentru că se prevede expres la pct. 1 din Anexa 4 că polițiștii detașați în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții în afara Ministerului de Interne beneficiază de următoarele drepturi salariale: a) salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizație, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective, iar salariul de bază al funcției îndeplinite reprezintă salariul pentru funcția îndeplinită.

b) salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acestea, potrivit legislației care se aplică polițiștilor. c) în situația în care drepturile salariale prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști încadrați în instituțiile din structura poliției pe funcții similare celor prin care le îndeplinesc la instituțiile unde sunt detașați, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție. Având în vedere că veniturile salariale prevăzute de lit. a) și b) sunt mai mari, în cazul polițiștilor detașați la D.N.A. se aplică prevederile Anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 și, așa cum am arătat, acestea exclud posibilitatea ca sporul de misiune permanentă, prevăzut de art. 11 din O.G.

nr. 38/2003 și sporul de fidelitate, prevăzut de art. 6 din același act normativ să fie acordat pentru că nu este enumerat între sporurile prevăzute în Anexă. Aceștia vor putea beneficia numai de prevederile Anexei 4 la O.G. nr. 38/2003 și de salarizarea prevăzută pentru magistrați, prin asimilare. Pentru că Anexa 4 pct. 1 lit. a) din O.G. nr. 38/2003 face referire la „sporuri și alte drepturi” ce se acordă în unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective și o dovadă a faptului că polițiștii detașați la D.N.A. nu puteau beneficia de spor de misiune permanentă și de fidelitate în baza unor dispoziții legale este modificarea adusă de Legea nr. 97/2008 privind aprobarea O.U.G.

nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției care a prevăzut în art. 90 2 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, că funcționarii publici și personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea sunt salarizați potrivit dispozițiilor legale aplicabile acelorași categorii de personal din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii, iar în baza acestui text polițiștii detașați la D.N.A., începând cu 18 aprilie 2008, beneficiază de spor de stabilitate și spor de confidențialitate. Prin urmare, nu se poate concepe ca ofițerii de poliție judiciară detașați la D.N.A.

să beneficieze concomitent atât de drepturile și sporurile specifice polițiștilor, cât și magistraților pentru că prevederile legale stabilesc drepturile și sporurile de care pot beneficia pe perioada detașării la D.N.A., iar între acestea nu se regăsesc sporul de misiune permanentă și sporul de fidelitate. Pentru considerentele deja expuse Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este nefondat, motiv pentru care îl va respinge ca atare. În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâți și pe cale de consecință va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului I.V.V., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 1017 din 1 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului I.V.V., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.