ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 293/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 10 iunie 2008 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, M.L., a declarat recurs împotriva sentinței civile ne.1032 din 1 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr.349/2/2008 al Curții de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal , solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii formulate. În motivarea recursului, petentul a susținut că instanța de judecată nu a acordat atenția necesară acțiunii, inversând solicitările pe care le-a formulat prin cererea de chemare în judecată. A mai susținut că nu s-a pus nici un moment problema optării între cele 2 tipuri de salarizări (pentru polițiștii detașați la D.N.A.

și pentru polițiștii ce îndeplinesc funcții în interiorul Ministerului Internelor și Reformei Administrative) fiind evident că mai mare este salariul pentru polițiștii detașați la D.N.A.. Consideră recurentul că beneficiază de spor de misiune permanentă ce face parte din salariul de bază și de „spor de fidelitate începând din octombrie 2005 și până în prezent. Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat la 31 iulie 2008 „Întâmpinare” prin care a solicitat respingerea recursului declarat de M.L., ca nefondat. Sub acest aspect s-a invocat faptul că anterior lunii octombrie 2005, art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 privind D.N.A., cu modificările și completările ulterioare stipula că salarizarea polițiștilor detașați în cadrul acestei unități se realiza potrivit art. 11 (spor de misiune permanentă) și anexei 4 la O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, însă aceste prevederi au fost modificate de pct. 23 al art. 1 din O.U.G. nr. 134 din 29 septembrie 2005, publicată în M. Of. nr. 899 din 7 octombrie 2005, dată de la care sediul materiei în ceea ce privește salarizarea polițiștilor detașați la D.N.A., este reprezentat doar de Anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare”. Deci petentul – „ofițer de poliție detașat la D.N.A. este salarizat potrivit prevederilor legale arătate (aplicabile personalului civil din cadrul D.N.A.) fără a fi îndreptățit la acordarea sporului de fidelitate (ulterior detașării) și a sporului de misiune permanentă”.

La recursul în cauză, a formulat întâmpinare și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care a solicitat respingerea recursului declarat de M.L. împotriva sentinței civile nr. 1032 din 1 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 349/2/2008. În susținerea întâmpinării se precizează că la 10 octombrie 2005, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 137/2005, pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 43/2002 privind P.N.A., prin care P.N.A. s-a transformat în D.N.A., cu structură autonomă, cu personalitate juridică proprie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea P.N.A.

Conform art. 1 pct. 23 din acest act normativ (se precizează în întâmpinare) ofițerii de poliție judiciară beneficiază doar de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, precum și de drepturile prevăzute în O.U.G. nr. 137/2005, nemaifiind prevăzute drepturile prevăzute de art. 11 din O.U.G. nr. 38/2003, respectiv „Sporul de misiune permanentă”. De altfel, s-a făcut precizarea că sporul de misiune permanentă a și fost abrogat. Cât privește „Sporul de fidelitate” conform art. 6 din O.G. nr. 38/2003 s-a suspendat în 2005 astfel încât în mod corect cererea petentului a fost respinsă de instanța de fond ca neîntemeiată.

În același sens de respingere a recursului declarat de M.L. este și întâmpinarea D.N.A. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că prin sentința nr. 1032 din 1 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și pârâtul, respectiv chematul în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor, ca neîntemeiată. Instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 16 ianuarie 2008, reclamantul M.L.

a solicitat în contradictoriu cu pârâții, obligarea acestora la plata „sporului pentru misiune permanentă aferent perioadei octombrie 2005 până în prezent și a sporului de fidelitate pentru perioada octombrie 2005 până în prezent, ambele sporuri, actualizate cu rata inflației. Curtea de Apel București a constatat prin hotărârea recurată în cauză că, reclamantul, în calitate de ofițer de poliție detașat la D.N.A., beneficiază de drepturile salariale stabilite în conformitate cu art. 1 anexa 4 din O.G. nr. 38/2003 și că beneficiază de un drept de opțiune între drepturile salariale cuvenite personalului civil din cadrul unității în care a fost detașat și cele cuvenite funcției de polițist pe care o îndeplinea.

S-a mai precizat că reclamantului nu i se dă posibilitatea să combine dispozițiile referitoare la salarizarea personalului civil din cadrul instituției unde este detașat cu dispozițiile referitoare la salarizarea polițiștilor , cumulând astfel avantajele de la ambele sisteme de salarizare. Așa fiind, instanța de fond a reținut că reclamantul neoptând după momentul detașării pentru salarizarea aferentă polițiștilor urmează să i se aplice acestuia normele de salarizare incidente în cazul magistraților ca personal civil din cadrul unității unde a fost detașat reclamantul. Din acest punct de vedere a precizat instanța de fond „pentru personalul civil din unitățile unde a fost detașat reclamantul nu se reglementează nici sporul pentru misiune permanentă și nici sporul de fidelitate”.

Analizându-se actele cauzei, avându-se în vedere sentința recurată în cauză și motivele recursului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, constată următoarele. Conform art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002 „în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul P.N.A., funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a P.N.A.”, sub autoritatea procurorului general al P.N.A. efectuând actele de cercetare penală numai sub directa conducere, supraveghere și controlul nemijlocit al procurorilor din P.N.A. După înființarea acestor funcții în cadrul P.N.A. s-a pus problema salarizării, care s-a efectuat în baza dispozițiilor art. 28 alin. (3) din O.U.G.

nr. 43/2002, în vigoare până la data de 11 aprilie 2002. Potrivit acestor dispoziții „ofițerii de poliție judiciară beneficiau de drepturile bănești și materiale prevăzute în Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, precum și de drepturile prevăzute de legislația specială pentru personalul militar”. Ulterior odată cu modificarea dispozițiilor legale sus-citate prin O.U.G. nr. 24/2004 s-a prevăzut că ofițerii de poliție judiciară din P.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa 4 la O.G.

nr. 8/2003, aprobată cu modificări și completări, avându-se în vedere coeficientul de multiplicare al unui procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii. Cât privește drepturile prevăzute în anexa nr. 4 a O.U.G. nr. 38/2003, polițiștii detașați să îndeplinească funcții în afara Ministerului Administrației și Internelor, beneficiază de salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitățile unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective, de salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acesta, potrivit legislației care se aplică polițiștilor, deci nu și sporul de misiune permanentă care este prevăzut în cuprinsul art.11 din actul normativ menționat.

La 10 octombrie 2005 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 137/2005, pentru modificarea și completarea O.U.G.nr. 43/2002 privind P.N.A. prin care P.N.A. s-a transformat în D.N.A. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Conform art. 1 pct. 23 din acest ultim act normativ ofițerii de poliție judiciară beneficiază doar de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor (aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003), nemaifiind precizate și drepturile prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 38/2003 respectiv „sporul de misiune permanentă”. Acest spor de misiune permanentă nu se aplică ofițerilor de poliție judiciară din cadrul D.N.A.

Recurentul M.L. este ofițer de poliție judiciară din cadrul D.N.A. și a solicitat prin cerere de chemare în judecată sporul de misiune permanentă din octombrie 2005. Rezultă deci, că odată detașat ca ofițer judiciar D.N.A., sub regimul O.U.G. nr. 137/2005 care în art. 1 pct. 23 nu mai prevede sporul „de misiune permanentă”, în mod corect instanța de fond a considerat cererea ca neîntemeiată. Cât privește sporul de fidelitate, de asemenea cerut de recurentul-reclamant acesta este suspendat conform art. 6 din O.G. nr. 38/2003, astfel încât în mod corect și cu privire la această cerere, instanța de fond a stabilit netemeinicia acțiunii. Susținerea recurentului că instanța de judecată a inversat solicitările sale și este greșită invocarea opțiunii între cele 2 tipuri de salarizări este nerelevantă cauzei.

În mod corect acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată pe de o parte pentru că sporul de misiune permanentă nu mai există pentru ofițerii judiciari detașați la D.N.A., iar sporul de fidelitate este suspendat. Așa fiind critica așa cum a fost prezentată de recurent nu este de natură a determina schimbarea hotărârii atacate astfel încât potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.L. împotriva sentinței civile nr. 1032 din 1 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.