ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 293/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 iunie

2008 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, M.L., a declarat recurs împotriva sentinței civile ne.1032 din 1

aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr.349/2/2008 al Curții de Apel

București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal , solicitând

admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii

formulate.

În motivarea recursului, petentul a

susținut că instanța de judecată nu a acordat atenția necesară acțiunii,

inversând solicitările pe care le-a formulat prin cererea de chemare în

judecată.

A mai susținut că nu s-a pus nici un

moment problema optării între cele 2 tipuri de salarizări (pentru polițiștii

detașați la D.N.A. și pentru polițiștii ce îndeplinesc funcții în interiorul

Ministerului Internelor și Reformei Administrative) fiind evident că mai mare

este salariul pentru polițiștii detașați la D.N.A..

Consideră recurentul că beneficiază de

spor de misiune permanentă ce face parte din salariul de bază și de „spor de

fidelitate începând din octombrie 2005 și până în prezent.

Ministerul Internelor și Reformei

Administrative a formulat la 31 iulie 2008 „Întâmpinare” prin care a solicitat

respingerea recursului declarat de M.L., ca nefondat.

Sub acest aspect s-a invocat faptul că

anterior lunii octombrie 2005, art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 privind

D.N.A., cu modificările și completările ulterioare stipula că salarizarea

polițiștilor detașați în cadrul acestei unități se realiza potrivit art. 11

(spor de misiune permanentă) și anexei 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările

ulterioare, însă aceste prevederi au fost modificate de pct. 23 al art. 1 din

O.U.G. nr. 134 din 29 septembrie 2005, publicată în M. Of. nr. 899 din 7

octombrie 2005, dată de la care sediul materiei în ceea ce privește salarizarea

polițiștilor detașați la D.N.A., este reprezentat doar de Anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și

completările ulterioare”.

Deci petentul – „ofițer de poliție

detașat la D.N.A. este salarizat potrivit prevederilor legale arătate

(aplicabile personalului civil din cadrul D.N.A.) fără a fi îndreptățit la

acordarea sporului de fidelitate (ulterior detașării) și a sporului de misiune

permanentă”.

La recursul în cauză, a formulat întâmpinare

și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care a solicitat

respingerea recursului declarat de M.L. împotriva sentinței civile nr. 1032 din

1 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 349/2/2008.

În susținerea întâmpinării se precizează

că la 10 octombrie 2005, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 137/2005, pentru

modificarea și completarea O.U.G. nr. 43/2002 privind P.N.A., prin care P.N.A.

s-a transformat în D.N.A., cu structură autonomă, cu personalitate juridică

proprie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin reorganizarea P.N.A.

Conform art. 1 pct. 23 din acest act

normativ (se precizează în întâmpinare) ofițerii de poliție judiciară

beneficiază doar de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, precum și de drepturile

prevăzute în O.U.G. nr. 137/2005, nemaifiind prevăzute drepturile prevăzute de

art. 11 din O.U.G. nr. 38/2003, respectiv „Sporul de misiune permanentă”.

De altfel, s-a făcut precizarea că sporul

de misiune permanentă a și fost abrogat.

Cât privește „Sporul de fidelitate”

conform art. 6 din O.G. nr. 38/2003 s-a suspendat în 2005 astfel încât în mod

corect cererea petentului a fost respinsă de instanța de fond ca neîntemeiată.

În același sens de respingere a

recursului declarat de M.L. este și întâmpinarea D.N.A.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție, constată că prin sentința nr. 1032 din 1 aprilie 2008,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.L. în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.N.A., Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și pârâtul, respectiv

chematul în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor, ca neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut că, prin

cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 16 ianuarie 2008,

reclamantul M.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții, obligarea acestora

la plata „sporului pentru misiune permanentă aferent perioadei octombrie 2005

până în prezent și a sporului de fidelitate pentru perioada octombrie 2005 până

în prezent, ambele sporuri, actualizate cu rata inflației.

Curtea de Apel București a constatat prin

hotărârea recurată în cauză că, reclamantul, în calitate de ofițer de poliție

detașat la D.N.A., beneficiază de drepturile salariale stabilite în

conformitate cu art. 1 anexa 4 din O.G. nr. 38/2003 și că beneficiază de un

drept de opțiune între drepturile salariale cuvenite personalului civil din

cadrul unității în care a fost detașat și cele cuvenite funcției de polițist pe

care o îndeplinea.

S-a mai precizat că reclamantului nu i se

dă posibilitatea să combine dispozițiile referitoare la salarizarea

personalului civil din cadrul instituției unde este detașat cu dispozițiile

referitoare la salarizarea polițiștilor , cumulând astfel avantajele de la

ambele sisteme de salarizare.

Așa fiind, instanța de fond a reținut că

reclamantul neoptând după momentul detașării pentru salarizarea aferentă

polițiștilor urmează să i se aplice acestuia normele de salarizare incidente în

cazul magistraților ca personal civil din cadrul unității unde a fost detașat

reclamantul.

Din acest punct de vedere a precizat instanța

de fond „pentru personalul civil din unitățile unde a fost detașat reclamantul

nu se reglementează nici sporul pentru misiune permanentă și nici sporul de

fidelitate”.

Analizându-se actele cauzei, avându-se în

vedere sentința recurată în cauză și motivele recursului Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, constată

următoarele.

Conform art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002

„în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de

descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul P.N.A.,

funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a P.N.A.”, sub

autoritatea procurorului general al P.N.A. efectuând actele de cercetare penală

numai sub directa conducere, supraveghere și controlul nemijlocit al

procurorilor din P.N.A.

După înființarea acestor funcții în

cadrul P.N.A. s-a pus problema salarizării, care s-a efectuat în baza

dispozițiilor art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, în vigoare până la data

de 11 aprilie 2002. Potrivit acestor dispoziții „ofițerii de poliție judiciară

beneficiau de drepturile bănești și materiale prevăzute în Legea nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile

publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și

acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu

modificările și completările ulterioare, precum și de drepturile prevăzute de

legislația specială pentru personalul militar”.

Ulterior odată cu modificarea

dispozițiilor legale sus-citate prin O.U.G. nr. 24/2004 s-a prevăzut că

ofițerii de poliție judiciară din P.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în

anexa 4 la O.G. nr. 8/2003, aprobată cu modificări și completări, avându-se în

vedere coeficientul de multiplicare al unui procuror de la parchetele de pe

lângă judecătorii.

Cât privește drepturile prevăzute în

anexa nr. 4 a O.U.G. nr. 38/2003, polițiștii detașați să îndeplinească funcții

în afara Ministerului Administrației și Internelor, beneficiază de salariul de

bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii,

sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitățile unde

își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile

respective, de salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la

acesta, potrivit legislației care se aplică polițiștilor, deci nu și sporul de

misiune permanentă care este prevăzut în cuprinsul art.11 din actul normativ

menționat.

La 10 octombrie 2005 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 137/2005, pentru modificarea și completarea O.U.G.nr. 43/2002

privind P.N.A. prin care P.N.A. s-a transformat în D.N.A. de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Conform art. 1 pct. 23 din acest ultim

act normativ ofițerii de poliție judiciară beneficiază doar de drepturile

prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte

drepturi ale polițiștilor (aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003),

nemaifiind precizate și drepturile prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 38/2003

respectiv „sporul de misiune permanentă”.

Acest spor de misiune permanentă nu se

aplică ofițerilor de poliție judiciară din cadrul D.N.A.

Recurentul M.L. este ofițer de poliție

judiciară din cadrul D.N.A. și a solicitat prin cerere de chemare în judecată

sporul de misiune permanentă din octombrie 2005.

Rezultă deci, că odată detașat ca ofițer

judiciar D.N.A., sub regimul O.U.G. nr. 137/2005 care în art. 1 pct. 23 nu mai

prevede sporul „de misiune permanentă”, în mod corect instanța de fond a

considerat cererea ca neîntemeiată.

Cât privește sporul de fidelitate, de

asemenea cerut de recurentul-reclamant acesta este suspendat conform art. 6 din

O.G. nr. 38/2003, astfel încât în mod corect și cu privire la această cerere,

instanța de fond a stabilit netemeinicia acțiunii.

Susținerea recurentului că instanța de

judecată a inversat solicitările sale și este greșită invocarea opțiunii între

cele 2 tipuri de salarizări este nerelevantă cauzei.

În mod corect acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată pe de o parte pentru că sporul de misiune permanentă nu mai există

pentru ofițerii judiciari detașați la D.N.A., iar sporul de fidelitate este

suspendat.

Așa fiind critica așa cum a fost

prezentată de recurent nu este de natură a determina schimbarea hotărârii

atacate astfel încât potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.L.

împotriva sentinței civile nr. 1032 din 1 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21

ianuarie 2009.