ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3584/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3584/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamanții G.G., B.S.M., F.I. și N.F., în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.

și Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, au solicitat:

- recunoașterea dreptului

reclamanților la majorarea indemnizației brute de încadrare, potrivit dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 177/2002, aprobată prin Legea nr. 347/2003 și a

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007;

- obligarea pârâților

la achitarea sumelor rezultate din recunoașterea dreptului la majorarea indemnizației

brute de încadrare, de la nașterea acestui drept și până la rămânerea definitivă

și irevocabilă a hotărârii judecătorești, în cuantum actualizat, conform indicelui

de inflație și cu acordarea dobânzii legale a B.N.R.;

- obligarea pârâților

să achite pentru viitor dreptul la majorarea indemnizației brute de încadrare;

- obligarea Ministerului

Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.

Motivându-și acțiunea,

reclamanții au arătat că sunt ofițeri de poliție detașați în cadrul D.N.A. - Serviciul

Teritorial Brașov, făcând parte din categoria de personal înființată potrivit O.U.G.

nr. 43/2002.

Salarizarea reclamanților

s-a făcut în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002, iar ulterior, în temeiul

Legii nr. 161/2003 și a Legii nr. 601/2004 cu referire la O.U.G. nr. 177/2002. De

la 7 aprilie 2006, salarizarea se face potrivit O.U.G. nr. 27/2006 aprobată prin

Legea nr. 45/2007.

În temeiul prevederilor

legale menționate, reclamanții au concluzionat că sunt asimilați din punct de vedere

salarial unui judecător sau procuror cu grad de judecătorie, iar potrivit art. 4

alin. (1) din O.U.G. nr. 177/2002 beneficiază, în raport cu vechimea efectivă în

funcții, de o majorare a indemnizației brute, această prevedere fiind preluată și

în O.U.G. nr. 27/2006.

Reclamanții au arătat

că, deși sunt asimilați, sub aspectul salarizării, magistraților cu grad de judecători,

nu au primit majorarea indemnizației brute lunare.

Pe timpul judecății în

faza de fond, pârâții au formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei

și Finanțelor, pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare pentru plata către

reclamanți a drepturilor bănești ce se vor stabili prin hotărâre judecătorească.

Competența de soluționare

a cauzei a fost stabilită în favoarea Curții de Apel Brașov, prin decizia nr. 2312

din 4 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Prin sentința nr. 190/F

din 2 decembrie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâții Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și D.N.A. să recunoască dreptul reclamanților

la majorarea indemnizației brute de încadrare cu procentele corespunzătoare prevăzute

de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 177/2002 și art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006,

potrivit vechimii în funcție dobândită de fiecare reclamant în cadrul D.N.A., de

la data încadrării în D.N.A. și în continuare, precum și să plătească sumele cuvenite

reclamanților, actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data scadenței.

Prin aceeași sentință

a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată

de Ministerul Economiei și Finanțelor, admițându-se cererea de chemare în garanție

a acestui minister, formulată de pârâți, chematul în garanție fiind obligat să aloce

fondurile bănești necesare bugetelor celor doi pârâți pentru plata drepturilor bănești

cuvenite reclamanților.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța fondului a constatat că, potrivit Legii nr. 601/2004, iar de la

7 aprilie 2006 în baza O.U.G. nr. 27/2006, ofițerii de poliție judiciară detașați

la D.N.A. beneficiază de o salarizare identică cu cea a magistraților de la judecătorii

și Parchetele de pe lângă acestea.

De asemenea, s-a reținut

că salarizarea acestei categorii de personal se realizează prin salariul de bază

de magistrat cu grad de judecătorie, la care se adaugă sporurile prevăzute de legea

generală a salarizării polițiștilor.

S-a mai constatat că,

potrivit principiului simetriei, polițiștilor în cauză ar trebui să li se acorde

și celelalte drepturi de care beneficiază personalul D.N.A. pe care reclamanții

nu le primesc în calitate de polițiști.

Cu privire la cererea

de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond

a apreciat că solicitarea este întemeiată în raport cu atribuțiile stabilite acestui

minister, în privința planificării și execuției bugetare.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel Brașov au declarat recursuri reclamanții G.G., B.S., F.I. și N.F.,

precum și intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, D.N.A. și D.G.F.P. Brașov.

În recursul declarat de

D.G.F.P. Brașov, în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice,

este criticată soluția instanței de fond de admitere a cererii de chemare în garanție

a Ministerului Finanțelor Publice, la solicitarea Ministerului Public, pe considerentul

că între cele două ministere menționate nu există nicio obligație de garanție, amândouă

fiind ordonatori principali de credite, prin lege fiind interzisă utilizarea creditelor

bugetare aprobate unui ordonator principal de credite pentru finanțarea altui ordonator

principal de credite.

Pe această bază, s-a apreciat

că solicitarea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice este inadmisibilă,

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție având

atribuții în angajarea, salarizarea și acordarea drepturilor, iar raporturile de

muncă există între reclamant și instituțiile pârâte, fără implicarea chematului

în garanție.

Pe fondul cauzei, se apreciază

că în calitate de funcționari publici cu statut special, reclamanții nu pot să beneficieze

de sporul solicitat, neavând calitatea de magistrați.

Recurenta consideră că

sistemul de salarizare instituit pentru judecători și procurori prin O.U.G. nr.

27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, este aplicabil numai în funcție de calitatea

de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție

și personalul asimilat acestora.

Mai arată recurenta că

recunoașterea de către instanță a dreptului de a beneficia de sporul de stabilitate

în magistratură reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, constituind

o adăugare la lege.

Recurenta mai critică

sentința instanței de fond și în ceea ce privește obligarea pârâților la calcularea

și restituirea sumelor solicitate, actualizate la data efectuării plății, prin aplicarea

coeficientului de inflație și actualizate cu dobânda legală la sumele neachitate.

În argumentarea acestui

motiv de recurs se invocă faptul că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002,

angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor

bugetare anuale aprobate, nicio cheltuială neputând fi înscrisă în buget și nici

angajată și efectuată, dacă nu există o bază legală pentru respectiva cheltuială.

Prin recursul formulat

de reclamanții G.G., B.S.M., F.I. și N.F. se solicită modificarea în parte a sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Brașov, în sensul de a se dispune obligarea pârâților

la recunoașterea dreptului la majorarea indemnizației brute de încadrare cu procentele

corespunzătoare vechimii dobândite în funcție de la data detașării la D.N.A.

În motivele de recurs

se arată că, potrivit O.U.G. nr. 43/2002, poliția judiciară a D.N.A. reprezintă

o categorie profesională distinctă, selecționarea făcându-se pe baza unor criterii

de pregătire și experiență în domeniu.

Totodată, se invocă faptul

că, potrivit ordonanței de urgență menționate, pe perioada numirii în cadrul D.N.A.,

ofițerii de poliție judiciară au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru

ofițerii de poliție, cu excepțiile prevăzute în O.U.G. nr. 43/2002.

În recursul declarat,

D.N.A. critică sentința pronunțată de instanța de fond, pe care o consideră netemeinică

și nelegală, pe considerentul că numai salariul de bază al ofițerilor de poliție

judiciară este calculat în funcție de coeficienții de ierarhizare specifici procurorilor,

nu însă și sporurile, care sunt caracteristice personalului civil - funcționari

publici, căruia îi sunt raportați ofițerii de poliție.

Se mai susține că instanța

fondului nu a luat în considerare că în privința drepturilor solicitate a intervenit

prescripția dreptului material la acțiune, în raport cu data numirii la D.N.A. a

fiecărui reclamant.

Pe fondul cauzei, se apreciază

că reclamanții beneficiază deja de sporul de fidelitate specific funcționarilor

publici statutari, potrivit vechimii în funcție dobândite de fiecare reclamant în

cadrul D.N.A., astfel că acordarea concomitentă a celor două sporuri excede corectei

aplicări a actelor normative incidente.

În cuprinsul recursului

se susține că, deși calculul salariului de bază al ofițerilor de poliție judiciară

este făcut în funcție de cel al magistraților, aceștia beneficiază de sporuri specifice

funcționarilor publici, neputându-se concepe ca aceștia să beneficieze concomitent

de toate drepturile și sporurile specifice a trei categorii profesionale: polițiști,

funcționari publici și magistrați.

Ministerul Public - Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază în cuprinsul recursului

declarat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București este nelegală și netemeinică,

solicitându-se admiterea excepției prematurității acțiunii pentru lipsa procedurii

prealabile, în raport cu dispozițiile art. 36 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 27/2006.

Totodată, este invocată

excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a acordat reclamanților majorarea

solicitată, deși O.G. nr. 27/2006 prevede că de aceasta beneficiază judecătorii,

procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul

asimilat acestora, în raport cu vechimea în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent

la Înalta Curte de Casație și Justiție sau personal asimilat judecătorilor și procurorilor.

Recurentul consideră că dispozițiile legale menționate sunt de strictă interpretare,

neputându-se extinde aplicarea și altor categorii de personal.

Recurentul mai critică

soluția instanței de fond și prin prisma faptului că s-a admis o acțiune întemeiată

pe dispozițiile O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor

de discriminare, în condițiile în care unele dispoziții ale ordonanței de urgență

menționate au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 821 din 3 iulie

2008 a Curții Constituționale.

Mai susține recurentul

că instanța fondului a dispus în mod nelegal plata și pentru viitor a drepturilor

solicitate.

Examinând cauza în raport

cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte

constată că recursul declarat de reclamanții G.G., B.S.M., F.I. și N.F. este nefondat

și urmează a fi respins, iar recursurile declarate de celelalte părți din dosar

sunt întemeiate, urmând a fi admise, din considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenții-reclamanți

G.G., B.S.M., F.I. și N.F. sunt polițiști și au fost detașați în cadrul D.N.A.,

ca ofițeri de poliție judiciară, iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind

Statutul polițistului, aceștia sunt funcționari publici cu statut special.

Celor detașați la D.N.A.

le sunt aplicabile prevederile din trei domenii reglementate diferit: dispozițiile

O.U.G. nr. 43/2002, cele ale Legii nr. 360/2002 privind salarizarea polițiștilor

și ale legilor de salarizare aplicabile justiției (Legea nr. 50/1996, cu modificările

ulterioare, O.G. nr. 177/2002 și O.U.G. nr. 27/2006, cu modificările ulterioare).

- Chiar dacă a fost detașat

la D.N.A. ca ofițer de poliție judiciară, polițistul rămâne un funcționar public

cu statut special, salarizat conform unor dispoziții speciale, aplicabile acelora

care îndeplinesc funcții în afara Ministerului de Interne, respectiv, cele cuprinse

în anexa 1 pct. 1 lit. a) și b) din O.G. nr. 38/2003.

Aceste dispoziții devin

aplicabile potrivit art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea

și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal

din sistemul justiției, dar și prevederi anterioare aveau același conținut [art.

20 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2004, prevedea că ofițerii de poliție din D.N.A.

beneficiază de drepturile prevăzute în anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 și de cele prevăzute

în ordonanță, iar salarizarea se făcea conform anexei nr. 1 cap. A și art. 29 din

O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, conținutul

fiind aproape identic și în urma modificărilor aduse O.U.G. nr. 43/2002 prin O.U.G.

nr. 134/2005].

Anexa 4 la O.G. nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor derogă de la prevederile

art. 2, 6 și 11 din același act normativ pentru că se prevede expres la pct. 1 din

anexa 4 că polițiștii detașați în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească

funcții în afara Ministerului de Interne beneficiază de următoarele drepturi salariale:

a) salariul de bază al

funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizație, premii, sporuri

și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară

activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective, iar salariul

de bază al funcției îndeplinite reprezintă salariul pentru funcția îndeplinită.

b) salariul pentru gradul

profesional și gradațiile calculate la acestea, potrivit legislației care se aplică

polițiștilor.

c) în situația în care

drepturile salariale prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar

cuveni ca polițiști încadrați în instituțiile din structura poliției pe funcții

similare celor prin care le îndeplinesc la instituțiile unde sunt detașați, cei

în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile

de poliție.

- Având în vedere că veniturile

salariale prevăzute de lit. a) și b) sunt mai mari, în cazul polițiștilor detașați

la D.N.A. se aplică prevederile anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 și așa cum am arătat,

acestea exclud posibilitatea ca sporul de misiune permanentă, prevăzut de art. 11

din O.G. nr. 38/2003 și sporul de fidelitate, prevăzut de art. 6 din același act

normativ să fie acordat pentru că nu este enumerat între sporurile prevăzute în

anexă.

Aceștia vor putea beneficia

numai de prevederile anexei 4 la O.G. nr. 38/2003 și de salarizarea prevăzută pentru

magistrați, prin asimilare.

- Pentru că anexa 4

pct. 1 lit. a) din O.G. nr. 38/2003 face referire la „sporuri și alte drepturi”

ce se acordă în unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care

se aplică în unitățile respective și o dovadă a faptului că polițiștii detașați

la D.N.A. nu puteau beneficia de spor de misiune permanentă și de fidelitate în

baza unor dispoziții legale este modificarea adusă de Legea nr. 97/2008 privind

aprobarea O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative

în domeniul justiției care a prevăzut în art. 902 din Legea nr. 567/2004 privind

statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al

Parchetelor de pe lângă acestea, că funcționarii publici și personalul contractual

din cadrul instanțelor judecătorești, Parchetelor de pe lângă acestea sunt salarizați

potrivit dispozițiilor legale aplicabile acelorași categorii de personal din aparatul

Consiliului Superior al Magistraturii, iar în baza acestui text polițiștii detașați

la D.N.A., începând cu 18 aprilie 2008, beneficiază de spor de stabilitate și spor

de confidențialitate.

Nu se poate concepe ca

ofițerii de poliție judiciară detașați la D.N.A. să beneficieze concomitent atât

de drepturile și sporurile specifice polițiștilor, cât și magistraților pentru că

prevederile legale stabilesc drepturile și sporurile de care pot beneficia pe perioada

detașării la D.N.A., iar între acestea nu se regăsesc sporul de misiune permanentă

și sporul de fidelitate așa cum solicită reclamanții, astfel că soluția instanței

de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De aceea, vor fi admise

recursurile, va fi modificată sentința atacată și va fi respinsă acțiunea reclamanților

ca neîntemeiată pentru că dacă nu pot fi beneficiari ai sporurilor de misiune permanentă

și fidelitate nu pot fi admise nici celelalte capete de cerere.

Nu a fost reținută critica

din recursul Ministerului Internelor și Reformei Administrative privind lipsa calității

procesuale pasive a acestuia pentru că reclamanții au avut un capăt de cerere prin

care solicită obligarea Ministerului de Interne să opereze în documentele echivalente

carnetului de muncă al fiecărui reclamant modificările ce ar surveni ca urmare a

admiterii acțiunii.

Legea nr. 500/2002 privind

finanțele publice prevede, în art. 28, că Ministerul Finanțelor Publice are atribuții

în elaborarea proiectelor legii bugetului și bugetului de stat pe baza propunerilor

prezentate de ordonatorii principali de credite.

Rectificarea bugetului

de stat, care poate modifica bugetul aprobat, se poate face tot prin lege.

Ministerul Economiei și

Finanțelor apare ca un administrator al bugetului statului, iar în baza legii aprobate

a bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite,

astfel cum acestea sunt prevăzute în lege.

În aceste condiții, Ministerul

Economiei și Finanțelor nu are calitatea de chemat în garanție, pentru că acesta

nu are ca atribuție să vireze către ordonatorii principali de credite alte sume

decât cele prevăzute de legea bugetului de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.G., B.S.M., F.I. și N.F. împotriva sentinței civile nr. 190/F din 2 decembrie

2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile declarate

de D.N.A., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva aceleiași sentințe.

Modifică sentința atacată

în sensul că se respinge acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2009.