ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3584/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanții G.G., B.S.M., F.I. și N.F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, au solicitat: - recunoașterea dreptului reclamanților la majorarea indemnizației brute de încadrare, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 177/2002, aprobată prin Legea nr. 347/2003 și a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G.

nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007; - obligarea pârâților la achitarea sumelor rezultate din recunoașterea dreptului la majorarea indemnizației brute de încadrare, de la nașterea acestui drept și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, în cuantum actualizat, conform indicelui de inflație și cu acordarea dobânzii legale a B.N.R.; - obligarea pârâților să achite pentru viitor dreptul la majorarea indemnizației brute de încadrare; - obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate. Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că sunt ofițeri de poliție detașați în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov, făcând parte din categoria de personal înființată potrivit O.U.G.

nr. 43/2002. Salarizarea reclamanților s-a făcut în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002, iar ulterior, în temeiul Legii nr. 161/2003 și a Legii nr. 601/2004 cu referire la O.U.G. nr. 177/2002. De la 7 aprilie 2006, salarizarea se face potrivit O.U.G. nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007. În temeiul prevederilor legale menționate, reclamanții au concluzionat că sunt asimilați din punct de vedere salarial unui judecător sau procuror cu grad de judecătorie, iar potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 177/2002 beneficiază, în raport cu vechimea efectivă în funcții, de o majorare a indemnizației brute, această prevedere fiind preluată și în O.U.G. nr. 27/2006. Reclamanții au arătat că, deși sunt asimilați, sub aspectul salarizării, magistraților cu grad de judecători, nu au primit majorarea indemnizației brute lunare.

Pe timpul judecății în faza de fond, pârâții au formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare pentru plata către reclamanți a drepturilor bănești ce se vor stabili prin hotărâre judecătorească. Competența de soluționare a cauzei a fost stabilită în favoarea Curții de Apel Brașov, prin decizia nr. 2312 din 4 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința nr. 190/F din 2 decembrie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și D.N.A.

să recunoască dreptul reclamanților la majorarea indemnizației brute de încadrare cu procentele corespunzătoare prevăzute de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 177/2002 și art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, potrivit vechimii în funcție dobândită de fiecare reclamant în cadrul D.N.A., de la data încadrării în D.N.A. și în continuare, precum și să plătească sumele cuvenite reclamanților, actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data scadenței. Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor, admițându-se cererea de chemare în garanție a acestui minister, formulată de pârâți, chematul în garanție fiind obligat să aloce fondurile bănești necesare bugetelor celor doi pârâți pentru plata drepturilor bănești cuvenite reclamanților.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a constatat că, potrivit Legii nr. 601/2004, iar de la 7 aprilie 2006 în baza O.U.G. nr. 27/2006, ofițerii de poliție judiciară detașați la D.N.A. beneficiază de o salarizare identică cu cea a magistraților de la judecătorii și Parchetele de pe lângă acestea. De asemenea, s-a reținut că salarizarea acestei categorii de personal se realizează prin salariul de bază de magistrat cu grad de judecătorie, la care se adaugă sporurile prevăzute de legea generală a salarizării polițiștilor. S-a mai constatat că, potrivit principiului simetriei, polițiștilor în cauză ar trebui să li se acorde și celelalte drepturi de care beneficiază personalul D.N.A.

pe care reclamanții nu le primesc în calitate de polițiști. Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond a apreciat că solicitarea este întemeiată în raport cu atribuțiile stabilite acestui minister, în privința planificării și execuției bugetare. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Brașov au declarat recursuri reclamanții G.G., B.S., F.I. și N.F., precum și intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și D.G.F.P. Brașov. În recursul declarat de D.G.F.P.

Brașov, în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice, este criticată soluția instanței de fond de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, la solicitarea Ministerului Public, pe considerentul că între cele două ministere menționate nu există nicio obligație de garanție, amândouă fiind ordonatori principali de credite, prin lege fiind interzisă utilizarea creditelor bugetare aprobate unui ordonator principal de credite pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Pe această bază, s-a apreciat că solicitarea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice este inadmisibilă, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție având atribuții în angajarea, salarizarea și acordarea drepturilor, iar raporturile de muncă există între reclamant și instituțiile pârâte, fără implicarea chematului în garanție.

Pe fondul cauzei, se apreciază că în calitate de funcționari publici cu statut special, reclamanții nu pot să beneficieze de sporul solicitat, neavând calitatea de magistrați. Recurenta consideră că sistemul de salarizare instituit pentru judecători și procurori prin O.U.G. nr. 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, este aplicabil numai în funcție de calitatea de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul asimilat acestora. Mai arată recurenta că recunoașterea de către instanță a dreptului de a beneficia de sporul de stabilitate în magistratură reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, constituind o adăugare la lege. Recurenta mai critică sentința instanței de fond și în ceea ce privește obligarea pârâților la calcularea și restituirea sumelor solicitate, actualizate la data efectuării plății, prin aplicarea coeficientului de inflație și actualizate cu dobânda legală la sumele neachitate.

În argumentarea acestui motiv de recurs se invocă faptul că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, nicio cheltuială neputând fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată, dacă nu există o bază legală pentru respectiva cheltuială. Prin recursul formulat de reclamanții G.G., B.S.M., F.I. și N.F. se solicită modificarea în parte a sentinței pronunțate de Curtea de Apel Brașov, în sensul de a se dispune obligarea pârâților la recunoașterea dreptului la majorarea indemnizației brute de încadrare cu procentele corespunzătoare vechimii dobândite în funcție de la data detașării la D.N.A.

În motivele de recurs se arată că, potrivit O.U.G. nr. 43/2002, poliția judiciară a D.N.A. reprezintă o categorie profesională distinctă, selecționarea făcându-se pe baza unor criterii de pregătire și experiență în domeniu. Totodată, se invocă faptul că, potrivit ordonanței de urgență menționate, pe perioada numirii în cadrul D.N.A., ofițerii de poliție judiciară au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru ofițerii de poliție, cu excepțiile prevăzute în O.U.G. nr. 43/2002. În recursul declarat, D.N.A. critică sentința pronunțată de instanța de fond, pe care o consideră netemeinică și nelegală, pe considerentul că numai salariul de bază al ofițerilor de poliție judiciară este calculat în funcție de coeficienții de ierarhizare specifici procurorilor, nu însă și sporurile, care sunt caracteristice personalului civil - funcționari publici, căruia îi sunt raportați ofițerii de poliție.

Se mai susține că instanța fondului nu a luat în considerare că în privința drepturilor solicitate a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, în raport cu data numirii la D.N.A. a fiecărui reclamant. Pe fondul cauzei, se apreciază că reclamanții beneficiază deja de sporul de fidelitate specific funcționarilor publici statutari, potrivit vechimii în funcție dobândite de fiecare reclamant în cadrul D.N.A., astfel că acordarea concomitentă a celor două sporuri excede corectei aplicări a actelor normative incidente. În cuprinsul recursului se susține că, deși calculul salariului de bază al ofițerilor de poliție judiciară este făcut în funcție de cel al magistraților, aceștia beneficiază de sporuri specifice funcționarilor publici, neputându-se concepe ca aceștia să beneficieze concomitent de toate drepturile și sporurile specifice a trei categorii profesionale: polițiști, funcționari publici și magistrați.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază în cuprinsul recursului declarat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București este nelegală și netemeinică, solicitându-se admiterea excepției prematurității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, în raport cu dispozițiile art. 36 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 27/2006. Totodată, este invocată excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a acordat reclamanților majorarea solicitată, deși O.G. nr. 27/2006 prevede că de aceasta beneficiază judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul asimilat acestora, în raport cu vechimea în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau personal asimilat judecătorilor și procurorilor.

Recurentul consideră că dispozițiile legale menționate sunt de strictă interpretare, neputându-se extinde aplicarea și altor categorii de personal. Recurentul mai critică soluția instanței de fond și prin prisma faptului că s-a admis o acțiune întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în condițiile în care unele dispoziții ale ordonanței de urgență menționate au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 a Curții Constituționale. Mai susține recurentul că instanța fondului a dispus în mod nelegal plata și pentru viitor a drepturilor solicitate. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții G.G., B.S.M., F.I.

și N.F. este nefondat și urmează a fi respins, iar recursurile declarate de celelalte părți din dosar sunt întemeiate, urmând a fi admise, din considerentele ce se vor arăta în continuare. Recurenții-reclamanți G.G., B.S.M., F.I. și N.F. sunt polițiști și au fost detașați în cadrul D.N.A., ca ofițeri de poliție judiciară, iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, aceștia sunt funcționari publici cu statut special. Celor detașați la D.N.A. le sunt aplicabile prevederile din trei domenii reglementate diferit: dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002, cele ale Legii nr. 360/2002 privind salarizarea polițiștilor și ale legilor de salarizare aplicabile justiției (Legea nr. 50/1996, cu modificările ulterioare, O.G.

nr. 177/2002 și O.U.G. nr. 27/2006, cu modificările ulterioare). - Chiar dacă a fost detașat la D.N.A. ca ofițer de poliție judiciară, polițistul rămâne un funcționar public cu statut special, salarizat conform unor dispoziții speciale, aplicabile acelora care îndeplinesc funcții în afara Ministerului de Interne, respectiv, cele cuprinse în anexa 1 pct. 1 lit. a) și b) din O.G. nr. 38/2003. Aceste dispoziții devin aplicabile potrivit art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, dar și prevederi anterioare aveau același conținut [art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2004, prevedea că ofițerii de poliție din D.N.A.

beneficiază de drepturile prevăzute în anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 și de cele prevăzute în ordonanță, iar salarizarea se făcea conform anexei nr. 1 cap. A și art. 29 din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, conținutul fiind aproape identic și în urma modificărilor aduse O.U.G. nr. 43/2002 prin O.U.G. nr. 134/2005]. Anexa 4 la O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor derogă de la prevederile art. 2, 6 și 11 din același act normativ pentru că se prevede expres la pct. 1 din anexa 4 că polițiștii detașați în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții în afara Ministerului de Interne beneficiază de următoarele drepturi salariale: a) salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizație, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective, iar salariul de bază al funcției îndeplinite reprezintă salariul pentru funcția îndeplinită. b) salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acestea, potrivit legislației care se aplică polițiștilor.

c) în situația în care drepturile salariale prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști încadrați în instituțiile din structura poliției pe funcții similare celor prin care le îndeplinesc la instituțiile unde sunt detașați, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție. - Având în vedere că veniturile salariale prevăzute de lit. a) și b) sunt mai mari, în cazul polițiștilor detașați la D.N.A. se aplică prevederile anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 și așa cum am arătat, acestea exclud posibilitatea ca sporul de misiune permanentă, prevăzut de art. 11 din O.G. nr. 38/2003 și sporul de fidelitate, prevăzut de art. 6 din același act normativ să fie acordat pentru că nu este enumerat între sporurile prevăzute în anexă.

Aceștia vor putea beneficia numai de prevederile anexei 4 la O.G. nr. 38/2003 și de salarizarea prevăzută pentru magistrați, prin asimilare. - Pentru că anexa 4 pct. 1 lit. a) din O.G. nr. 38/2003 face referire la „sporuri și alte drepturi” ce se acordă în unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective și o dovadă a faptului că polițiștii detașați la D.N.A. nu puteau beneficia de spor de misiune permanentă și de fidelitate în baza unor dispoziții legale este modificarea adusă de Legea nr. 97/2008 privind aprobarea O.U.G.

nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției care a prevăzut în art. 902 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, că funcționarii publici și personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești, Parchetelor de pe lângă acestea sunt salarizați potrivit dispozițiilor legale aplicabile acelorași categorii de personal din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii, iar în baza acestui text polițiștii detașați la D.N.A., începând cu 18 aprilie 2008, beneficiază de spor de stabilitate și spor de confidențialitate. Nu se poate concepe ca ofițerii de poliție judiciară detașați la D.N.A.

să beneficieze concomitent atât de drepturile și sporurile specifice polițiștilor, cât și magistraților pentru că prevederile legale stabilesc drepturile și sporurile de care pot beneficia pe perioada detașării la D.N.A., iar între acestea nu se regăsesc sporul de misiune permanentă și sporul de fidelitate așa cum solicită reclamanții, astfel că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De aceea, vor fi admise recursurile, va fi modificată sentința atacată și va fi respinsă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată pentru că dacă nu pot fi beneficiari ai sporurilor de misiune permanentă și fidelitate nu pot fi admise nici celelalte capete de cerere.

Nu a fost reținută critica din recursul Ministerului Internelor și Reformei Administrative privind lipsa calității procesuale pasive a acestuia pentru că reclamanții au avut un capăt de cerere prin care solicită obligarea Ministerului de Interne să opereze în documentele echivalente carnetului de muncă al fiecărui reclamant modificările ce ar surveni ca urmare a admiterii acțiunii. Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevede, în art. 28, că Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectelor legii bugetului și bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite. Rectificarea bugetului de stat, care poate modifica bugetul aprobat, se poate face tot prin lege.

Ministerul Economiei și Finanțelor apare ca un administrator al bugetului statului, iar în baza legii aprobate a bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în lege. În aceste condiții, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de chemat în garanție, pentru că acesta nu are ca atribuție să vireze către ordonatorii principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.G., B.S.M., F.I. și N.F. împotriva sentinței civile nr. 190/F din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursurile declarate de D.N.A., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva aceleiași sentințe. Modifică sentința atacată în sensul că se respinge acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2009.