ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2312/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2312/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra

recursurilor de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC S. SA a chemat în judecată

pe pârâta SC F.D.F.E.E.E.M.S. SDFEE București, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate nulitatea absolută

a actului juridic, reprezentând procesul - verbal încheiat de părți la data de

6 februarie 2006 pentru cauză ilicită;

- să se constate existența

dreptului SC S. SA de a beneficia de anularea penalităților și majorărilor de

întârziere, calculate în baza art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004 și a

procesului - verbal din 30 iunie 2004, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr.

1989 din 15 februarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 13533/3/2006 al Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, s-a admis în parte acțiunea formulată de SC

S. SA împotriva pârâtei SC F.D.F.E.E.E.M.S. SDFEE București, pe care a

obligat-o la eliberarea deciziei de anulare a penalităților de întârziere

datorate de SC S. SA, în cuantum de 291.641,82 lei.

Prin aceeași sentință s-a

respins ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea existenței

dreptului reclamantei de a beneficia de anularea penalităților și s-a respins

ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a

actului juridic, reprezentând procesul - verbal din data de 6 februarie 2006.

În motivarea sentinței,

instanța a reținut în esență că cererea privind constatarea existenței

dreptului reclamantei de a beneficia de anularea penalităților, este

inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 111 C. proc. civ., în sensul că

reclamanta avea la îndemână acțiunea în realizarea dreptului invocat.

Pe fondul cauzei, instanța a

reținut următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (4)

din O.U.G. nr. 37/2004, persoanele juridice care plătesc integral

contravaloarea facturilor reprezentând obligațiile curente și restante pentru

consumul de energie electrică până la data de 30 iunie 2004, beneficiază de

anularea penalităților de întârziere și a majorărilor.

Facilitățile de natura

ajutorului de stat prevăzute de ordonanță se acordau cu respectarea legislației

în domeniul ajutorului de stat, după obținerea autorizării acestora de către

Consiliul Concurenței.

În baza acestor dispoziții

legale, părțile au semnat la data de 30 iunie 2004 procesul – verbal prin care

pârâta, în calitate de furnizor, a recunoscut anularea integrală a

penalităților în sumă de 2.416.418.205 rol, cu condiția obținerii autorizării

ajutorului de stat de către Consiliul Concurenței, în cazul în care

facilitățile acordate reclamantei în perioada de 3 ani ar depăși valoarea

totală de 3 miliarde, plafon impus de Legea nr. 143/1999 prin ajutorul de stat.

Conform art. 6 din Legea nr.

143/1999, pârâta a notificat Consiliului Concurenței intenția de a acorda un

ajutor de stat, în baza documentației comunicate de reclamantă cu adresa din 29

martie 2005.

Totodată, pentru că nu se

cunoștea momentul obținerii răspunsului din partea Consiliului Concurenței

părțile au încheiat la data de 11 martie 2005 procesul - verbal de

predare-primire a unei file CEC în scopul garantării plății sumei de

2.914.418.205 lei, în situația neautorizării ajutorului de stat.

După acest moment, părțile

au încheiat periodic procese - verbale asemănătoare prin care fila CEC a fost

înlocuită de fiecare dată cu alta cu scadență ulterioară. S-a mai reținut că

penalitățile datorate de reclamantă s-au situat sub 4 miliarde lei, astfel că

în temeiul art. 29 din Legea nr. 143/1999, Consiliul Concurenței a comunicat

pârâtei prin adresa din 3 februarie 2006 că nu este necesară notificarea în

vederea autorizării ajutorului de stat; în aceste condiții, pârâta a

recunoscut, în condițiile legii, efectele procesului - verbal din 30 iunie

2004, de anulare a penalităților contractuale datorate de pârâtă, în cuantum de

299.641,82 ron. Față de această împrejurare s-a apreciat că nu avea nicio

justificare consiliul de administrație al pârâtei de a respinge nota privind

trecerea pe costuri a unei sume reprezentând penalități de întârziere aferente

societății reclamante prin decizia nr. 2 din 17 februarie 2006, decizie ce are

valoarea unei modificări unilaterală a convenției încheiate la data de 30 iunie

2004, ceea ce înseamnă că i s-a încălcat un drept câștigat al reclamantei.

Prin urmare, prima instanță

a obligat pe pârâtă să emită decizia de anulare a penalităților în sumă de

291.641,82 lei, în baza art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004 și a procesului

- verbal din 30 iunie 2004.

În ceea ce privește procesu -

verbal din 6 februarie 2006, s-a reținut că acesta a avut ca obiect predarea

unei file CEC pentru garantarea plății penalității în valoare de 291.641,82

lei.

Conținutul proceselor - verbale

încheiate între părți cuprind câte un contract unilateral, care generează

obligații doar pentru reclamantă conform art. 944 C. civ. constând în plata

sumei cuprinse în CEC, în ipoteza în care penalitățile nu ar fi fost anulate.

În acest cadru nu se poate

vorbi despre o obligație asumată de pârâtă sub condiție pur postetativă,

conform art. 1010 C. civ.

Mai mult, obligația de

anulare a penalităților a fost recunoscută, în temeiul legii, prin procesul - verbal

din 30 iunie 2004 și prin procesele - verbale menționate se refereau la

garantarea plății penalităților în cazul în care Consiliul Concurenței nu ar fi

acordat ajutorul de stat.

Împotriva sentinței au

formulat apel reclamanta SC S. SA și pârâta SC F.D.F.E.E.E.M.S. SDFEE

București.

În motivarea apelului

reclamanta SC S. SA a arătat, în esență, că instanța de fond în mod greșit a

respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a actului

juridic reprezentând procesul - verbal din 6 februarie 2006 apreciind că nu se

regăsește o cauză ilicită atâta timp cât art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004

instituie o facilitate în favoarea persoanele juridice consumatoare de energie

electrică, de a beneficia de anularea penalităților și majorărilor de

întârziere; în acest context nu se mai justifică înserarea în procesul - verbal

din 6 februarie 2006 condiția ca SC S. SA să garanteze plata penalităților cu

fila CEC până la aprobarea anulării acestor penalități de către Consiliul de

Administrație al SC E. SA.

Așa încât, pentru anularea

penalităților de întârziere la plata facturilor de către SC S. SA nu era

necesar avizul Consiliului Concurenței, fiind perfect valabilă convenția

încheiată între SC E. SA și SC S. SA înregistrată în 30 iunie 2004, aspect

reținut prin adresa din 31 ianuarie 2006.

Ca urmare reclamanta a

solicitat modificarea în parte a sentinței recurate și să se constate nulitatea

absolută a actului juridic reprezentând procesul - verbal încheiat în data de 6

februarie 2006.

Apelanta - pârâtă, în

motivarea apelului a arătat că în mod greșit instanța a obligat societatea să

anuleze penalitățile contractuale datorate de SC S. SA în cuantum de 291.641,82

lei întrucât prin adresa din 2006 M.F.P. a comunicat punctul său de vedere în

sensul că SC S. SA poate beneficia de facilități de natura ajutorului de stat,

după obținerea deciziei de autorizare emisă de Consiliul Concurenței.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 375 din 12 septembrie 2007 a respins

apelurile, ca nefondate.

S-a reținut în esență că

reclamanta a garantat cu fila CEC plata penalităților, iar garantarea unei

obligații stinse în temeiul legii nu poate fi considerată o cauză ilicită,

anularea penalităților a fost necunoscută de pârâtă prin procesul - verbal

încheiat de părți la data de 30 iunie 2004, iar condiția pur potestativă nu

poate anula actul, având în vedere că pârâta a recunoscut prin procesul - verbal

încheiat la 30 iunie 2004, obligația de anulare a penalităților.

În contra celei din urmă

hotărâri reclamanta și pârâta au declarat recurs.

Reclamanta prin recursul

declarat solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii

atacate, în sensul admiterii apelului declarat de SC S. SA, cu consecința

admiterii capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a actului

juridic, reprezentând procesul - verbal încheiat de părți la data de 6

februarie 2006. Totodată, la termenul de azi, recurenta - reclamantă a invocat

excepția nulității recursului declarat de pârâtă, întrucât criticile formulate

nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute expres în

dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului,

reclamanta arată că procesul - verbal din 6 februarie 2006, întocmit anterior

comunicării răspunsului de către Consiliul Concurenței, prin care s-a stabilit

ca reclamanta să emită o filă CEC în cuantum de 291.641,82 ron – în scopul

garantării plății penalităților contractuale până la aprobarea anulării

penalităților de către Consiliul de Administrație al SC F.D.F.E.E.E.M.S. SDFEE

– este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost dat cu încălcarea legii

respectiv a art. 1 al O.U.G. nr. 37/2004 care instituie o facilitate pentru

persoanele juridice consumatoare de energie electrică, de a beneficia de

anularea penalităților și majorărilor de întârziere.

Astfel, în cauză pârâta nu

mai avea posibilitatea de a însera în procesul - verbal din 6 februarie 2006

condiția ca SC S. SA să garanteze plata penalităților cu fila CEC, atâta timp

cât textul de lege evocat instituie în favoarea persoanelor juridice scutirea

de la plata acestor penalități așa încât, în mod eronat au apreciat ambele

instanțe că actul juridic, al cărei nulitate o cere, nu are cauză ilicită, iar

cauza actului juridic a fost garantarea plății penalităților de întârziere; în

acest context, mai arată reclamanta că ambele instanțe au omis să aibă în

vedere că obligația de garanție, instituită în favoarea pârâtei, nu are temei

legal, deoarece societatea reclamantă beneficiază de la lege, de scutirea de la

plata penalităților, înainte de întocmirea procesului - verbal contestat. În

consecință, reclamanta solicită admiterea recursului astfel cum a fost

formulat.

Prin recursul declarat

pârâta arată că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile O.U.G. nr. 37/2004,

întrucât actul normativ prevede acordarea facilităților de natura ajutorului de

stat cu respectarea art. 13 alin. (1) din acest act normativ respectiv,

acordarea ajutorului de stat după autorizarea acestuia de către Consiliul

Concurenței.

O altă critică a pârâtei

vizează aplicarea greșită a legii privind ajutorul de stat, în sensul că

reclamanta a mai beneficiat de ajutor de stat, iar prin adresa din 2006 M.F.P. a

comunicat pârâtei punctul acesteia de vedere în sensul respectării procedurii

prealabile specifice înserate în art. 1 alin. (5) și art. 13 din O.U.G. nr.

37/2004, procedură ce nu a fost respectată conform legii (pentru facilitățile

de natura ajutorului de stat, se obțin numai după eliberarea deciziei de

autorizare de către Consiliul Concurenei).

Recursurile sunt nefondate

potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește excepția

nulității recursului pârâtei, invocat de apărătorul recurentei - reclamante, Înalta

Curte urmează să o respingă, pentru următoarele considerente:

Cererea de recurs este

motivată atunci când cuprinde arătarea și dezvoltarea fiecărui motiv de recurs,

partea care declară recurs fiind obligată să dezvolte fiecare motiv de recurs,

în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței,

raportat la motivul de recurs invocat.

Or, din examinarea

criticilor formulate de pârâtă, Înalta Curte constată că pârâta a formulat

critici motivate în fapt și în drept, astfel încât nu operează sancțiunea

prevăzută de dispozițiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

În ce privește recursul

declarat de reclamantă:

Potrivit art. 1 alin. (4)

din O.U.G. nr. 37/2004: „Persoanele juridice prevăzute la alin. (1) care

plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligațiile curente și

restante pentru consumul de energie electrică, energie termică, apă și gaze

naturale până la 30 iunie 2004, beneficiază de anularea penalităților și

majorărilor de întârziere”.

Iar potrivit dispozițiilor

Legii nr. 142/1999 privind ajutorul de stat, acesta poate fi acordat numai după

autorizarea Consiliului Concurenței.

Conform dispozițiilor art. 29

din Legea nr. 143/1999, ajutorul acordat unei societăți, într-o perioadă de

până la 3 ani în valoare totală de 4 miliarde lei este considerat autorizat și

nu cade sub incidența obligației de notificare.

În baza dispozițiilor

legale, părțile au semnat la data de 30 iunie 2004 procesul - verbal prin care

pârâta, în calitate de furnizor, a recunoscut anularea integrală a

penalităților în sumă de 2.416.418.205 rol, sub condiția deținerii autorizării

ajutorului de stat al Consiliului Concurenței, în cazul în care facilitățile

reclamantei în perioada de 3 ani ar depăși valoarea totală de 4 miliarde,

plafon impus de Legea nr. 143/1999.

Cum penalitățile datorate de

reclamantă se situau sub 4 miliarde lei, Consiliul Concurenței a comunicat

pârâtei, prin adresa din 3 februarie 2006 că nu este necesară notificarea în

vederea autorizării ajutorului de stat.

Față de dispozițiile legale,

în mod corect au apreciat ambele instanțe că procesul - verbal din 30 iunie

2004 încheiat de părți, este perfect valabil și își produce efectele.

Că este așa a rezultat și

din conținutul acestui act, încheiat în baza actelor normative evocate anterior,

precum și în lumina dispozițiile art. 969 C. civ., respectiv pârâta a

recunoscut anularea penalităților contractuale.

De asemenea, în mod legal au

apreciat instanțele că procesele - verbale ulterior încheiate datei de 30 iunie

2006, ultimul fiind cel din 6 februarie 2006 - a cărui nulitate s-a cerut- au

avut ca scop garantarea penalităților numai în ipoteza în care Consiliul

Concurenței nu ar fi acordat ajutorul de stat.

Din această perspectivă,

procesul - verbal din 6 februarie 2006 a fost lipsit de eficiență juridică

deoarece reclamantei i s-a acordat ajutorul de stat.

Această obligație de

garantare a anulării penalităților a încetat o dată cu acordarea ajutorului de

stat. Susținerea recurentei - reclamante că această obligație nu are temei

legal, va fi înlăturată ca nefondată, întrucât anularea penalităților a fost

recunoscută de ambele părți prin procesul - verbal încheiat la data de 30 iunie

2004.

În ce privește recursul

pârâtei:

Având în vedere dispozițiile

art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2004, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 143/1999,

adresa din 3 februarie 2006 a Consiliului Concurenței și adresa din 31 ianuarie

2006 a M.E.C., în mod corect s-a constatat că procesul - verbal încheiat de

părți la data de 30 iunie 2004 pârâta a recunoscut anularea penalităților

contractuale datorate de reclamantă în cuantum de 299.641,82 lei.

La data de 6 februarie 2006

părțile au încheiat un proces - verbal prin care reclamanta a predat o filă CEC

pârâtei în scopul garantării plății sumei de 291.641,82 lei reprezentând

penalități, iar garantarea unei obligații stinse în temeiul legii nu poate fi

considerată o cauză ilicită.

Nu se poate reține nici

condiția pur postestativă care ar duce la nulitatea actului - art. 1020 C. civ.-

în contextul în care obligația de anulare a penalităților a fost recunoscută

prin procesul - verbal din 30 iunie 2004.

Prin urmare, hotărârea

pronunțată în apel a fost dată cu respectarea și aplicarea corectă a

dispozițiilor legale incidente în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondate

recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului pârâtei invocată de recurenta - reclamantă.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarat de reclamanta SC S. SA București și pârâta SC

F.D.F.E.E.E.M.S. SDFEE împotriva deciziei nr. 375 din 12 septembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2008.