ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2315/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6210 din 7 mai 2007 a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC S.I. SA (fostă SC G.T.R. SA) cu sediul social în Voluntari, șoseaua Pipera – Tunari, județul Ilfov în contradictoriu cu pârâta CNCF C.F.R. SA cu sediul social în București, sector 1, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 3.066.494,25 ron cu titlu de penalități de întârziere, precum și la plata sumei de 44.525,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în principal, că la data de 11 iunie 1999 între SC A.R.R.T.

SRL, în calitate de vânzător și pârâta CNCF C.F.R. SA, în calitate de cumpărător, a fost încheiat, prin intermediul B.R.M. SA, contractul din 1999, având ca obiect vânzarea – cumpărarea produselor specificate în anexa la contract, în condițiile tehnice și de calitate convenite. De asemenea, prin voința lor, la art. 4 din contract părțile au stabilit că plata urma a se face în lei în termen de maximum 30 de zile de la recepția cantitativă la CNCF C.F.R. SA și prezentarea facturii. În contract s-a inserat o clauză penală în sensul dispozițiilor art. 1066 C. civ., statuând prin art. 9 că în caz de nerespectare a obligațiilor contractuale, părțile își datorează penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.

Actele adiționale au modificat contractul în ceea ce privește suplimentarea produselor, iar actul adițional a modificat lipsa de tipodimensiuni, cantități și prețuri. SC A.R.R.T. SRL a cesionat către SC S.I. SA (fostă SC G.T.R. SA) la data de 28 februarie 2001, cu acordul expres al CNCF C.F.R. SA și al intermediarului B.R.M. SA, contractul din 1999, împreună cu toate actele adiționale existente, precum și toate actele adiționale care vor interveni pe parcurs. SC S.R. SRL accepta să respecte în întregime prevederile contractului și ale actelor adiționale, preluând în întregime drepturile și obligațiile cedentului. La data de 24 iunie 2003, s-a admis cererea de dizolvare a SC S.R. SRL ca urmare a fuziunii prin absorbția SC S.R.

SRL de către reclamanta SC G.T.R. SA, SC S.R. SRL, fiind radiată din registrul comerțului, conform certificatului de radiere din 24 iunie 2003, reclamanta subrogându-se în toate drepturile și obligațiile societății absorbite. La data de 15 noiembrie 2006, prin actul adițional la contractul „sale and purchase agreement”, din data de 29 septembrie 2006, SC G.T.R. SRL a cesionat către SC S.I. SA creanța derivată din contractul din 1999 și actele adiționale, creanța cu privire la a cărei recuperare de la debitorul cedat, cedentul a promovat o acțiune în pretenții ce face obiectul dosarului de față. Debitorul cedat a fost notificat cu privire la această cesiune prin executor judecătoresc la data de 8 decembrie 2006, în consecința SC S.R.

SRL subrogându-se, în calitate de reclamantă, în drepturile și obligațiile SC G.T.R. SRL. Pe calea somației de plată, pârâta a fost obligată, prin sentința nr. 43 din 10 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la plata debitului principal aferent produselor și echipamentelor vândute de reclamantă, conform facturilor anexate. Raportul de expertiză contabilă a stabilit că pârâta CNCF C.F.R. SA datorează reclamantei suma de 3.354.609 ron, reprezentând penalități de întârziere pentru debitul principal în sumă de 3.066.494,25 ron. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 562 din 28 noiembrie 2007 a luat act de renunțarea la judecarea apelului formulat de CNCF C.F.R.

SA București și a admis apelul formulat de SC S.I. SA împotriva sentinței comerciale nr. 6210 din 7 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin aceea că a schimbat în parte sentința apelată, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.354.609 lei, menținând celelalte dispoziții. A mai fost obligată apelanta CNCF C.F.R. SA să plătească către reclamantă și suma de 8.988,83 lei cheltuieli de judecată. În esență s-a apreciat că în mod greșit prima instanță a plafonat cuantumul penalităților de întârziere datorate de pârâtă la cuantumul debitului principal, în considerarea dispozițiilor din Legea nr. 469/2002, dispoziții care nu își mai găseau aplicabilitatea în speță, având în vedere raportul juridic al părților din anul 1999. Împotriva deciziei nr. 582 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta CNCF C.F.R.

SA București care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 9 teza a doua raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâta SC S.I. SA și a menținerii hotărârii instanței de fond cu privire la aspectul corect al plafonării penalității de întârziere la nivelul obligației principale de plată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că raportul juridic născut în anul 1999, modificat prin trei acte adiționale succesive s-a desfășurat și în anul 2003, după intrarea în vigoare a legii noi, respectiv a Legii nr. 469/2002, iar în materie de penalități de întârziere, acestea nu pot depăși cuantumul obligației principale.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul pârâtei CNCF C.F.R. SA București, pentru considerentele care vor fi expuse. Din conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă cu certitudine că reclamanta a cerut obligarea pârâtei CNCF C.F.R. SA la plata penalității obligației de plată a debitului principal până la plata efectivă a debitului principal. Contractul din 1999, având ca obiect vânzarea - cumpărarea produselor specificate în anexă, în condițiile tehnice și de calitate prevăzute în prezentul contract, a prevăzut la art. 4 că plata se va face în lei, în termen de maximum 30 de zile de la recepția cantitativă și prezentarea facturii, iar la art. 9 s-a menționat că pentru nerespectarea obligațiilor contractuale, părțile își datorează penalizări de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.

Relevanța în corecta stabilire a situației de fapt și de drept o are sentința nr. 43 din 10 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de creditoarea SC G.T.R. SA în contradictoriu cu debitoarea CNCF C.F.R. SA, debitoarea somată la plata către creditoare a sumei de 30.664.942.549 rol, reprezentând contravaloare debit principal. În acest context, pe calea somației de plată nu au fost verificate decât acele creanțe certe, lichide și exigibile, așa cum instituie procedură civilă, vizând procedura necontencioasă, fără a fi examinate și penalitățile, care la acel moment nu aveau un caracter cert. Această soluție a fost ulterior menținută prin sentința comercială nr. 936 din 14 martie 2006 de Tribunalul București, secția comercială, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea în anulare a contestatoarei debitoare CNCF C.F.R.

SA, deoarece debitoarea a acceptat la plată 10 facturi emise de către creditoare pe care nu le-a contestat. Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, din perspectiva cadrului legal aplicabil în perioada executării contractului, corect s-a apreciat de instanța de fond că față de reglementările art. 4 alin. (4) din Legea nr. 469/2002, dar și ale art. 9 din contractul din 1999, părțile nu au înțeles să deroge de la această dispoziție legală, astfel încât penalitățile de întârziere au fost plafonate la nivelul debitului principal, în limitele cuantumului precizat de sentința comercială nr. 43 din 10 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, respectiv a sumei de 3.066.494,25 ron.

Pentru aceste rațiuni, urmează ca în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. să admită recursul declarat de pârâta CNCF C.F.R. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 582 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o va modifica în sensul că va respinge apelul reclamantei SC S.I. SA împotriva sentinței comerciale nr. 6210 din 7 mai 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta CNCF C.F.R. SA București împotriva deciziei nr. 582 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul reclamantei SC S.I. SA împotriva sentinței comerciale nr. 6210 din 7 mai 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.