ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2315/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin

sentința comercială nr. 6210 din 7 mai 2007 a admis în parte acțiunea precizată

formulată de reclamanta SC S.I. SA (fostă SC G.T.R. SA) cu sediul social în

Voluntari, șoseaua Pipera – Tunari, județul Ilfov în contradictoriu cu pârâta CNCF

C.F.R. SA cu sediul social în București, sector 1, în sensul că a obligat

pârâta la plata sumei de 3.066.494,25 ron cu titlu de penalități de întârziere,

precum și la plata sumei de 44.525,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în principal, că la data de 11 iunie 1999

între SC A.R.R.T. SRL, în calitate de vânzător și pârâta CNCF C.F.R. SA, în calitate

de cumpărător, a fost încheiat, prin intermediul B.R.M. SA, contractul din 1999,

având ca obiect vânzarea – cumpărarea produselor specificate în anexa la

contract, în condițiile tehnice și de calitate convenite.

De asemenea, prin voința

lor, la art. 4 din contract părțile au stabilit că plata urma a se face în lei

în termen de maximum 30 de zile de la recepția cantitativă la CNCF C.F.R. SA și

prezentarea facturii.

În contract s-a inserat o

clauză penală în sensul dispozițiilor art. 1066 C. civ., statuând prin art. 9

că în caz de nerespectare a obligațiilor contractuale, părțile își datorează

penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.

Actele adiționale au

modificat contractul în ceea ce privește suplimentarea produselor, iar actul

adițional a modificat lipsa de tipodimensiuni, cantități și prețuri.

SC A.R.R.T. SRL a cesionat

către SC S.I. SA (fostă SC G.T.R. SA) la data de 28 februarie 2001, cu acordul

expres al CNCF C.F.R. SA  și al intermediarului B.R.M. SA, contractul din 1999,

împreună cu toate actele adiționale existente, precum și toate actele

adiționale care vor interveni pe parcurs. SC S.R. SRL accepta să respecte în

întregime prevederile contractului și ale actelor adiționale, preluând în

întregime drepturile și obligațiile cedentului.

La data de 24 iunie 2003,

s-a admis cererea de dizolvare a SC S.R. SRL ca urmare a fuziunii prin

absorbția SC S.R. SRL de către reclamanta SC G.T.R. SA, SC S.R. SRL, fiind

radiată din registrul comerțului, conform certificatului de radiere din 24

iunie 2003, reclamanta subrogându-se în toate drepturile și obligațiile

societății absorbite.

La data de 15 noiembrie

2006, prin actul adițional la contractul „sale and purchase agreement”, din

data de 29 septembrie 2006, SC G.T.R. SRL a cesionat către SC S.I. SA creanța

derivată din contractul din 1999 și actele adiționale, creanța cu privire la a

cărei recuperare de la debitorul cedat, cedentul a promovat o acțiune în

pretenții ce face obiectul dosarului de față.

Debitorul cedat a fost

notificat cu privire la această cesiune prin executor judecătoresc la data de 8

decembrie 2006, în consecința SC S.R. SRL subrogându-se, în calitate de reclamantă,

în drepturile și obligațiile SC G.T.R. SRL.

Pe calea somației de plată,

pârâta a fost obligată, prin sentința nr. 43 din 10 ianuarie 2006 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la plata debitului principal

aferent produselor și echipamentelor vândute de reclamantă, conform facturilor anexate.

Raportul de expertiză

contabilă a stabilit că pârâta CNCF C.F.R. SA datorează reclamantei suma de

3.354.609 ron, reprezentând penalități de întârziere pentru debitul principal în

sumă de 3.066.494,25 ron.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 562 din 28 noiembrie 2007 a luat

act de renunțarea la judecarea apelului formulat de CNCF C.F.R. SA București și

a admis apelul formulat de SC S.I. SA împotriva sentinței comerciale nr. 6210

din 7 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin aceea că a schimbat în parte sentința apelată, a admis acțiunea precizată

și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.354.609 lei, menținând celelalte

dispoziții. A mai fost obligată apelanta CNCF C.F.R. SA să plătească către

reclamantă și suma de 8.988,83 lei cheltuieli de judecată.

În esență s-a apreciat că în

mod greșit prima instanță a plafonat cuantumul penalităților de întârziere

datorate de pârâtă la cuantumul debitului principal, în considerarea

dispozițiilor din Legea nr. 469/2002, dispoziții care nu își mai găseau

aplicabilitatea în speță, având în vedere raportul juridic al părților din anul

1999.

Împotriva deciziei nr. 582

din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

a promovat recurs pârâta CNCF C.F.R. SA București care a criticat această

hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 9

teza a doua raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. admiterea recursului,

modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat

de pârâta SC S.I. SA și a menținerii hotărârii instanței de fond cu privire la

aspectul corect al plafonării penalității de întârziere la nivelul obligației

principale de plată.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat că raportul juridic născut în anul 1999, modificat prin trei

acte adiționale succesive s-a desfășurat și în anul 2003, după intrarea în

vigoare a legii noi, respectiv a Legii nr. 469/2002, iar în materie de

penalități de întârziere, acestea nu pot depăși cuantumul obligației

principale.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse în

cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite

recursul pârâtei CNCF C.F.R. SA București, pentru considerentele care vor fi

expuse.

Din conținutul cererii de

chemare în judecată, rezultă cu certitudine că reclamanta a cerut obligarea

pârâtei CNCF C.F.R. SA la plata penalității obligației de plată a debitului

principal până la plata efectivă a debitului principal.

Contractul din 1999, având

ca obiect vânzarea - cumpărarea produselor specificate în anexă, în condițiile

tehnice și de calitate prevăzute în prezentul contract, a prevăzut la art. 4 că

plata se va face în lei, în termen de maximum 30 de zile de la recepția

cantitativă și prezentarea facturii, iar la art. 9 s-a menționat că pentru

nerespectarea obligațiilor contractuale, părțile își datorează penalizări de

0,1% pentru fiecare zi de întârziere.

Relevanța în corecta

stabilire a situației de fapt și de drept o are sentința nr. 43 din 10 ianuarie

2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin care a

fost admisă în parte acțiunea formulată de creditoarea SC G.T.R. SA în

contradictoriu cu debitoarea CNCF C.F.R. SA, debitoarea somată la plata către

creditoare a sumei de 30.664.942.549 rol, reprezentând contravaloare debit

principal. În acest context, pe calea somației de plată nu au fost verificate

decât acele creanțe certe, lichide și exigibile, așa cum instituie procedură

civilă, vizând procedura necontencioasă, fără a fi examinate și penalitățile,

care la acel moment nu aveau un caracter cert.

Această soluție a fost

ulterior menținută prin sentința comercială nr. 936 din 14 martie 2006 de

Tribunalul București, secția comercială, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea

în anulare a contestatoarei debitoare CNCF C.F.R. SA, deoarece debitoarea a

acceptat la plată 10 facturi emise de către creditoare pe care nu le-a

contestat.

Printr-o integrală și

completă apreciere a probelor, din perspectiva cadrului legal aplicabil în

perioada executării contractului, corect s-a apreciat de instanța de fond că

față de reglementările art. 4 alin. (4) din Legea nr. 469/2002, dar și ale art.

9 din contractul din 1999, părțile nu au înțeles să deroge de la această

dispoziție legală, astfel încât penalitățile de întârziere au fost plafonate la

nivelul debitului principal, în limitele cuantumului precizat de sentința

comercială nr. 43 din 10 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, respectiv a sumei de 3.066.494,25 ron.

Pentru aceste rațiuni,

urmează ca în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ.

să admită recursul declarat de pârâta CNCF C.F.R. SA București împotriva

deciziei comerciale nr. 582 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, pe care o va modifica în sensul că va

respinge apelul reclamantei SC S.I. SA împotriva sentinței comerciale nr. 6210

din 7 mai 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta CNCF C.F.R. SA București împotriva deciziei nr. 582 din 28 noiembrie 2007

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică, în

sensul că respinge apelul reclamantei SC S.I. SA împotriva sentinței comerciale

nr. 6210 din 7 mai 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2008.