ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2773/2008

Asupra cererii de recurs de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată că,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, la data de 6 iulie 2006 reclamanta CNCF C.F.R.

SA a chemat în judecată pe pârâta SC P.I.A.C.T.C.F.C. SA solicitând obligarea

acesteia la majorarea capitalului social cu valoarea bunurilor ce constituie

aport în natură adus de CNCF C.F.R. SA la capitalul social.

De asemenea, reclamanta a

solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în sumă de 50.000 ron

(500.000.000 rol) pe zi de întârziere până la realizarea efectivă a majorării

capitalului social cu valoarea bunurilor ce constituie aport în natură adus de CNCF

C.F.R. SA la capitalul social, precum și la plata cheltuielilor de judecată

ocazionate de proces.

La data de 31 octombrie 2006

reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare arătând că în ceea ce privește

al doilea capăt de cerere înțelege să solicite obligarea pârâtei la plata

daunelor cominatorii în sumă de 5.000 ron (50.000.000 rol) pe zi de întârziere,

până la realizarea efectivă a majorării capitalului social cu valoarea

bunurilor ce constituie aport în natură adus de CNCF C.F.R. SA la capitalul social.

Prin sentința comercială nr.

4199 din 27 martie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente,

reținând în esență că potrivit art. 2 alin. (5) din H.G. nr. 887/2001,

efectuarea aporturilor de către CNCF C.F.R. SA pe bază de protocol și eventuala

diferență valorică față de anexa hotărârii erau în sarcina reclamantei în

calitate de unic acționar al societății nou înființate SC P.I.A.C.T.C.F.C. SA.

Tribunalul a mai reținut că

aceste dispoziții legale prevedeau ca rectificarea cuvenită - majorare sau

reducere a capitalului să fie înregistrată în Registrul Comerțului în baza

hotărârii adunării generale a acționarilor, dar că, reclamanta (acționar al

societății la acea dată) nu a depus la dosar o astfel de hotărâre.

Un alt aspect reținut de Tribunal

a fost și acela că la data de 9 februarie 2004 reclamanta a vândut întregul

pachet de acțiuni deținut la societatea pârâtă care astfel s-a privatizat,

prețul vânzării fiind stabilit în baza documentelor pe care acesta le deținea,

situație în care invocarea protocolului anterior contractului apare ca fiind

fără relevanță.

A mai reținut că omisiunea

includerii unor bunuri sau valori în prețul de vânzare constituie propria culpă

a vânzătorului, respectiv reclamanta, și nu poate fi transferată în sarcina

societății pârâte întrucât s-ar aduce atingere libertății contractuale și

principiului stabilității actelor juridice.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta CNCF C.F.R. SA a formulat apel considerând-o nelegală și

netemeinică, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii

apelate,în sensul admiterii cererii sale, astfel cum a fost precizată.

Prin decizia comercială nr. 479

din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a

respins apelul formulat de apelanta CNCF C.F.R. SA împotriva sentinței

comerciale nr. 4199 din 27 martie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, în dosarul nr. 24470/3/2006, în contradictoriu cu intimata SC

P.I.A.C.T.C.F.C. SA. Prin aceeași decizie, Curtea de Apel obligă apelanta la

plata către intimată a sumei de 6.073 ron cheltuieli de judecată, reprezentând

contravaloare onorariu avocat, aferente apelului și respinge cererea intimatei

privind obligarea apelantei la plata sumei de 19.666 ron cheltuieli de judecată

ocazionate de soluționarea fondului.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs reclamanta care, în temeiul art. 312 C. proc. civ. raportat la art.

304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot

a deciziei comerciale nr. 479 din 23 octombrie 2007 pronunțata de Curtea de

Apel București, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în

sensul obligării intimatei - pârâte SC P.I.A.C.T.C.F.C. SA la majorarea

capitalului social cu suma de 2.569.799,4 ron (25.697.994.121 rol), precum si obligarea

pârâtei la plata de daune cominatorii de 5.000 ron/zi de întârziere pana la

realizarea efectiva a majorării capitalului social.

Recurenta a invocat în

drept, dispozițiile art. 304, art. 312 C. proc. civ., dispozițiile Legii. nr. 26/1990,

H.G. nr. 581/1998, H.G. nr. 887/2001.

Înalta Curte va respinge

recursul deoarece hotărârea atacată este la adăpost de criticile circumscrise

de recurentă motivului prevăzut de art. 304 pct 9 C. proc. civ., decizia

nefiind dată cu încălcarea ori greșita aplicare a legii.

Instanța de apel a apreciat

în mod corect că SC P.I.A.C.T.C.F.C. SA (intimata din prezenta cauză) s-a

înființat ca filială a CNCF C.F.R. SA în baza H.G. nr. 887 din 13 septembrie 2001,

cererea de obligare a intimatei - pârâte la majorarea capitalului social cu

valoarea bunurilor reprezentând aport în natură adus de recurentă la capitalul

social, fiind întemeiată pe dispozițiile acestui act normativ.

Potrivit art. 2 alin. (5)

teza finală din hotărârea de guvern mai sus menționată "Dacă valoarea

capitalului social, stabilită prin protocolul de predare - preluare va fi

diferită de cea prevăzută în anexă se va solicita registrului comerțului

rectificarea cuvenită, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la semnarea

protocolului, pe baza aprobării adunării generale a acționarilor".

Din conținutul acestor

dispoziții coroborate cu înscrisurile cauzei rezultă că obligația de majorare a

capitalului social al societății nou înființate revenea recurentei reclamante

în calitate de unic acționar al acestei societăți și trebuia realizată într-un

termen de 30 de zile de la data semnării protocolului, așa cum în mod corect a

reținut instanța de apel.

Probele cauzei relevă că

recurenta - reclamantă nu numai că nu a respectat această obligație în termenul

stabilit de legiuitor dar nu a procedat la majorarea capitalului social nici

până la data privatizării societății, deși era acționar unic. În aceste

condiții, Curtea constată că în mod corect, instanța de apel a reținut că

omisiunea includerii unor bunuri sau valori în prețul de vânzare al acțiunilor

deținute la societatea intimată constituie propria culpă a recurentei - reclamante.

Curtea apreciază că nu

există niciun temei legal pentru a se solicita obligarea intimatei pârâte la

majorarea capitalului social cu valoarea bunurilor constituite ca aport în

natură, reclamanta putând opta ea însăși pentru efectuarea acestei operațiuni

cât timp era acționar la societatea intimată.

Mai mult, Curtea apreciază

că prin obligarea intimatei - pârâte să procedeze la majorarea capitalului

social în condițiile stabilite de apelanta - reclamantă s-ar încălca

dispozițiile imperative ale legii, majorarea capitalului social fiind atributul

exclusiv al A.G.E.A. conform art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990,

republicată, modificată și completată, instanța de judecată neputându-se

substitui voinței acesteia.

Pentru aceste considerente,

conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamanta CNCF

C.F.R. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 479 din 23 octombrie 2007

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Văzând dispozițiile art. 274

C. proc. civ. Curtea va obliga recurenta la 4.309,35 lei cheltuieli de judecată

către intimata - pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta CNCF C.F.R. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 479

din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Obligă recurenta la 4.309,35

lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 8 octombrie 2008.