ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1924/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 40/F din 25

februarie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții

C.S., Z.I.D., I.C.C., R.P., P.C., D.E., P.M.E. și R.F., în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și

Direcția Generală Anticorupție, și, constatând că

reclamanții beneficiază de drepturile salariale conform O.G. nr. 38/2003

pct. 2 din Nota la Anexa 1, a obligat pârâții să plătească acestora

drepturile salariale respective, de la data numirii lor în funcție în

cadrul D.G.A. și în continuare până la modificarea situației de

fapt și/sau de drept, actualizate la zi cu indicele de inflație. De

asemenea, instanța de judecată a obligat pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor să cuprindă în bugetul propriu

sumele necesare plății drepturilor acordate reclamanților; totodată,

au fost obligați pârâții să plătească reclamanților

suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, că rezultă

din probele administrate în cauză, adeverințe eliberate de

autoritățile pârâte și legitimațiile de serviciu ale

reclamanților, că aceștia sunt funcționari publici cu

statut special în cadrul Direcției Generale Anticorupție – unitate a

aparatului central al Ministerului Administrației și Internelor, calitate

în care beneficiază de majorarea cu 0,25% a coeficientului de ierarhizare,

în conformitate cu Anexa 1 la O.G. nr. 38/2003.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., și susținând, în esență, că

hotărârea atacată este netemeinică și nelegală,

instanța de fond neținând seama de dispozițiile legale aplicabile,

care prevăd că de majorarea cu 0,25% beneficiază numai polițiștii

din cadrul structurilor Aparatului Central al D.G.A., care au

competență teritorială generală, ce vizează prevenirea

și combaterea corupției în rândul întregului personal al M.I.R.A. la

nivel național, nu și polițiștii din cadrul serviciilor

teritoriale, care au competențe de a desfășura

activități de prevenire și combatere a corupției limitată

la personalul structurilor M.I.R.A. de pe raza lor de activitate.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursurile sunt întemeiate, pentru considerentele care

vor fi arătate în continuare.

Astfel, așa cum rezultă din

dispozițiile de numire în

funcție a intimaților-reclamanți, depuse de către

autoritățile recurente, la solicitarea instanței, în custodia

funcționarului de securitate al Î.C.C.J., aceștia își

desfășoară activitatea în cadrul Serviciului teritorial

anticorupție Brașov iar nu în cadrul aparatului central al

ministerului, așa cum în mod greșit a reținut instanța de

fond, cu ignorarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Or, potrivit prevederilor pct. 2 din Nota la

Anexa

1 din O.G. nr.

38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor, invocate de reclamanți ca temei al acțiunii lor,

„Pentru personalul din unitățile aparatului central al Ministerului

de Interne coeficienții de ierarhizare ai funcțiilor în care sunt

încadrați se majorează cu 0,25%”.

Din

dispozițiile legale citate rezultă cu claritate că de majorarea

respectivă beneficiază exclusiv „personalul din unitățile

aparatului central al Ministerului de Interne”.

Conform art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și

funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative,

această autoritate „are în structură, în subordine sau, după

caz, în coordonare aparatul central, unitățile subordonate acestuia,

organe și unități centrale de specialitate, unități

teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum și alte componente

constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare”.

Cum,

potrivit prevederilor art. 10 alin.

(4)

din același act normativ,

„Direcția generală anticorupție este structura specializată

a ministerului pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul

personalului propriu”, făcând parte din aparatul central al ministerului,

conform Anexei 1 la H.G. nr. 416/2007 privind structura organizatorică

și efectivele M.I.R.A, rezultă că personalului acestei structuri

îi sunt aplicabile prevederile

pct.2 din Nota la

Anexa

1 din O.G. nr.

38/2003 referitoare la majorarea cu

0,25% a

coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor.

Nefiind

prevăzute expres de textul legal, unitățile subordonate acestei

structuri, respectiv Serviciul Teritorial Anticorupție Brașov, ai

cărui angajați sunt intimații-reclamanți, nu

beneficiază de dispozițiile

pct. 2 din Nota la

Anexa

1 din O.G. nr.

38/2003 referitoare la majorarea cu

0,25%, aplicarea acestora

neputând fi extinsă la ipoteze neprevăzute de lege.

Că așa este, rezultă și din dispozițiile art. 2

din

O.U.G. nr. 120/2005

privind operaționalizarea Direcției generale

anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor, conform cărora

”

Magistrații,

indiferent de funcția pe care o dețin, detașați în

funcții de conducere

la

Direcția

generală anticorupție și la structurile

subordonate acesteia, din Ministerul Administrației și Internelor,

beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute

pentru judecătorii și procurorii detașați în funcții

de conducere în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor,

potrivit art. 18 din O.U.G. nr. 177/2002

privind salarizarea și alte

drepturi ale magistraților, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare

”.

Rezultă, din dispozițiile legale citate, că, atunci când

legiuitorul a dorit ca anumite prevederi să fie aplicate personalului din

cadrul

Direcției generale anticorupție

, atât la

nivel central cât și la nivel teritorial, a prevăzut în mod expres

acest lucru.

Nu poate fi

reținută susținerea intimaților-reclamanți, preluată

în mod greșit de către instanța de fond, potrivit căreia

apartenența

Serviciului Teritorial

Anticorupție Brașov

la aparatul central

al ministerului ar rezulta din

împrejurarea că

legitimația de serviciu emisă pe numele intimaților cuprinde

mențiunea „aparat central”; aceasta, întrucât calificarea unei instituții,

ca fiind „centrală” sau „teritorială”, nu rezultă din simpla

mențiune ce se regăsește pe o legitimație ci din

dispozițiile legii, care, așa cum s-a arătat, prevăd că

numai

Direcția generală anticorupție

face parte din aparatul central, nu și unitățile teritoriale

subordonate acestei structuri.

Pentru considerentele arătate, constatând că soluția

instanței de fond este greșită,

vor fi admise recursurile și va

fi modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii

reclamanților, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâții Ministerul Administrației și Internelor și

Direcția Generală Anticorupție din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 40/F din 25

februarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea reclamanților C.S., Z.I.D., I.C.C.,

R.P., P.C., D.E., P.M.E. și R.F., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2010.