ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1924/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 40/F din 25 februarie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții C.S., Z.I.D., I.C.C., R.P., P.C., D.E., P.M.E. și R.F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală Anticorupție, și, constatând că reclamanții beneficiază de drepturile salariale conform O.G. nr. 38/2003 pct. 2 din Nota la Anexa 1, a obligat pârâții să plătească acestora drepturile salariale respective, de la data numirii lor în funcție în cadrul D.G.A. și în continuare până la modificarea situației de fapt și/sau de drept, actualizate la zi cu indicele de inflație.

De asemenea, instanța de judecată a obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății drepturilor acordate reclamanților; totodată, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că rezultă din probele administrate în cauză, adeverințe eliberate de autoritățile pârâte și legitimațiile de serviciu ale reclamanților, că aceștia sunt funcționari publici cu statut special în cadrul Direcției Generale Anticorupție – unitate a aparatului central al Ministerului Administrației și Internelor, calitate în care beneficiază de majorarea cu 0,25% a coeficientului de ierarhizare, în conformitate cu Anexa 1 la O.G.

nr. 38/2003. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., și susținând, în esență, că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, instanța de fond neținând seama de dispozițiile legale aplicabile, care prevăd că de majorarea cu 0,25% beneficiază numai polițiștii din cadrul structurilor Aparatului Central al D.G.A., care au competență teritorială generală, ce vizează prevenirea și combaterea corupției în rândul întregului personal al M.I.R.A. la nivel național, nu și polițiștii din cadrul serviciilor teritoriale, care au competențe de a desfășura activități de prevenire și combatere a corupției limitată la personalul structurilor M.I.R.A.

de pe raza lor de activitate. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. Astfel, așa cum rezultă din dispozițiile de numire în funcție a intimaților-reclamanți, depuse de către autoritățile recurente, la solicitarea instanței, în custodia funcționarului de securitate al Î.C.C.J., aceștia își desfășoară activitatea în cadrul Serviciului teritorial anticorupție Brașov iar nu în cadrul aparatului central al ministerului, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond, cu ignorarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. Or, potrivit prevederilor pct. 2 din Nota la Anexa 1 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, invocate de reclamanți ca temei al acțiunii lor, „Pentru personalul din unitățile aparatului central al Ministerului de Interne coeficienții de ierarhizare ai funcțiilor în care sunt încadrați se majorează cu 0,25%”. Din dispozițiile legale citate rezultă cu claritate că de majorarea respectivă beneficiază exclusiv „personalul din unitățile aparatului central al Ministerului de Interne”. Conform art. 12 alin. (1) din O.U.G.

nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, această autoritate „are în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unitățile subordonate acestuia, organe și unități centrale de specialitate, unități teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum și alte componente constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare”. Cum, potrivit prevederilor art. 10 alin. (4) din același act normativ, „Direcția generală anticorupție este structura specializată a ministerului pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu”, făcând parte din aparatul central al ministerului, conform Anexei 1 la H.G.

nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele M.I.R.A, rezultă că personalului acestei structuri îi sunt aplicabile prevederile pct.2 din Nota la Anexa 1 din O.G. nr. 38/2003 referitoare la majorarea cu 0,25% a coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor. Nefiind prevăzute expres de textul legal, unitățile subordonate acestei structuri, respectiv Serviciul Teritorial Anticorupție Brașov, ai cărui angajați sunt intimații-reclamanți, nu beneficiază de dispozițiile pct. 2 din Nota la Anexa 1 din O.G. nr. 38/2003 referitoare la majorarea cu 0,25%, aplicarea acestora neputând fi extinsă la ipoteze neprevăzute de lege. Că așa este, rezultă și din dispozițiile art. 2 din O.U.G.

nr. 120/2005 privind operaționalizarea Direcției generale anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, conform cărora ” Magistrații, indiferent de funcția pe care o dețin, detașați în funcții de conducere la Direcția generală anticorupție și la structurile subordonate acesteia, din Ministerul Administrației și Internelor, beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute pentru judecătorii și procurorii detașați în funcții de conducere în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, potrivit art. 18 din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare ”. Rezultă, din dispozițiile legale citate, că, atunci când legiuitorul a dorit ca anumite prevederi să fie aplicate personalului din cadrul Direcției generale anticorupție , atât la nivel central cât și la nivel teritorial, a prevăzut în mod expres acest lucru.

Nu poate fi reținută susținerea intimaților-reclamanți, preluată în mod greșit de către instanța de fond, potrivit căreia apartenența Serviciului Teritorial Anticorupție Brașov la aparatul central al ministerului ar rezulta din împrejurarea că legitimația de serviciu emisă pe numele intimaților cuprinde mențiunea „aparat central”; aceasta, întrucât calificarea unei instituții, ca fiind „centrală” sau „teritorială”, nu rezultă din simpla mențiune ce se regăsește pe o legitimație ci din dispozițiile legii, care, așa cum s-a arătat, prevăd că numai Direcția generală anticorupție face parte din aparatul central, nu și unitățile teritoriale subordonate acestei structuri. Pentru considerentele arătate, constatând că soluția instanței de fond este greșită, vor fi admise recursurile și va fi modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Direcția Generală Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 40/F din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților C.S., Z.I.D., I.C.C., R.P., P.C., D.E., P.M.E. și R.F., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2010.