ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4909/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 12 iunie 2008, reclamanții P.G., C.N., C.E., A.L., în contradictoriu cu pârâții M.I., M.P., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și M.F.P. obligarea acestora la plata sporului de misiune permanentă pentru perioada octombrie 2005 pană în prezent și pentru viitor, obligarea la plata sumelor datorate, actualizate cu indicele de inflație, obligarea M.F.P. să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale, obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Motivând acțiunea, reclamanții arată că sunt ofițeri de poliție judiciară în cadrul D.N.A.

- Serviciul Teritorial Bacău și că, potrivit art. 2 din O.G. 38/2003, beneficiază de sporul pentru misiune permanentă, însă nu au mai beneficiat de acest spor din octombrie 2005. Arată reclamanții că acest drept este consfințit de dispozițiile art. 28 din Legea nr. 360/2002, text potrivit căruia, polițistul are dreptul la un salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, premii și prime. Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcției îndeplinite, gradului profesional deținut, gradațiile, sporurile pentru misiune permanentă, iar salarizarea ofițerilor detașați în cadrul D.N.A. a fost stabilită prin O.U.G. nr. 43/2002, act normativ ce face trimitere la O.G. nr. 38/2003.

Fac trimitere reclamanții la dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. 43/2002, art. 11 din O.U.G. 38/2002, O.U.G. nr. 134/2005 - art. 28 și O.U.G. 27/2006, apreciind că nici O.U.G. 43/2002 și nici O.U.G. 27/2006 nu prevăd că sporul de misiune permanentă nu se acordă ofițerilor de poliție detașați la D.N.A. Se arată că, din interpretarea dispozițiilor legale mai sus invocate, rezultă că sporul de misiune permanentă trebuie acordat reclamanților. Prin întâmpinare, D.N.A a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că este nefondată. Astfel, se arată că reclamanții sunt salarizați potrivit O.U.G. 27/2006 și anexa nr. 4 din O.G. 38/2003, iar potrivit art. 79 pct. 1 lit. c) anexa 4 din O.G.

38/2003, ofițerii pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție, chiar dacă drepturile salariale prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști, însă salariul net al reclamanților este superior celui pe care l-ar avea acordat în cadrul M.I.R.A. Se arată că, prin O.U.G. 134/2005, s-a modificat O.U.G. 43/2002, iar prin prevederile punctului 23 au fost excluși ofițerii de poliție judiciari detașați în cadrul D.N.A. În prezent, salarizarea reclamanților este făcută potrivit O.U.G. nr. 27/2006, act normativ din analiza căruia rezultă că reclamanții nu pot beneficia de sporul de misiune. D.N.A a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F.

solicitând ca, în cazul în care se va admite acțiunea, să fie obligat chematul în garanție să inițieze și să adopte un proiect de rectificare a bugetului M.P. pe anul 2008. În motivarea cererii de chemare în garanție, se invocă dispozițiile Legii nr. 500/2002 și O.G. 22/2002. Prin întâmpinare, M.I.R.A a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că plata drepturilor (în ipoteza în care li s-ar cuveni) cade în sarcina unității în cadrul căruia sunt detașați. Prin întâmpinare, Parchetul de pe lângă I.C.C.J. a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că actele normative aplicabile reclamanților nu le conferă dreptul la acordarea sporului solicitat. Și Parchetul de pe lângă I.C.C.J.

a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F. Prin sentința civilă nr. 540 din 29 octombrie 2008, Tribunalul Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei competenței sale materiale și a declinat competența materială în favoarea Curții de Apel Bacău, reținând incidența prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008. Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 54 din 10 aprilie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.I.R.A. și, în consecință, a respins acțiunea față de această autoritate, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Totodată, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu ceilalți pârâți și cererile de chemare în garanție formulate de M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., ca nefondate. Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a M.I.R.A., instanța a reținut că soluția se impune, întrucât această autoritate nu este parte obligată în raportul juridic dedus judecății, reclamanții fiind detașați la D.N.A., instituție căreia îi incumbă obligația de plată. Pe fondul cauzei, instanța a considerat că, din interpretarea prevederilor art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2006 și ale Anexei 4 din O.G. nr. 38/2003, rezultă că sporul de misiune permanentă nu poate fi acordat ofițerilor de poliție judiciară din cadrul D.N.A.

Că, deși, potrivit art. 49 și pct. 1 lit. c) din Anexa 4 din O.G. nr. 38/2003, ofițerii pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție, doar dacă drepturile salariale sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști, în cauză nu suntem în această situație, deoarece salariul net al unui ofițer de poliție judiciară în D.N.A. este unul net superior celui pe care l-ar avea în cadrul M.I.R.A. S-a mai reținut că, nu se poate vorbi nici despre o eventuală cumulare a veniturilor. Împotriva sus menționatei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții P.G., C.N., C.E., A.L., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea acestei hotărâri, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenții au mai invocat, în considerarea prevederilor art. 261 C. proc. civ., nulitatea sentinței atacate, deoarece încheierea de dezbateri, din ședința de la 3 aprilie 2009, care face corp comun cu hotărârea atacată, nu le-a fost comunicată, ceea ce consideră ei că echivalează cu o comunicare parțială a hotărârii. Recurenții au arătat, în esență, că modificările aduse O.U.G. nr. 43/2002, prin O.U.G. nr. 134/2005, în sensul că nu mai fac referire la art. 11 din O.U.G. nr. 38/2003, sunt nerelevante pentru justificarea înlăturării sporului de misiune permanentă, întrucât art. 11 reglementează procentul ce se aplică salariului pentru funcția îndeplinită. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică.

Prin adoptarea Legii nr. 601/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcționarilor publici, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, care se refereau la drepturile bănești și materiale ale ofițerilor de poliție judiciară, s-au modificat în sensul că li s-a recunoscut acestora dreptul de a beneficia de sporul pentru misiune permanentă prevăzut de art. 11 din O.U.G. nr. 38/2003. Prin O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 43/2002, prin care Parchetul Național Anticorupție a fost transformat în D.N.A., ca structură autonomă cu personalitate juridică proprie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a prevăzut că ofițerii de poliție judiciară beneficiază doar de drepturile prevăzute prin anexa 4 la O.U.G.

nr. 38/2003 – fără a se mai referi la art. 11 din O.G. nr. 38/2003, ceea ce, în mod evident, dovedește că această categorie a fost exclusă de la beneficiul acestui spor. Că este așa rezultă și din faptul că, în prezent, salarizarea ofițerilor de poliție judiciară se efectuează potrivit prevederilor O.U.G. nr. 27/2006 – care stabilește că salariul de bază pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul D.N.A. se calculează potrivit art. 11 alin. (4) din ordonanță, în funcție de coeficientul de multiplicare 13,500 prevăzut la pct. 28 anexa 1 cap. A, pentru judecătorii și procurorii cu 3-4 ani vechime în funcția de magistrat. Este evident, că prin dispozițiile legale enunțate, sporul de misiune permanentă nu mai este de actualitate în ce-i privește pe ofițerii de poliție judiciară din cadrul D.N.A., ei fiind asimilați din punct de vedere al salarizării cu categoria profesională a procurorilor – fapt ce constituie o dovadă clară că nu se mai află în misiune permanentă.

În raport cu aceste considerente, urmează a se aprecia ca fiind legală și temeinică hotărârea Curții de Apel Bacău. Criticile recurenților sunt nefondate și în ceea ce privește nulitatea sentinței atacate. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 261 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde obiectul cererii și susținerile în prescurtare ale părților cu arătarea dovezilor. Din examinarea dovezilor menționate, nu rezultă obligația comunicării încheierii de ședință în care au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei. De altfel, această obligație nu este prevăzută în nici un alt text normativ. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se declară nule „numai dacă, prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar „în cazul nulităților prevăzute în numele legii, vătămarea se presupune până la dovada contrarie”.

Ca urmare, cât timp prin nici o dispoziție nu se prevede în mod expres nulitatea hotărârii pentru necomunicarea încheierii de dezbateri, necomunicarea acestui act nu poate atrage nulitatea sentinței, decât în cazul când s-a produs părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea respectivului act, ceea ce, în speță, nu este cazul, neinvocându-se nici o astfel de vătămare și nefăcându-se nici o dovadă în acest sens. Față de toate cele expuse și având în vedere și prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul declarat în cauză se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții P.G., C.N., C.E., A.L., împotriva sentinței civile nr. 54 din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2009.