ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4909/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău

la data de 12 iunie 2008, reclamanții P.G., C.N., C.E., A.L., în contradictoriu

cu pârâții M.I., M.P., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.N.A. și M.F.P. obligarea acestora la plata sporului de misiune

permanentă pentru perioada octombrie 2005 pană în prezent și pentru viitor,

obligarea la plata sumelor datorate, actualizate cu indicele de inflație,

obligarea

M.F.P. să includă în buget sumele

necesare plății

drepturilor

salariale, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Motivând acțiunea, reclamanții arată că sunt

ofițeri de poliție judiciară în

cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial

Bacău și că, potrivit art. 2 din O.G. 38/2003,

beneficiază de

sporul pentru misiune permanentă, însă nu au mai beneficiat de acest

spor din octombrie 2005.

Arată reclamanții că acest drept este consfințit de

dispozițiile art. 28 din Legea nr. 360/2002, text potrivit căruia,

polițistul are dreptul

la un salariu

lunar, compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, premii și

prime.

Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător

funcției îndeplinite, gradului profesional deținut, gradațiile, sporurile

pentru misiune permanentă, iar salarizarea

ofițerilor

detașați în cadrul D.N.A. a fost stabilită prin O.U.G. nr. 43/2002, act

normativ ce face trimitere la O.G. nr. 38/2003.

Fac trimitere reclamanții la dispozițiile art. 28 alin.

(3) din O.U.G. 43/2002,

art. 11 din O.U.G. 38/2002, O.U.G. nr. 134/2005 - art. 28 și

O.U.G. 27/2006, apreciind că nici O.U.G. 43/2002 și nici O.U.G. 27/2006 nu

prevăd că sporul de

misiune permanentă nu se

acordă ofițerilor de poliție detașați la D.N.A. Se arată că, din interpretarea

dispozițiilor legale mai sus invocate, rezultă că sporul de misiune

permanentă

trebuie acordat reclamanților.

Prin întâmpinare, D.N.A a solicitat respingerea

acțiunii, apreciind că este nefondată. Astfel, se arată că reclamanții sunt

salarizați potrivit O.U.G. 27/2006 și

anexa nr. 4 din O.G. 38/2003, iar potrivit art. 79 pct.

1 lit. c) anexa 4 din O.G.

38/2003,

ofițerii pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadrați în

unitățile de poliție, chiar dacă drepturile

salariale prevăzute la lit. a) și b) sunt mai mici

decât cele ce li s-ar cuveni ca polițiști, însă

salariul net al reclamanților este superior

celui pe care l-ar avea acordat în cadrul M.I.R.A. Se arată că, prin

O.U.G. 134/2005,

s-a modificat

O.U.G. 43/2002, iar prin prevederile punctului 23 au fost excluși

ofițerii

de poliție judiciari detașați în cadrul D.N.A. În prezent, salarizarea

reclamanților este făcută potrivit O.U.G. nr. 27/2006, act normativ din analiza

căruia rezultă că reclamanții nu pot

beneficia de sporul de misiune.

D.N.A

a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F. solicitând ca, în

cazul în care se va admite acțiunea, să fie

obligat chematul în garanție să inițieze și să

adopte un proiect de rectificare a bugetului M.P. pe anul 2008.

În motivarea cererii de chemare în garanție, se invocă

dispozițiile Legii nr.

500/2002 și O.G. 22/2002.

Prin întâmpinare, M.I.R.A a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive,

având în vedere că plata drepturilor (în ipoteza în care li

s-ar cuveni) cade în sarcina unității în cadrul căruia sunt detașați.

Prin întâmpinare, Parchetul de pe lângă I.C.C.J. a

solicitat respingerea acțiunii,

apreciind că actele normative

aplicabile reclamanților nu le conferă dreptul la acordarea sporului solicitat.

Și Parchetul de pe lângă I.C.C.J. a formulat cerere de

chemare în garanție a M.E.F.

Prin sentința civilă nr. 540

din 29 octombrie 2008, Tribunalul Bacău, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția lipsei competenței sale materiale și a declinat

competența materială în favoarea Curții de Apel Bacău, reținând incidența

prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008.

Judecând în fond pricina în

primă instanță, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 54 din 10 aprilie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.I.R.A. și, în consecință, a

respins acțiunea față de această autoritate, pentru lipsa calității procesuale

pasive.

Totodată, a respins acțiunea

formulată în contradictoriu cu ceilalți pârâți și cererile de chemare în

garanție formulate de M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A., ca nefondate.

Cu privire la lipsa

calității procesuale pasive a M.I.R.A., instanța a reținut că soluția se

impune, întrucât această autoritate nu este parte obligată în raportul juridic

dedus judecății, reclamanții fiind detașați la D.N.A., instituție căreia îi

incumbă obligația de plată.

Pe fondul cauzei, instanța a

considerat că, din interpretarea prevederilor art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2006

și ale Anexei 4 din O.G. nr. 38/2003, rezultă că sporul de misiune permanentă

nu poate fi acordat ofițerilor de poliție judiciară din cadrul D.N.A.

Că, deși, potrivit art. 49

și pct. 1 lit. c) din Anexa 4 din O.G. nr. 38/2003, ofițerii pot opta pentru

drepturile salariale cuvenite celor încadrați în unitățile de poliție, doar

dacă drepturile salariale sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca

polițiști, în cauză nu suntem în această situație, deoarece salariul net al

unui ofițer de poliție judiciară în D.N.A. este unul net superior celui pe care

l-ar avea în cadrul M.I.R.A.

S-a mai reținut că, nu se

poate vorbi nici despre o eventuală cumulare a veniturilor.

Împotriva sus menționatei

sentințe au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții P.G., C.N., C.E., A.L.,

solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea acestei

hotărâri, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenții au mai invocat,

în considerarea prevederilor art. 261 C. proc. civ., nulitatea sentinței atacate,

deoarece încheierea de dezbateri, din ședința de la 3 aprilie 2009, care face

corp comun cu hotărârea atacată, nu le-a fost comunicată, ceea ce consideră ei

că echivalează cu o comunicare parțială a hotărârii.

Recurenții au arătat, în

esență, că modificările aduse O.U.G. nr. 43/2002, prin O.U.G. nr. 134/2005, în

sensul că nu mai fac referire la art. 11 din O.U.G. nr. 38/2003, sunt

nerelevante pentru justificarea înlăturării sporului de misiune permanentă,

întrucât art. 11 reglementează procentul ce se aplică salariului pentru funcția

îndeplinită.

Analizând legalitatea și

temeinicia sentinței pronunțate în raport cu criticile formulate, urmează a se

reține că acestea nu se justifică.

Prin adoptarea Legii nr. 601/2004

pentru aprobarea O.U.G. nr. 24/2004 privind creșterea transparenței în

exercitarea demnităților publice și a funcționarilor publici, precum și

intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției, dispozițiile art.

28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție,

care se refereau la drepturile bănești și materiale ale ofițerilor de poliție

judiciară, s-au modificat în sensul că li s-a recunoscut acestora dreptul de a

beneficia de sporul pentru misiune permanentă prevăzut de art. 11 din O.U.G. nr.

38/2003.

Prin O.U.G. nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 43/2002, prin care Parchetul

Național Anticorupție a fost transformat în D.N.A., ca structură autonomă cu

personalitate juridică proprie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, s-a prevăzut că ofițerii de poliție judiciară

beneficiază doar de drepturile prevăzute prin anexa 4 la O.U.G. nr. 38/2003 – fără a se mai referi la art. 11 din O.G. nr. 38/2003, ceea ce, în mod

evident, dovedește că această categorie a fost exclusă de la beneficiul acestui

spor.

Că este așa rezultă și din

faptul că, în prezent, salarizarea ofițerilor de poliție judiciară se

efectuează potrivit prevederilor O.U.G. nr. 27/2006 – care stabilește că

salariul de bază pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul D.N.A. se

calculează potrivit art. 11 alin. (4) din ordonanță, în funcție de coeficientul

de multiplicare 13,500 prevăzut la pct. 28 anexa 1 cap. A, pentru judecătorii

și procurorii cu 3-4 ani vechime în funcția de magistrat.

Este evident, că prin

dispozițiile legale enunțate, sporul de misiune permanentă nu mai este de

actualitate în ce-i privește pe ofițerii de poliție judiciară din cadrul D.N.A.,

ei fiind asimilați din punct de vedere al salarizării cu categoria profesională

a procurorilor – fapt ce constituie o dovadă clară că nu se mai află în misiune

permanentă.

În raport cu aceste

considerente, urmează a se aprecia ca fiind legală și temeinică hotărârea

Curții de Apel Bacău.

Criticile recurenților sunt

nefondate și în ceea ce privește nulitatea sentinței atacate.

Într-adevăr, potrivit

prevederilor art. 261 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii

și va cuprinde obiectul cererii și susținerile în prescurtare ale părților cu

arătarea dovezilor.

Din examinarea dovezilor

menționate, nu rezultă obligația comunicării încheierii de ședință în care au

avut loc dezbaterile pe fondul cauzei. De altfel, această obligație nu este

prevăzută în nici un alt text normativ.

Totodată, în conformitate cu

dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu

neobservarea formelor legale se declară nule „numai dacă, prin aceasta s-a

pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor,

iar „în cazul nulităților prevăzute în numele legii, vătămarea se presupune

până la dovada contrarie”.

Ca urmare, cât timp prin

nici o dispoziție nu se prevede în mod expres nulitatea hotărârii pentru

necomunicarea încheierii de dezbateri, necomunicarea acestui act nu poate

atrage nulitatea sentinței, decât în cazul când s-a produs părții o vătămare ce

nu poate fi înlăturată decât prin anularea respectivului act, ceea ce, în

speță, nu este cazul, neinvocându-se nici o astfel de vătămare și nefăcându-se nici

o dovadă în acest sens.

Față de toate cele expuse și

având în vedere și prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

recursul declarat în cauză se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții P.G., C.N., C.E., A.L., împotriva sentinței civile nr. 54 din 10

aprilie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2009.