ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 479/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1570 din 21 mai 2008 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamanților N.N., N.E.V., B.M.D., P.M. și S. L. în contradictoriu cu M.P. - parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, M.A.I. (fost M.I.R.A.), D.N.A., D.G.P.M. București. De asemenea, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție a M.F.P. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând spor de fidelitate pentru anul 2005, sporul pentru misiune permanentă pentru perioada octombrie 2005 - prezent și a sporului pentru documente clasificate, sume actualizate la data efectuării plăților.

De asemenea, au solicitat și obligarea pârâților la consemnarea în documentele echivalente carnetului de muncă a modificărilor survenite. Instanța de fond a reținut că modalitatea de salarizare a polițiștilor detașați este reglementată de anexa nr. 4 a OG nr. 38/2003, Reglementări privind salarizarea polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara Ministerului Administrației și Internelor, prevederi care la pct. 1 lit. a) și b stabilesc că polițiștii detașați beneficiază, în principiu, de salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective.

Instanța a reținut că în actul normativ arătat este consacrat dreptul de opțiune al polițistului în privința salarizării, respectiv între salarizarea potrivit legislației care se aplică personalului civil din unitatea în care este detașat și salarizarea care se aplică polițiștilor, iar în cazul în care polițistul nu și-a exercitat dreptul de opțiune operează regula salarizării potrivit pct. 1 lit. a) din OG nr. 38/2003, respectiv conform primei variante prezentate mai sus. Având în vedere soluția dată cererii de chemare în judecată, instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată de M.P. - parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și D.N.A., reținând că nu sunt întrunite premisele art. 60 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții N.N., N.E.V., B.M.D., P.M. și S.L. criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală. Au arătat faptul că le sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 28 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului și art. 2 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, dispoziții care prevăd faptul că ofițerii și agenții de poliție judiciară, pe perioada numirii în cadrul D.N.A., au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru ofițerii de poliție și agenții de poliție. Au precizat că nici O.U.G. nr. 43/2002 și nici O.U.G. nr. 27/2006 nu prevăd cu titlu de excepție că sporul pentru misiune permanentă nu se acordă ofițerilor de poliție detașați la D.N.A.

și dacă legiuitorul ar fi avut această intenție ar fi abrogat acest spor, așa cum a procedat cu sporul pentru orele suplimentare. Recurenții au susținut că la baza acordării sporului pentru misiune permanentă au stat prevederile Legii nr. 360/2002, O.G. nr. 38/2003, inclusiv Anexa 4 privind salariul de bază care include acest spor, indiferent de dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002 modificată de O.U.G. nr. 134/2005, precum și O.U.G. nr. 27/2006 care fac trimitere la statutul polițistului și legea de salarizare a acestora, tară a fi exceptați de la plata acestor sporuri. De asemenea, recurenții au susținut că beneficiază și de sporul de fidelitate și sporul pentru documente clasificate, în conformitate cu dispozițiile legale arătate.

Au susținut că sunt ofițeri de poliție detașați la D.N.A., iar conform fișei postului se arată că au autorizație pentru documente clasificate, rezultând că sunt îndreptățiți la plata sumelor arătate. În cauză a formulat întâmpinare D.N.A. la motivele de recurs formulate și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că actele normative aplicabile în cauză, care reglementează salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual, au cuantumul salariului de bază identic cu cel al funcționarilor publici și personalului contractual din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C.S.M. și D.N.A.

Intimata a precizat că începând cu data de 18 aprilie 2008 sporul de stabilitate și de confidențialitate a fost acordat ofițerilor de poliție detașați la D.N.A., specialiștilor, funcționarilor publici și personalului contractual, iar cererea recurenților de a beneficia de toate drepturile și sporurile polițiștilor, dar și de cele ale funcționarilor publici și magistraților este imposibil. De asemenea, a fost formulată întâmpinare la motivele de recurs și de M.P. - parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a precizat că polițiștii detașați în afara M.A.I.

beneficiază de salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitățile unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective, de salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acesta, potrivit legislație care se aplică polițiștilor, tară însă sporul de misiune permanentă care este prevăzut în cuprinsul art. 11 din O.G. nr. 3 8/2003. Pentru celelalte sporuri, intimatul a arătat că nu se cuvin polițiștilor detașați, întrucât recurenții nu au optat pentru salarizarea aferentă polițiștilor, iar acestora le sunt incidente atunci normele de salarizare a magistraților.

Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat recursul declarat pentru următoarele considerente. În conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) din aceeași lege, Poliția Română este o instituție specializată a statului având ca scop asigurarea ordinii publice, iar polițistul este un funcționar public civil cu statut special.

La data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 - 24 iunie 2002 - nu a fost adoptată concomitent o lege privind salarizarea polițiștilor, astfel încât dispozițiile art. 78 alin. (2) ale acesteia statuează aplicarea pentru polițiști a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Aceasta este o trimitere implicită la dispozițiile Legii nr. 13 8/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordin publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.

Aplicarea unui sistem de salarizare «de împrumut» nu schimbă însă calitatea polițistului de funcționar public civil - cu un statut special, decurgând din riscurile funcției sale de apărător al ordinii publice și nu-l plasează în sistemul siguranței naționale, indiferent dacă își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului de Interne ori în cadrul Parchetului Național Anticorupție (P.N.A.). In legătură cu statutul special al reclamanților, se constată interferența a trei domenii reglementate diferit: cel al Parchetului specializat în combaterea infracțiunilor de corupție (P.N.A.) -reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002; cel al Poliției Române - reglementat de Legea nr. 360/2002 și de O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea polițiștilor; în fine, cel al justiției - reglementat succesiv, în ceea ce privește salarizarea, de către Legea nr. 50/1996 republicată în 1999, cu modificările și completările ulterioare; de O.U.G. nr. 177/2002 și de O.U.G. nr. 27/2006. Dar trecerea recurenților de la un sistem la altul a avut loc conform unor reguli speciale. Astfel, din punctul de vedere al statutului său, fiecare polițist, ofițer de poliție judiciară - încadrat la P.N.A. (D.N.A.) rămâne un funcționar public cu statut special, dar va fi salarizat conform normelor de excepție, aplicabile polițiștilor care îndeplinesc funcții în afara M.I., prevăzute în anexa 4 pct. l lit. a) și b) din O.G. nr. 38/2003, norme care derogă de la dispozițiile art. 2, 6 și 11 din aceeași ordonanță, în ceea ce privește sporul pentru misiune permanentă și cel de fidelitate.

Este adevărat că, inițial, dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 (M.Of. nr. 244 din 11 aprilie 2002) prevedeau că ofițerii de poliție judiciară beneficiază de drepturile bănești și materiale prevăzute în Legea nr. 138/1999, precum și de drepturile prevăzute de legislația specială pentru personalul militar. Trimiterea din acest text la Legea nr. 138/1999 s-a făcut la un moment la care nu fusese încă adoptat un sistem de salarizare special pentru polițiști. Ulterior, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției (M.Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003), dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.U.G.

nr. 43/2002 au fost modificate, prevăzând imperativ că salarizarea ofițerilor de poliție judiciară încadrați în P.N.A. (și exercitându-și atribuțiile conform art. 10 din O.U.G. nr. 43/2002) se va face cu indemnizația prevăzută de anexa 1 cap. a) nr. 18 la O.U.G. nr. 177/2002, ca unică formă de salarizare. Mai apoi, prin O.U.G. nr. 24/2004 (M.Of. nr. 365 din 27 aprilie 2004) s-a dat o altă formulare alin. (3) al art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002: „ofițerii de poliție judiciară din P.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003(..) precum și în prezenta ordonanță de urgență. Aceștia sunt salarizați potrivit anexei nr. 1 cap. a) nr. crt. 29 din O.U.G. nr. 177/2002". De asemenea, prin Legea nr. 601/2004 (M.Of.

nr. 1227 din 20 decembrie 2004), de aprobare a O.U.G. nr. 24/2004, dispozițiile art. 28 alin. (3) au fost din nou modificate, în sensul că: ofițerii de poliție judiciară din P.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute la art. 1 alin. (1) și în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003, precum și de drepturile prevăzute în O.U.G. nr. 43/2002, iar salariul pentru funcția îndeplinită de ei se stabilește conform anexei nr. l cap. a) nr. 29 din O.U.G. nr. 177/2002. În fine, prin O.U.G. nr. 134/2005 (M.Of. nr. 899 din 7 octombrie 2005) s-a dat o nouă formulare alin. (3) al art. 28: „ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.U.G.

nr. 38/2003 (...) precum și de drepturile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență". Dincolo de o anumită inconsecvență a reglementării, evidentă în succesiunea actelor normative mai sus arătată, este cert însă că intenția legiuitorului a fost ca, sub aspectul salarizării, să asimileze ofițerii de poliție judiciară care lucrează în cadrul D.N.A. cu magistrații, mai exact cu procurorii, ca efect al aplicării normelor de excepție din anexa 4 la O.G. nr. 38/2003, împreună cu cele ale O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților. În realitate, singura perioadă în care - teoretic - ofițerii de poliție judiciară încadrați la P.N.A. (D.N.A.) ar fi putut primi sporul de misiune permanentă și pe cel de fidelitate conform legii a fost: 24 iunie 2002 - 2 februarie 2003, adică intervalul de la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 - care prevedea aceste sporuri - la intrarea în vigoare a O.G.

nr. 38/2003 care a introdus normele de excepție din Anexa 4 pct. 1. Separat, sporul pentru misiune permanentă ar fi putut fi acordat în intervalul 20 decembrie 2004 - 7 octombrie 2005, ca perioadă de la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 601/2004, care prevedeau expres aplicarea art. 1 alin. (1) și a anexei nr. 4 din O.G. nr. 38/2003 și până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 134/2005, care a înlăturat aplicarea art. 1 alin. (1) ofițerilor de poliție judiciară încadrați la D.N.A. Așa fiind, în cauza dedusă judecății nu există un temei legal pentru ca recurenților să li se recunoască dreptul la plata acestor sporuri conform solicitării din acțiune. Dispozițiile pct. 1 lit. c) și b) din anexa 4 la O.G.

nr. 38/2003 stabilesc expres drepturile salariale ale ofițerilor care lucrează în afara Ministerului Internelor, iar modul în care este formulat textul lit. a) trimite la: „salariul de bază pentru funcția îndeplinită" din art. 3 alin. (1) al O.G. nr. 38/2003; „sporul de vechime" din ordonanță și la „indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitățile unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective". Așadar, excluderea aplicării art. 6 și 11 din O.G. nr. 38/2003 este evidentă. În aceste condiții legale, situația de fapt că recurenții au optat sau nu, conform anexei 4 pct. 1 lit. c) din O.G. nr. 38/2003, este irelevantă juridic.

Este însă reală și relevantă o altă situație de fapt existentă în speță, aceea că fiecare dintre recurenți și-a asumat statutul acordat prin ordinul de numire, inclusiv în ceea ce privește salarizarea, astfel încât acțiunea, astfel cum a fost formulată, putea fi admisibilă în principiu numai consecutiv unei contestări a ordinelor de numire inițiale care să aibă drept efect modificarea lor corespunzător normelor de salarizare aplicabile legal. În privința sporului pentru „activitatea cu documente clasificate" temeiul juridic al solicitării sale de către reclamanți este O.G. nr. 19/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 444/2006.

Dispozițiile art. 3 alin. (1) din ordonanță, astfel cum au fost modificate, prevăd principiul acordării acestui spor „pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate", dar numai persoanelor care activează în „instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională", în calitatea lor de cadre militare, funcționari publici cu statut special, militari angajați pe bază de contract și personal civil. Recurenții sunt „funcționari publici civili cu statut special", încadrați la D.N.A. ca parte componentă a autorității judecătorești, astfel încât textul legal sus arătat nu le este aplicabil, ei fiind asimilați, ca regim de salarizare, magistraților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.N., N.E. V., B.M.D., P.M. și S.L. împotriva sentinței civile nr. 1570 din 21 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.