ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 479/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 479/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1570 din 21 mai 2008

a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamanților N.N., N.E.V.,

B.M.D., P.M. și S.

L. în contradictoriu cu M.P.

- parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, M.A.I. (fost

M.I.R.A.), D.N.A., D.G.P.M. București.

De asemenea, a fost

respinsă și cererea de chemare în garanție a M.F.P.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în

judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor

bănești reprezentând spor de fidelitate pentru anul 2005, sporul pentru misiune

permanentă pentru perioada octombrie 2005 - prezent și a sporului pentru

documente clasificate,

sume actualizate la

data efectuării plăților. De asemenea, au solicitat și

obligarea

pârâților la consemnarea în documentele echivalente carnetului de muncă a

modificărilor survenite.

Instanța de fond a reținut

că modalitatea de  salarizare a polițiștilor detașați este reglementată de

anexa nr. 4 a OG nr. 38/2003,

Reglementări

privind salarizarea polițiștilor care îndeplinesc funcții în

afara

Ministerului Administrației și Internelor, prevederi care la pct. 1 lit. a) și

b stabilesc că polițiștii detașați beneficiază, în principiu, de salariul de

bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii,

sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde

își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile

respective.

Instanța a reținut că

în actul normativ arătat este consacrat dreptul de opțiune al polițistului în

privința salarizării, respectiv între salarizarea potrivit legislației care se

aplică personalului civil din unitatea în care este detașat și salarizarea care

se aplică polițiștilor, iar în cazul în care polițistul nu și-a exercitat

dreptul de opțiune operează regula salarizării potrivit pct. 1 lit. a) din OG nr.

38/2003, respectiv conform primei variante prezentate mai sus.

Având în vedere

soluția dată cererii de chemare în judecată, instanța a respins cererea de

chemare în garanție formulată de M.P. - parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și D.N.A., reținând că nu sunt întrunite premisele art. 60 alin.

(1) C. proc. civ.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții N.N., N.E.V., B.M.D., P.M. și S.L.

criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală.

Au arătat faptul că

le sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 28 din Legea nr. 360/2002

privind Statutul Polițistului și art. 2 din O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,

dispoziții

care prevăd faptul că ofițerii și agenții de poliție

judiciară, pe perioada numirii în cadrul D.N.A., au drepturile și obligațiile

prevăzute de lege pentru ofițerii de poliție și agenții de poliție.

Au precizat

că nici O.U.G. nr. 43/2002 și nici O.U.G. nr. 27/2006 nu

prevăd cu titlu de excepție că sporul pentru

misiune permanentă nu se

acordă ofițerilor de poliție detașați la D.N.A.

și dacă legiuitorul ar fi avut această intenție ar fi abrogat acest spor, așa

cum a procedat cu sporul pentru orele suplimentare.

Recurenții au

susținut că la baza acordării sporului pentru misiune permanentă au stat

prevederile Legii nr. 360/2002, O.G. nr. 38/2003, inclusiv Anexa 4 privind

salariul de bază care include acest spor, indiferent de dispozițiile O.U.G. nr.

43/2002 modificată de O.U.G. nr. 134/2005, precum și O.U.G. nr. 27/2006 care

fac trimitere la statutul polițistului și legea de salarizare a acestora, tară

a fi exceptați de la plata acestor sporuri.

De asemenea,

recurenții au susținut că beneficiază și de sporul

de fidelitate și sporul pentru documente clasificate, în conformitate cu

dispozițiile legale arătate.

Au susținut că sunt

ofițeri de poliție detașați la D.N.A., iar conform fișei postului se arată că

au autorizație pentru documente clasificate, rezultând că sunt îndreptățiți la

plata sumelor arătate.

În cauză a

formulat întâmpinare D.N.A.

la motivele de

recurs formulate și a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

S-a arătat că actele

normative aplicabile în cauză, care reglementează salarizarea funcționarilor

publici și personalului contractual, au cuantumul salariului de bază identic cu

cel al funcționarilor publici și personalului contractual din Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C.S.M. și D.N.A.

Intimata a precizat că începând cu data de 18 aprilie 2008 sporul

de stabilitate și de confidențialitate a fost

acordat ofițerilor de poliție detașați la D.N.A., specialiștilor,

funcționarilor publici și personalului contractual, iar cererea recurenților de

a beneficia de toate drepturile și sporurile polițiștilor, dar și de cele ale

funcționarilor publici și magistraților este imposibil.

De asemenea, a fost

formulată întâmpinare la motivele de recurs și de M.P. - parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție. S-a precizat că polițiștii detașați în afara M.A.I.

beneficiază de salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în

muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului

civil din unitățile unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care

se aplică în unitățile respective, de salariul pentru gradul profesional și

gradațiile calculate la acesta, potrivit legislație care se aplică

polițiștilor, tară însă sporul de misiune permanentă care este prevăzut în

cuprinsul art. 11 din O.G. nr. 3 8/2003.

Pentru

celelalte sporuri, intimatul a arătat că nu se cuvin polițiștilor detașați,

întrucât recurenții nu au optat pentru salarizarea aferentă polițiștilor, iar acestora

le sunt incidente atunci normele de salarizare a magistraților.

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea recursului declarat analizând motivele de recurs formulate în

raport cu sentința atacată,

materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat

nefondat

recursul declarat pentru următoarele considerente.

În conformitate cu dispozițiile art.

3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, coroborate cu cele ale art.

1 alin. (1) din aceeași lege, Poliția Română este o instituție specializată a

statului având ca scop asigurarea ordinii publice, iar polițistul este un funcționar

public civil cu statut special.

La data

intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 - 24 iunie 2002 - nu a fost adoptată

concomitent o lege privind salarizarea polițiștilor, astfel încât dispozițiile art.

78 alin. (2) ale acesteia statuează aplicarea pentru polițiști a dispozițiilor

legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din

instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță

națională.

Aceasta este

o trimitere implicită la dispozițiile Legii

nr.

13 8/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar

din

instituțiile publice de apărare națională, ordin publică și siguranță

națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din

aceste instituții.

Aplicarea

unui sistem de salarizare «de împrumut» nu schimbă însă calitatea polițistului

de funcționar public civil - cu un statut special, decurgând din riscurile

funcției sale de apărător al ordinii publice și nu-l plasează în sistemul

siguranței naționale, indiferent dacă își desfășoară activitatea în cadrul

Ministerului de Interne ori în cadrul Parchetului Național Anticorupție

(P.N.A.).

In legătură cu

statutul special al reclamanților, se constată interferența a trei domenii

reglementate diferit: cel al Parchetului specializat în combaterea

infracțiunilor de corupție (P.N.A.) -reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002;

cel al Poliției Române - reglementat de Legea nr. 360/2002 și de O.G. nr. 38/2003

privind

salarizarea polițiștilor; în fine,

cel al justiției - reglementat succesiv, în

ceea ce privește

salarizarea, de către Legea nr. 50/1996 republicată în 1999, cu modificările și

completările ulterioare; de O.U.G. nr. 177/2002 și de O.U.G. nr. 27/2006.

Dar trecerea

recurenților de la un sistem la altul a avut loc conform unor reguli speciale.

Astfel, din punctul de vedere al

statutului său, fiecare polițist, ofițer de poliție judiciară - încadrat la P.N.A.

(D.N.A.) rămâne un funcționar public cu statut special, dar va fi salarizat conform

normelor de excepție, aplicabile

polițiștilor care îndeplinesc funcții în

afara M.I., prevăzute în anexa

4 pct. l lit. a) și b) din O.G. nr. 38/2003, norme care derogă de la

dispozițiile art. 2, 6 și 11 din aceeași ordonanță, în ceea ce privește sporul

pentru misiune permanentă și cel de fidelitate.

Este adevărat că,

inițial, dispozițiile art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 (M.Of. nr. 244

din 11 aprilie 2002) prevedeau că ofițerii de poliție judiciară beneficiază de

drepturile bănești și materiale

prevăzute în

Legea nr. 138/1999, precum și de drepturile prevăzute de

legislația

specială pentru personalul militar. Trimiterea din acest text la Legea nr. 138/1999

s-a făcut la un moment la care nu fusese încă

adoptat

un sistem de salarizare special pentru polițiști.

Ulterior, prin Legea nr.

161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției (M.Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003), dispozițiile art.

28 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 au fost modificate, prevăzând imperativ că

salarizarea ofițerilor de poliție judiciară încadrați în P.N.A. (și

exercitându-și atribuțiile conform art. 10 din

O.U.G. nr. 43/2002) se va

face cu

indemnizația prevăzută de anexa 1 cap. a) nr. 18 la O.U.G.

nr. 177/2002,

ca unică formă de salarizare.

Mai

apoi, prin O.U.G. nr. 24/2004 (M.Of. nr. 365 din 27 aprilie 2004) s-a

dat o altă formulare alin. (3) al art. 28 din

O.U.G. nr. 43/2002: „ofițerii de poliție judiciară din P.N.A. beneficiază de

drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 38/2003(..) precum și în

prezenta

ordonanță de urgență. Aceștia sunt

salarizați potrivit anexei nr. 1 cap. a)

nr. crt. 29 din O.U.G.

nr. 177/2002".

De asemenea,

prin Legea nr. 601/2004 (M.Of. nr. 1227 din 20 decembrie 2004), de aprobare a

O.U.G. nr. 24/2004, dispozițiile art. 28 alin. (3) au fost din nou modificate,

în sensul că: ofițerii de poliție judiciară din

P.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute la art. 1 alin. (1) și în

anexa nr. 4 la

O.G. nr. 38/2003, precum și de drepturile prevăzute în O.U.G.

nr. 43/2002, iar salariul pentru funcția îndeplinită de ei se stabilește

conform anexei nr. l cap. a) nr. 29 din O.U.G. nr. 177/2002.

În fine, prin O.U.G. nr.

134/2005 (M.Of. nr. 899 din 7 octombrie 2005) s-a dat o nouă formulare alin. (3)

al art. 28: „ofițerii și agenții de poliție judiciară din D.N.A. beneficiază de

drepturile prevăzute în

anexa nr. 4 la

O.U.G. nr. 38/2003 (...) precum și de drepturile prevăzute

în prezenta

ordonanță de urgență".

Dincolo de o anumită inconsecvență a reglementării, evidentă în

succesiunea actelor

normative mai sus arătată, este cert însă că intenția

legiuitorului a fost ca, sub aspectul salarizării, să

asimileze ofițerii de poliție judiciară care lucrează în cadrul D.N.A. cu

magistrații, mai exact cu procurorii, ca efect al aplicării normelor de

excepție din anexa 4 la O.G. nr. 38/2003, împreună cu cele ale O.U.G. nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.

În realitate,

singura perioadă în care - teoretic - ofițerii de poliție judiciară încadrați

la P.N.A. (D.N.A.) ar fi putut primi sporul de misiune permanentă și pe cel de

fidelitate conform legii a fost: 24 iunie 2002 - 2 februarie 2003, adică

intervalul de la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 - care prevedea

aceste sporuri - la intrarea în vigoare a O.G. nr. 38/2003 care a introdus

normele de excepție din Anexa 4 pct. 1.

Separat, sporul

pentru misiune permanentă ar fi putut fi acordat

în intervalul 20 decembrie 2004 - 7 octombrie 2005, ca perioadă de la

aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 601/2004, care prevedeau expres aplicarea art. 1 alin.

(1) și a anexei nr. 4 din O.G. nr. 38/2003 și până la intrarea în vigoare a

O.U.G. nr. 134/2005, care a înlăturat aplicarea art. 1 alin. (1) ofițerilor de

poliție judiciară încadrați la D.N.A.

Așa fiind, în cauza

dedusă judecății nu există un temei legal pentru ca recurenților să li se

recunoască dreptul la plata acestor sporuri conform solicitării din acțiune.

Dispozițiile pct. 1 lit.

c) și b) din anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 stabilesc expres drepturile salariale

ale ofițerilor care lucrează în afara Ministerului Internelor, iar modul în

care este formulat textul lit. a) trimite la: „salariul de bază pentru funcția

îndeplinită" din art. 3 alin. (1) al O.G. nr. 38/2003; „sporul de

vechime" din ordonanță și la „indemnizații, premii, sporuri și alte

drepturi care se acordă personalului civil din unitățile unde își desfășoară

activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective".

Așadar, excluderea

aplicării art. 6 și 11 din O.G. nr. 38/2003 este evidentă.

În aceste

condiții legale, situația de fapt că recurenții au optat sau

nu, conform anexei 4 pct. 1 lit. c) din O.G. nr.

38/2003, este irelevantă juridic.

Este însă reală și

relevantă o altă situație de fapt existentă în

speță, aceea că fiecare dintre recurenți și-a asumat statutul acordat

prin

ordinul de numire, inclusiv în ceea ce privește salarizarea, astfel

încât acțiunea, astfel cum a fost formulată, putea fi admisibilă în principiu

numai consecutiv unei contestări a ordinelor de

numire inițiale care să

aibă drept efect modificarea lor corespunzător

normelor de salarizare aplicabile legal.

În privința sporului pentru „activitatea cu documente clasificate"

temeiul juridic al solicitării

sale de către reclamanți este O.G. nr. 19/2006, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 444/2006.

Dispozițiile art.

3 alin. (1) din ordonanță, astfel cum au fost modificate, prevăd principiul

acordării acestui spor „pentru păstrarea confidențialității în legătură cu

informațiile clasificate", dar numai

persoanelor

care activează în „instituțiile publice de apărare națională,

ordine

publică și siguranță națională", în calitatea lor de cadre militare,

funcționari publici cu statut special, militari angajați pe bază de contract și

personal civil.

Recurenții sunt

„funcționari publici civili cu statut special", încadrați la D.N.A. ca

parte componentă a autorității judecătorești,

astfel

încât textul legal sus arătat nu le este aplicabil, ei fiind asimilați,

ca

regim de salarizare, magistraților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de N.N., N.E.

V.,

B.M.D., P.M. și S.L. împotriva sentinței civile nr. 1570 din 21 mai 2008 a

Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 ianuarie 2009.