ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10223/2009

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 10 iunie 2008, reclamanta C.I.F.

a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, prin Primarul General,

solicitând anularea Dispoziției nr. 10469 din 9 mai 2008 și obligarea părții

adverse la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul teren

de 337,24 mp, situat în București sector 4.

În motivarea cererii, întemeiată pe

art. 20-33 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a susținut că:

- în anul 1936, soții C.V. și S.,

părinții săi, au achiziționat terenul menționat, care a fost expropriat prin

Decretul nr. 213/1979;

- deși este unica moștenitoare a

părinților, fratelui și sorei sale, decedați succesiv în perioada 7 decembrie

1955-14 ianuarie 1994, prin dispoziția contestată Primarul General a propus să

i se acorde măsuri reparatorii în echivalent doar pentru 21,06 mp din terenul

expropriat, afectat integral de elemente de sistematizare.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința nr. 1635 din 29 octombrie 2008, a admis contestația, a

anulat parțial dispoziția, a constatat că reclamanta are calitatea de persoană

îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul

teren de 337,24 mp și l-a obligat pe pârât la 1.500 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- terenul de 337,24 mp, proprietatea

părinților reclamantei, a fost expropriat în baza Decretului nr. 213/1979;

- la data exproprierii, reclamanta

avea din terenul menționat o cotă de 1/8, moștenită de la tatăl său, decedat în

anul 1955;

- în perioada 1981-1994, au decedat,

succesiv, moștenitorii celorlalte cote, respectiv fratele, mama și sora

reclamantei, care este unica lor moștenitoare;

- așa fiind, potrivit art. 4 din

Legea nr. 10/2001, reclamanta are vocație la măsuri reparatorii pentru întregul

imobil, și nu doar pentru cota de 1/16 (21,06 mp), cum greșit s-a stabilit prin

dispoziția contestată.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 293 din

7 mai 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât și l-a obligat pe

apelant să-i plătească reclamantei 1.500 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- reclamanta a moștenit pe tatăl și

fratele său (decedați la 7 decembrie 1956 și, respectiv, 26 decembrie 1963),

astfel că în anul 1979, când a fost expropriat terenul de 337,24 mp, avea o

cotă de 3/16 din acest imobil;

- ulterior, reclamanta a renunțat la

succesiunea mamei sale (decedată la 12 noiembrie 1981), care a fost moștenită

doar de S.J., sora intimatei;

- această succesoare a decedat la 14

ianuarie 1994, fiind moștenită de reclamantă;

- în atare situație, potrivit pct.

4.6 din H.G. nr. 250/2005, renunțarea reclamantei la succesiunea mamei sale nu

duce la pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii pentru întregul

imobil deoarece ulterior a acceptat succesiunea moștenitoarei acesteia din urmă;

- obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată este conformă art. 274 C. proc. civ. atâta timp cât

prima instanță a constatat corect că acesta a căzut în pretenții, iar

reclamanta a făcut dovada avansării unor sume de bani în vederea susținerii

procesului și, prin urmare, este îndreptățită la recuperarea lor;

- pe de altă parte, potrivit art.

274 alin. (3) C. proc. civ., prima instanță nu era obligată să reducă onorariu

de avocat achitat de reclamantă deoarece în cauză nu s-a stabilit că aceasta

și-ar fi exercitat drepturile procesuale cu rea credință;

- apelantul se află în culpă

procesuală și, ca atare, conform art. 274 C. proc. civ., trebuie să suporte

onorariul de avocat achitat de reclamantă în această fază.

Pârâtul a declarat recurs, prin care

a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii propriului apel,

schimbării sentinței și respingerii contestației.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că:

- reclamanta este îndreptățită la

măsuri reparatorii doar pentru 42,155 mp din terenul expropriat deoarece a

renunțat la succesiunea mamei sale;

- în raport de complexitatea cauzei,

la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, instanța de apel trebuia

să facă aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Ambele critici sunt nefondate

deoarece:

- reclamanta a renunțat (în anul

1981) la succesiunea mamei sale, care a fost moștenită integral de S.J., cealaltă

descendentă a defunctei;

- această descendentă a decedat la

14 ianuarie 1994, iar succesiunea ei a fost acceptată de reclamantă, care a

devenit astfel unica moștenitoare a sorei sale;

- or, este evident că renunțarea la

o succesiune deschisă în anul 1981 nu constituie un impediment legal, de natură

să împiedice pe reclamantă să accepte ulterior (în anul 1994) o altă succesiune

și să preia, ca unic moștenitor, întregul patrimoniu al ultimului defunct,

care, în privința terenului expropriat, includea și cota parte ce aparținuse

mamei sale, nedecedată;

- față de valoarea obiectului

pricinii (estimat de reclamantă la 67.448 Euro, corespunzător prețului minim de

200 Euro/mp practicat în zona unde este amplasat terenul expropriat) și munca

îndeplinită de apărătorul intimatei (care a formulat întâmpinare și a pus

concluzii orale), instanța de apel nu avea motive să reducă onorariul acestuia.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

și art. 274 C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat, cu

obligarea pârâtului recurent la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de

judecată, corespunzător onorariului de avocat achitat de reclamantă în această

fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, recursul declarat de pârâtul Municipiului

București prin primar general împotriva deciziei civile nr. 293/A din 07 mai 2009

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, ca nefondat.

Obligă pe pârâtul-reclamant să plătească

intimatei-reclamante 1500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

decembrie 2009.