ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5110/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 323 din 9 martie 2009, a admis cererea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, și pe cale de consecință, a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului cu privire la imobilul situat în București, sector 1, în suprafață de 583 mp; a dispus restituirea acestuia prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu, terenul în suprafață de 583 mp, a aparținut bunicului reclamantului, C.Ș., lucru ce rezultă din actul autentificat din 1921. Terenul menționat a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 252/1979.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 3 din 4 ianuarie 2010, a respins apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul București, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 323 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, reclamantul a urmat procedura prevăzură de Legea nr. 10/2001, notificând Prefectura Municipiului București prin adresa din 2001 la care a atașat documentele doveditoare ale pretențiilor sale, acte prin care s-a făcut dovada, pe de o parte a existenței imobilului în litigiu, iar pe de altă parte a drepturilor sale succesorale.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs Municipiul București, prin Primarul General, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - Termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire poate avea două date de referință, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare, art. 23 din Legea nr. 10/2001/2001, pct. 23.1 din H.G. nr. 498/2003. - Reclamantul avea obligația să depună probe cu care să facă dovada că nu a încasat despăgubiri în momentul preluării terenului în litigiu de către stat. Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 23, art. 24 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie motivată asupra cererii de restituire în natură, iar persoana îndreptățită poate ataca în justiție actul în termen de 30 de zile de la comunicare. În speță, unitatea deținătoare, respectiv Municipiul București, prin Primarul General, nu s-a conformat termenului de 60 de zile, mai sus menționat. În atare situație, reclamantul a trebuit să se adreseze instanței de judecată în vederea soluționării litigiului său. Cu ocazia judecății: fond și apel, reclamantul a făcut dovada că imobilul în litigiu, teren în suprafață de 583 mp, situat în sector 1 București, a aparținut bunicului său C.Ș.

și a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 252/1979: probe în acest sens fila 24 - 29 dosar fond. Cu privire la critica referitoare la faptul că reclamantul avea obligația să depună probe cu care să dovedească că nu a încasat despăgubiri cu privire la imobilul în litigiu, urmează să fie respinsă deoarece, o astfel de critică a fost formulată numai în recurs. Așadar, față de cele reținute, urmează a se respinge recursul declarat ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată excepția nulității recursului pentru nemotivarea căii de atac invocată de intimatul reclamant C.M. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva Deciziei nr. 3/ A din 4 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2010.