ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.05.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2956/2010

HOTĂRÂRE
12.05.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2956/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 20 iunie 2008, F.L. și I.A. au contestat în temeiul

Legii nr. 10/2001 dispoziția din 12 martie 2008 a Primăriei Municipiului

București prin care s-au acordat măsuri reparatorii aferente terenului de 58,50

mp din totalul de 156 mp numai în favoarea contestatoarei F.L., fiind respinsă

notificarea formulată de aceasta în numele mamei sale I.A.

În motivarea contestației F.L. arată

că a acționat și în numele mamei sale deși notificarea și întreaga

corespondență s-a purtat în numele său, deoarece I.A. fiind în vârstă, nu se

putea deplasa.

S-a precizat de asemenea în cuprinsul

acțiunii că imobilul în litigiu a fost dobândit de I.G., în prezent decedat și

I.A. în temeiul actului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 21

septembrie 1945 fiind expropriat prin Decretul nr. 257/1983 și anexa la acesta.

La data de 03 noiembrie 2008,

contestatoarea I.A. a formulat o cerere de intervenție în favoarea

contestatoarei F.L., pentru notificarea formulată de aceasta din 09 iulie 2001,

admisă în principiu la termenul de 12 ianuarie 2009.

Prin sentința nr. 234 din 23 februarie

2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis contestația

reclamantelor F.L. și I.A. precum și cererea de intervenție formulată de Ion

Aurelia în favoarea reclamantei F.L. Instanța, anulând dispoziția din 2008 a

Primăriei Municipiului București, a obligat primăria la emiterea unei noi

dispoziții conforme notificării din 2001, pentru măsuri reparatorii în

echivalent pentru întreaga suprafață a terenului de 156 mp.

S-a reținut că notificarea formulată

de contestatoarea F.L. a avut ca obiect acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent pentru întreg terenul de 156 mp dobândit de mama sa, contestatoarea

I.A. împreună cu soțul său, în prezent decedat, I.G., prin contractul de

vânzare-cumpărare din 1945 și care a făcut obiectul exproprierii prin Decretul nr.

257/1983.

În prezent, conform notei de

reconstituire din dosarul administrativ, terenul este afectat integral de

elemente de sistematizare imposibil de restituit în natură iar contestatoarele,

pe al căror nume a fost expropriat imobilul sunt succesoarele defunctului I.G.

Prin dispoziția din 2008 a Primarului

Municipiului București care a fost contestată, au fost acordate măsuri

reparatorii pentru o parte din teren, deși întregul teren a fost expropriat,

inclusiv de la contestatoarea I.A., deopotrivă îndreptățită și aceasta la

aplicarea Legii nr. 10/2001, astfel că instanța de fond a făcut în cauză

aplicarea art. 1 alin. (3), art. 2, 25 și 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. 393/ A din 22 iunie 2009,

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis apelul declarat de Primăria Municipiului București împotriva

sentinței nr. 234 din 23 februarie 2009 pe care a schimbat-o în parte, în sensul

că a admis în parte contestația formulată de F.L., obligând pârâta Primăria

Municipiului București să emită o dispoziție de acordare a măsurilor

reparatorii solicitate prin notificarea din 2001 - aferente cotei de 1/2 din

suprafața de 156 mp teren situat în București, sector 3.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a concluzionat că notificarea formulată de Frânculescu Liana a

fost formulată numai în numele său nu și a mamei sale, astfel că beneficiază în

calitate de succesoare a defunctului I.G. de cota de 3/8 din întreg terenul de

156 mp, la care se mai adaugă și dreptul de acrescământ de 1/4 din 1/2 din cota

pe care mama sa I.A., decedată pe parcursul soluționării apelului, a dobândit-o

în calitate de succesoare a soțului său I.G

În recursul declarat și nemotivat în

drept, F.L. arată în esență că a formulat notificarea pentru întreg imobilul,

aferent și cotei ce-i revenea mamei sale, pentru care și în numele căreia a

acționat - aceasta fiind în vârstă și greu deplasabilă.

Dovada că în cauză a acționat și

pentru aceasta, este și cererea de intervenție formulată - prin care a

solicitat admiterea în integralitate a contestației împotriva dispoziției din 2009

a Primăriei Municipiului București și acordarea măsurilor reparatorii pentru

întreg terenul.

Recursul este întemeiat.

Se constată din conținutul notificării

că F.L. a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru întreg imobilul din

București, dobândit de I.G., decedat și mama sa I.A., prin contractul de

vânzare-cumpărare din 21 septembrie 1945 și expropriat prin Decretul nr. 257

din 11 iulie 1983.

Întreg imobilul este afectat în

prezent în întregime de elemente de sistematizare, fiind astfel imposibil de

restituit, astfel că în mod corect în temeiul art. 1 alin. (3) i-au fost

acordate contestatoarei măsuri reparatorii.

Chiar în condițiile în care F.L. nu a

făcut notificarea și în numele mamei sale, așa cum a reținut instanța de apel,

aceasta este îndreptățită în afara cotei sale de 3/8 din succesiunea autorului

său I.G. și a dreptului de acrescământ de 1/8 aferentă dreptului succesoral al

mamei sale I.A. din succesiunea soțului său I.G. și la cota de 4/8 drept

succesoral din imobil - aflat în patrimoniul mamei sale I.A., decedată în faza

procesuală a apelului contestatoarei și intervenientei în favoarea fiicei sale

F.L., deoarece aceasta din urmă a formulat notificarea pentru întreg imobilul,

deci și pentru cota mamei sale, prin al cărei deces a fost legitimată în

temeiul art. 4 din Legea nr. 10/2001, ca succesoare a acesteia.

Așa fiind, în condițiile unei situații

de fapt modificată în mod obiectiv prin decesul contestatoarei I.A., soluția

instanței de fond de acordare a măsurilor reparatorii pentru întreg imobilul

este legală, chiar dacă considerentele avute în vedere, pronunțarea prezentei

decizii sunt diferite.

Din această perspectivă, recursul

declarat de F.L. este întemeiat potrivit art. 313 C. proc. civ. In consecință,

decizia Curții de Apel București va fi casată, apelul Primăriei Municipiului

București va fi respins iar pe fond se va menține sentința tribunalului.

Admite recursul declarat de F.L.

împotriva Deciziei nr. 393/ A din 22 iunie 2009 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o

casează în sensul respingerii apelului declarat de Primăria Municipiului

București împotriva sentinței nr. 234 din 23 februarie 2003 a Tribunalului

București, secția a III-a civilă, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

12 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1145/2010
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin notificarea formulată la 20 iulie 2001, C.S. și S.V. au solicitat Primăriei Municipiului București ca, în temeiul Legii nr. 10/2001, să le restitui
ÎCCJ 2009-12-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10223/2009
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 10 iunie 2008, reclamanta C.I.F. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, solicitând anularea Dispoziției nr. 10469 din 9 mai 2008 și obligarea părții adver
ÎCCJ 2010-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 453/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 28 martie 2008 sub nr. 12396/3/2008, reclamanții D.G.
ÎCCJ 2010-05-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3222/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 august 2008 la Tribunalul București și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamantele S.F. și M.F. au solicitat în contra
ÎCCJ 2010-10-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5213/2010
la data plății despăgubirilor, 1979 și până la data plății efective. În considerentele sentinței, tribunalul a reținut că reclamanta D.S. a formulat la data de 6 noiembrie 2001, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc A.P. notif
Sursă