ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4704/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1374 din 6 mai 2008, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.E., în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A. și

a obligat pe acesta din urmă să plătească reclamantei sporul de fidelitate

pentru anul 2005, precum și primele de vacanță aferente perioadei 2004-2006,

actualizate; a respins totodată acțiunea reclamantei față de pârâtul Ministerul

Economiei și Finanțelor .

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut, în esență, că prin O.G. nr. 38/2003, astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 353/2003 s-a acordat polițiștilor dreptul la o primă de vacanță egală

cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar prin legile

bugetului de stat s-a dispus suspendarea succesivă a aplicării acestor

dispoziții legale, perioada de suspendare fiind prelungit până la data de 31

decembrie 2006.

În raport de actele normative

sus-menționate instanța a apreciat că suspendarea exercițiului drepturilor

reclamantei nu echivalează cu anularea acestuia, astfel încât, la încetarea

perioadei de suspendare se impune plata retroactivă a drepturilor salariale

menționate.

S-a invocat în acest sens și Decizia nr. XII

din 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea

unui recurs în interesul legii.

Același raționament a fost avut în vedere

și cu privire la sporul de fidelitate solicitat de reclamantă, astfel cum a

fost reglementat de dispozițiile O.G. nr. 38/2003 și a cărui aplicare a fost de

asemenea suspendată prin dispozițiile O.U.G. nr. 118/2004.

În ceea ce privește acțiunea formulată împotriva

Ministerului Economiei și Finanțelor instanța de fond a apreciat că se impune

respingerea acesteia întrucât între pârâtul M.I.R.A. și pârâtul chemat în

garanție Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport de garanție,

iar existența unor obligații specifice legate de elaborarea proiectului de

buget nu se poate confunda cu o asemenea obligație; de asemenea nu există un

raport obligațional între reclamantă și pârâtul chemat în garanție, atâta vreme

cât reclamanta nu este încadrată în muncă la această autoritate.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs pârâtul M.I.R.A.

Recurentul a susținut că sentința

instanței de fond este nelegală și netemeinică, sub aspectul admiterii cererii

intimatei-reclamante referitoare la acordarea primei de concediu pentru anul

2006 și a sporului de fidelitate pentru perioada 1 octombrie 2005-31 decembrie

2005, respectiv, după data pensionării acesteia, 3 octombrie 2005, întrucât,

din interpretarea logică a dispozițiilor O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea

și alte drepturi ale polițiștilor, rezultă că drepturile solicitate se acordă

numai funcționarilor publici cu statut special, polițiști și numai celor aflați

în activitate, fiind calculate în raport de salariul de bază cuvenit acestora.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 37

alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003 s-a prevăzut că

„La plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu

egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu”.

De asemenea, în conformitate cu

prevederile art. 6 din același act normativ „Pentru activitatea desfășurată în

instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță

națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal

contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din

salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de

interne”.

În raport de aceste prevederi legale și

cum intimatul-reclamant a avut calitatea de angajat, ca ofițer de poliție, al

Ministerului Administrației și Internelor până la data de 20 octombrie 2005,

rezultă că, în mod eronat, instanța de fond a obligat recurentul-pârât să

plătească acestuia sumele reprezentând spor de fidelitate și primă de vacanță

aferente perioadei de după ieșirea la pensie a intimatului, respectiv spor de

fidelitate pentru perioada 1 octombrie 2005-31 decembrie 2005 și prima de

vacanță aferentă anului 2006.

Pe cale de consecință, Curtea, admițând

recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., va modifica sentința atacată, în sensul înlăturării obligației de plată a

recurentului pentru perioadele mai sus menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.I.R.A.

împotriva sentinței civile nr. 1374 din 6 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în

sensul că înlătura obligarea Ministerului Administrației și Internelor la plata

primei de vacanță pe anul 2006 și a sporului de fidelitate pentru perioada 1

octombrie 2005 – 31 decembrie 2005.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12

decembrie 2008.