ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4704/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1374 din 6 mai 2008, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.E., în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A. și a obligat pe acesta din urmă să plătească reclamantei sporul de fidelitate pentru anul 2005, precum și primele de vacanță aferente perioadei 2004-2006, actualizate; a respins totodată acțiunea reclamantei față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor . Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin O.G.

nr. 38/2003, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 353/2003 s-a acordat polițiștilor dreptul la o primă de vacanță egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar prin legile bugetului de stat s-a dispus suspendarea succesivă a aplicării acestor dispoziții legale, perioada de suspendare fiind prelungit până la data de 31 decembrie 2006. În raport de actele normative sus-menționate instanța a apreciat că suspendarea exercițiului drepturilor reclamantei nu echivalează cu anularea acestuia, astfel încât, la încetarea perioadei de suspendare se impune plata retroactivă a drepturilor salariale menționate. S-a invocat în acest sens și Decizia nr. XII din 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Același raționament a fost avut în vedere și cu privire la sporul de fidelitate solicitat de reclamantă, astfel cum a fost reglementat de dispozițiile O.G. nr. 38/2003 și a cărui aplicare a fost de asemenea suspendată prin dispozițiile O.U.G. nr. 118/2004. În ceea ce privește acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor instanța de fond a apreciat că se impune respingerea acesteia întrucât între pârâtul M.I.R.A. și pârâtul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport de garanție, iar existența unor obligații specifice legate de elaborarea proiectului de buget nu se poate confunda cu o asemenea obligație; de asemenea nu există un raport obligațional între reclamantă și pârâtul chemat în garanție, atâta vreme cât reclamanta nu este încadrată în muncă la această autoritate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul M.I.R.A. Recurentul a susținut că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, sub aspectul admiterii cererii intimatei-reclamante referitoare la acordarea primei de concediu pentru anul 2006 și a sporului de fidelitate pentru perioada 1 octombrie 2005-31 decembrie 2005, respectiv, după data pensionării acesteia, 3 octombrie 2005, întrucât, din interpretarea logică a dispozițiilor O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, rezultă că drepturile solicitate se acordă numai funcționarilor publici cu statut special, polițiști și numai celor aflați în activitate, fiind calculate în raport de salariul de bază cuvenit acestora.

Recursul este fondat și urmează a fi admis. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003 s-a prevăzut că „La plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu”. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 6 din același act normativ „Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne”.

În raport de aceste prevederi legale și cum intimatul-reclamant a avut calitatea de angajat, ca ofițer de poliție, al Ministerului Administrației și Internelor până la data de 20 octombrie 2005, rezultă că, în mod eronat, instanța de fond a obligat recurentul-pârât să plătească acestuia sumele reprezentând spor de fidelitate și primă de vacanță aferente perioadei de după ieșirea la pensie a intimatului, respectiv spor de fidelitate pentru perioada 1 octombrie 2005-31 decembrie 2005 și prima de vacanță aferentă anului 2006. Pe cale de consecință, Curtea, admițând recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., va modifica sentința atacată, în sensul înlăturării obligației de plată a recurentului pentru perioadele mai sus menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.I.R.A. împotriva sentinței civile nr. 1374 din 6 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că înlătura obligarea Ministerului Administrației și Internelor la plata primei de vacanță pe anul 2006 și a sporului de fidelitate pentru perioada 1 octombrie 2005 – 31 decembrie 2005. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2008.