ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.03.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1137/2008

HOTĂRÂRE
19.03.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1137/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București

la data de 18 iunie 2007, reclamanții

B.L.,

B.A.,

B.P.,

C.V.,

C.S.,

D.D.,

I.D.,

I.I.,

I.C.,

M.F.,

M.I.,

N.D.,

O.I.,

P.S.,

P.E.,

P.T.,

S.F.,

V.F.L., V.M. au

solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

Oficiul Național pentru Refugiați – în prezent Oficiul Român pentru Imigrări și

Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâților Ministerul Internelor și

Reformei Administrative și Oficiul Național pentru Refugiați la plata în solidar

a drepturilor bănești cu titlu de primă de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006

și spor de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu rata inflației aplicabilă

la data efectuării plății, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor

să aloce fondurile necesare plății primelor de concediu și sporului de fidelitate,

actualizate cu coeficientul de inflație, obligarea pârâtului Ministerul Internelor

și Reformei Administrative să cuprindă în bugetul propriu, sumele necesare plății

primelor de concediu și sporului de fidelitate.

În fapt reclamanții

au arătat că au calitatea de polițist și potrivit art. 37 alin. (2) din O.G.

nr. 38/2003 au dreptul la plecarea în concediu de odihnă la o primă de concediu

egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar suspendarea

acordării dreptului prin acte normative succesive nu echivalează cu stingerea dreptului.

În aceeași măsură, suspendarea acordării sporului de fidelitate pe anul 2005 a afectat

doar exercițiul dreptului, nu și existența lui.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 2625 din 25 octombrie 2007, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor. A respins excepția inadmisibilității

cereri de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Economiei și Comerțului, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție.

A admis acțiunea

formulată de reclamanții A.C.M., A.D.A.,

B.L.,

B.A.,

B.P.,

C.V.,

C.S.,

D.D.,

I.C.,

L.B., Marieș Ioan

Gavrilă, M.F.,

M.I.,

N.D.,

O.I.,

P.S.,

P.E.,

P.T.,

S.F.,

V.F.L., V.M. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Oficiul

Național pentru Refugiați și Ministerul Economiei și Finanțelor. A obligat pârâții

Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Oficiul Național pentru Refugiați

la plata către reclamanți a primei de concediu pe anii 2004, 2005, 2006 și a sporului

de fidelitate pe anul 2005, actualizate în raport cu rata inflației, de la data

nașterii dreptului, până la data plății efective. A obligat pârâtul Ministerul Economiei

și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății primelor de concediu pe anii 2004-2006

și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, cuvenite reclamanților, actualizate

în raport cu rata inflației. A obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei

Administrative să cuprindă în bugetul propriu, sumele necesare plății drepturilor

salariale cuvenite reclamanților, actualizate în raport cu rata inflației.

A respins cerere

de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative

în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției

s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei

și Finanțelor față de cererea de obligare a acestuia la alocarea fondurilor necesare

plății primei de concediu și a sporului de fidelitate, iar nu obligarea la plata

drepturilor salariale cuvenite și neachitate, obligațiile Ministerului Economiei

și Finanțelor fiind prevăzute în art. 19 din Legea nr. 500/2002.

Excepția inadmisibilității

acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție

au fost respinse în considerarea prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 19 din Legea nr. 500/2002.

Pe fondul cauzei

s-a reținut că, reclamanții au făcut dovada calității de polițist, că au dreptul

potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 ca la plecarea în concediu să primească

o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu,

precum și la sporul de fidelitate, potrivit art. 6 din O.G. nr. 38/2003.

Față de încetarea

efectelor suspendării acordării acestor drepturi, reclamanții sunt în drept să beneficieze

de respectivele drepturi.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că, instanța trebuia

să respingă acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor, având în vedere

lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât, întrucât raporturile de muncă

sunt între reclamanți în calitate de polițiști și ceilalți pârâți, instanța făcând

o greșită aplicare a prevederilor Legii nr. 500/2002.

Un alt motiv de

recurs subsidiar privește fondul litigiului, recurentul arătând că, este netemeinică

cererea de acordare a unor drepturi salariale ce au fost suspendate legal, dispozițiile

privind plata acestora neproducându-și efecte pe perioada suspendării. A mai susținut

recurentul că, față de obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a se încadra

în cheltuielile stabilite de legiuitor, plata primelor de concediu apare ca fiind

nelegală, întrucât ca urmare a suspendării dispozițiilor legale referitoare la acordarea

acestora, pentru perioada 2004-2006, nu sunt prevăzute sumele necesare plății acestor

prime și sporuri de fidelitate.

Examinând cauza

în raport cu criticile aduse sentinței, cu apărările formulate și probele administrate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

pentru următoarele considerente:

Curtea reține

că, situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, reclamanții având

calitatea de funcționar public cu statut special - polițist în cadrul celorlalți

pârâți, fiindu-le pe deplin aplicabile prevederile art. 6 și 37 alin. (2) din

O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, potrivit

cărora salariații acestor instituții beneficiază de primă de concediu și de spor

de fidelitate.

Instanța de fond

a soluționat însă în mod greșit cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei

și Finanțelor, având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Astfel, potrivit

Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios

administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios

necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să

nu fi soluționat în termenul legal, ori să fi refuzat nejustificat, rezolvarea unei

cereri a reclamantului, referitoare la un drept sau interes legitim.

Or recurentul

nu a emis nici un act administrativ de natură să vatăme interesele reclamanților

într-un drept sau într-un interes legitim al acestora.

Atribuțiile Ministerului

Economiei și Finanțelor în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică

obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister

– ordonator principal de credite și nici obligarea sa să aloce fondurile necesare

plății primelor de concediu și sporului de fidelitate, cuvenite reclamanților –

angajați în cadrul altui minister, raporturile de muncă existând exclusiv între

reclamanți și ceilalți pârâți.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul

respingerii acțiunii față de recurentul – pârât pentru lipsa calității procesuale

pasive, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Admite recursul declarat

de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 2625 din 25

octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ

și fiscal.

Casează în parte sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestui

pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-06-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2649/2008
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2264 din 25 septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea form
ÎCCJ 2008-06-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2647/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2575 din 23 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte
ÎCCJ 2008-03-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1132/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București la data de 11 mai 2007, reclamanții V.M., A.D., C.N., M.M., B.A., D.C.N
ÎCCJ 2008-04-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1494/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 aprilie 2007, T.G., L.C.M., I.A., V.I., D.C., P.I., S.N., T.N.R., V.I.A., E.V.I., P.I.I.D., I.B., P.D.C., R.R.I., D.G., N.I., U.I., I.M., P.
ÎCCJ 2008-01-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 17/2008
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 73/F din 19 iunie 2007, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții B.
Sursă