ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1943/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 6 octombrie 2008, reclamantul Ț.N. a solicitat obligarea pârâților M.I.R.A.M.E.F., la plata sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu, corespunzătoare anilor 2002 și 2003, actualizate cu coeficientul de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective. În motivarea cererii s-a arătat că, prin O.G. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea 353/2003 s-a prevăzut, în cuprinsul dispozițiilor art. 37 alin. (2) că, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară.

Prin art. 9 alin. (7) din Legea 507/2003, art. 8 alin. (7) din Legea 511/2004, respectiv art. 5 alin. (5) din Legea 379/2005 aplicarea dispozițiilor privind acordarea primei de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006 a fost suspendată, intrând sub incidența acestor dispoziții și art. 37 alin. (2) din O.G. 38/2003. Apreciază reclamantul că, măsura suspendării acordării primei de concediu, a afectat doar exercițiul dreptului, nu și existența acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare, care în speță nu s-a produs, până la data introducerii cererii, astfel încât aceste drepturi există în prezent, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 41 și art. 53 din Constituția României, O.G. 38/2003, Legea 360/2002, art. 91 1 din Legea 188/1999, art. 56 și art. 64 din Legea 24/2000. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3052 din 11 noiembrie 2008, a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumelor cuvenit cu titlu de primă de concediu aferente anilor 2002 – 2003, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Instanța a reținut că soluția se impune, în temeiul prevederilor art. 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003, suspendarea exercițiului dreptului neechivalând cu stingerea lui, ci având drept efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.

Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin devalorizarea monedei naționale, s-a apreciat că este necesară actualizarea sumelor cu indicele de inflație. Împotriva sus menționatei sentințe au declarat recurs, atât pârâtul M.I.R.A. (în prezent M.A.I.) cât și pârâtul M.E.F. (în prezent M.F.P.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului Ț.N., ca neîntemeiată. Atât recurentul M.A.I., cât și recurentul M.F.P. au invocat ca prim motiv de recurs, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive, criticând soluția primei instanțe și pe fond, pentru motiv de nelegalitate. Recursurile se vor admite, în sensul și pentru considerentele care vor expuse în continuare.

Astfel, prin întâmpinarea depusă la filele 15-16 dosar fond, pârâtul M.I.R.A. a invocat în faza judecății în primă instanță excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată, în principal, de faptul că reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special în cadrul I.N.E.P. – autoritate publică ce are, în fapt, calitate procesuală pasivă în cauză. Prima instanță a pronunțat sentința atacată, omițând să analizeze această excepție, încălcând normele procedurale și dreptul la apărare al părții. Având în vedere că, prin această omisiune de a se pronunța asupra unui mijloc de apărare, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și pentru a nu frustra părțile de o cale de atac, în temeiul prevederilor art. 313 C. proc.

civ., recursurile se vor admite, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca aceasta să analizeze excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, precum și celelalte aspecte invocate ca motive de recurs pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții M.E.F. (în prezent M.F.P.) și M.I.R.A. (în prezent M.A.I.) împotriva sentinței civile nr. 3052 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.