ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1943/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

6 octombrie 2008, reclamantul Ț.N. a solicitat obligarea pârâților M.I.R.A.M.E.F.,

la plata sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu, corespunzătoare anilor

2002 și 2003, actualizate cu coeficientul de inflație de la data nașterii

dreptului până la data plății efective.

În motivarea

cererii s-a arătat că, prin O.G. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi

ale polițiștilor, aprobată prin Legea 353/2003 s-a prevăzut, în cuprinsul

dispozițiilor art. 37 alin. (2) că, la plecarea în concediul de odihnă,

polițistul primește primă de concediu egală cu salariul de bază din luna

anterioară.

Prin art. 9 alin.

(7) din Legea 507/2003, art. 8 alin. (7) din Legea 511/2004, respectiv art. 5 alin.

(5) din Legea 379/2005 aplicarea dispozițiilor privind acordarea primei de

concediu pe anii 2004, 2005 și 2006 a fost suspendată, intrând sub incidența

acestor dispoziții și art. 37 alin. (2) din O.G. 38/2003.

Apreciază

reclamantul că, măsura suspendării acordării primei de concediu, a afectat doar

exercițiul dreptului, nu și existența acestuia, întrucât un drept prevăzut de

lege încetează doar prin abrogare, care în speță nu s-a produs, până la data

introducerii cererii, astfel încât aceste drepturi există în prezent, iar

garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al

garantării realizării drepturilor legal acordate.

În drept,

cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 41 și art. 53 din Constituția

României, O.G. 38/2003, Legea 360/2002, art. 91

1

din Legea 188/1999,

art. 56 și art. 64 din Legea 24/2000.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 3052 din 11 noiembrie 2008, a admis acțiunea și a obligat pârâții la

plata către reclamant a sumelor cuvenit cu titlu de primă de concediu aferente

anilor 2002 – 2003, actualizate cu indicele de inflație la data plății

efective.

Instanța a

reținut că soluția se impune, în temeiul prevederilor art. 37 pct. 2 din O.G. nr.

38/2003, suspendarea exercițiului dreptului neechivalând cu stingerea lui, ci

având drept efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de

timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.

Pentru

repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin devalorizarea

monedei naționale, s-a apreciat că este necesară actualizarea sumelor cu

indicele de inflație.

Împotriva sus

menționatei sentințe au declarat recurs, atât pârâtul M.I.R.A. (în prezent M.A.I.)

cât și pârâtul M.E.F. (în prezent M.F.P.), criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul

respingerii acțiunii reclamantului Ț.N., ca neîntemeiată.

Atât recurentul

M.A.I., cât și recurentul M.F.P. au invocat ca prim motiv de recurs, în

principal, excepția lipsei calității procesuale pasive, criticând soluția

primei instanțe și pe fond, pentru motiv de nelegalitate.

Recursurile se

vor admite, în sensul și pentru considerentele care vor expuse în continuare.

Astfel, prin

întâmpinarea depusă la filele 15-16 dosar fond, pârâtul M.I.R.A. a invocat în

faza judecății în primă instanță excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, motivată, în principal, de faptul că reclamantul are calitatea de

funcționar public cu statut special în cadrul I.N.E.P. – autoritate publică ce

are, în fapt, calitate procesuală pasivă în cauză.

Prima instanță

a pronunțat sentința atacată, omițând să analizeze această excepție, încălcând

normele procedurale și dreptul la apărare al părții.

Având în vedere

că, prin această omisiune de a se pronunța asupra unui mijloc de apărare,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și pentru a nu frustra părțile

de o cale de atac, în temeiul prevederilor art. 313 C. proc. civ., recursurile

se vor admite, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca aceasta să analizeze excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților, precum și celelalte aspecte invocate

ca motive de recurs pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâții M.E.F. (în prezent M.F.P.) și M.I.R.A. (în prezent M.A.I.) împotriva

sentinței civile nr. 3052 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2009.