ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1161/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2392

din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta G.D. în contradictoriu cu pârâtul S.R.C.C.S.D.; a

obligat pârâta la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de

evaluare și la emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire, sub sancțiunea

plății unor penalități de 50 Ron/ zi de întârziere de la data rămânerii

definitive a hotărârii ce se va pronunța și a respins ca inadmisibil capătul al

doilea de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei solicitate,

conținând titlu de despăgubire la nivelul stabilit prin expertiza administrată,

în dosarul nr. 24922/3/2006 al Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că acțiunea este determinată

de întârzierea soluționării cererii reclamantei de emitere a deciziei,

reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul din București, str. Nicolae

Gane, potrivit propunerii conținute de Dispoziție nr. 5693 din 2 mai 2006, emisă de P.M.B.

Faptul că prin legea

specială 247/2005, legiuitorul nu înțeles să stabilească un termen anume pentru

finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor, având ca

obiect retrocedarea și emiterea deciziei, reprezentând titlu de despăgubi nu

poate constitui o justificare pentru pârâta C.C.S.D., care uzitând de procedura

aleatorie de selectare a dosarelor prin calculator tergiversează soluționarea

într-un termen rezonabil a cererii reclamantei.

Instanța de fond a obligat

pârâta la daune cominatorii, având în vedere caracterul lor mobilizator care sunt

de natură să determine pârâta la luarea măsurilor dispuse.

În ce privește capătul 2 de

cerere, privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei conținând titlu de

despăgubire, la nivelul stabilit prin expertiza administrată în dosarul nr. 24922/3/2006,

al Tribunalului București, secția a III-a civilă, instanța de fond a respins-o,

ca inadmisibilă, în raport de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care prevede că

evaluarea pretențiilor la despăgubiri este de atributul evaluatorilor

autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C.S.S.D.; expertiza topografică

judiciară administrată în dosarul nr. 24922/3/2006, fiind apreciată de instanță

ca o probă extrajudiciară.

Împotriva acestei hotărâri,

pârâtul S.R.C.C.S.D., a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului se

arată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 2, alin. (1) lit. g),

actuală lit. h), ca urmare a modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 a

contenciosului administrative prin Legea nr. 262/2007, întrucât prin cererea formulată

reclamanta nu a solicitat un răspuns, care poate și trebuie comunicat în

termenul de 30 de zile, ci se solicită acordarea unor drepturi, care pot fi

valorificate în temeiul actului administrativ (decizia C.C.) emis numai în baza

unei legi speciale, Legea nr. 247/2005, act normativ ce prevede mai multe etape

legale prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând titlul de

despăgubire.

În aceste condiții,

procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu

poate fi parcursă în termenul de 30 de zile, termen prevăzut de art. 2 alin.

(1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Recurentul menționează că

dosarul aferent Dispoziției nr. 5693/2006 emisă de P.M.B. a fost transmis

evaluatorului desemnat de C.C., evaluator ce va efectua raportul de evaluare a

imobilului notificat de reclamantă.

Înalta Curte, examinând cu

prioritate conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., constată că recursul este

lipsit de interes.

Din înscrisurile

administrate în recurs rezultă că prin Decizia nr. 3437 din 10 noiembrie 2008 a

C.C.S.D. a fost emis titlul de despăgubire în favoarea intimatei-reclamante G.D.,

în cuantum de 1.430.517 Ron, conform raportului de evaluare întocmit în dosarul

înregistrat cu nr. 20866/ CC din 7 iulie 2005.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că recurenta nu are interes în soluționarea căii de atac a recursului,

având în vedere faptul că a fost emisă decizia sus menționată.

Or, activitatea judiciară nu

poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim

încălcat.

Literatura de specialitate

și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală

ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie

îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul

soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul

practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță

de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și

actual.

În cauză, recursul promovat

de recurentă, în acest moment, este vădit lipsit de interes, având în vedere

faptul că aceasta și-a îndeplinit obligația stabilită prin hotărârea recurată,

privind emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire.

În consecință, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca lipsit

de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.R.C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 2392 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2009.