ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2412/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată

la Curtea de Apel Cluj, la data de 7 ianuarie 2008, reclamantul B.D.A. a solicitat

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea

pârâtului să soluționeze Dosarul nr. 25382/CC conform art. 16 din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005, într-un termen rezonabil, conform art. 6 al Convenției Europene

a Drepturilor Omului și cu prioritate, conform art. 4 al deciziei Comisiei Centrale

nr. 2 din 28 februarie 2006. De asemenea a mai solicitat, transmiterea Dosarului

nr. 25382/CC unui evaluator autorizat, care să procedeze la evaluarea imobilului

teren precizat de reclamant, după standardele internaționale de evaluare (IVSC)

și să emită în favoarea reclamantului o decizie reprezentând titlu de despăgubiri

în echivalent pentru imobilul înscris în C.F. nr. X la nr. top Y, raportat la valoarea

stabilită.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în fapt imobilul identificat în C.F. nr. X, top nr. Y a

aparținut bunicii sale decedată, fiind preluat abuziv de Statul Român, fără despăgubiri

intrând în administrarea fostului Sfat Popular al Orașului Cluj.

Tatăl său - B.R. decedat

a depus în 2001 o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, iar în 2004 - reclamantul

a făcut dovada că este moștenitor legal.

Prin dispoziția din 23

ianuarie 2006 a Președintelui Consiliului Județean s-a statuat că, reclamantul este

persoana îndreptățită potrivit Legii nr. 10/2001 la acordarea despăgubirilor, în

condițiile legii speciale.

Reclamantul a contestat

despăgubirile stabilite prin dispoziție, acțiunea sa fiind admisă prin sentința

nr. 454/2006 a Tribunalului Cluj care a anulat acea parte a dispoziției, întrucât

competența de stabilire a despăgubirilor revine Comisiei Centrale, iar nu Președintelui

Consiliului Județean.

Față de nesoluționarea

dosarului său, înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 25382 din iulie 2006, reclamantul

arată că, nesoluționând dosarul într-un termen rezonabil, Comisia încalcă dispozițiile

art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 139 din 5 februarie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantul B.D.A. în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

- Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și în consecință a obligat

pârâta să soluționeze Dosarul nr. 25382/CC, să transmită acest dosar unui expert

autorizat, care să procedeze la evaluarea terenului, după standardele internaționale

de evaluare. A obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului, o decizie reprezentând

titlu de despăgubire în echivalent, pentru imobilul în litigiu.

În motivarea soluției

s-a reținut că, de la data de 23 ianuarie 2006 de când s-a emis dispoziția din

23 ianuarie 2006 a Președintelui Consiliului Județean și înaintarea dosarului în

luna iulie 2006 la Comisia Centrală, pârâta trebuia să rezolve cererea reclamantului,

care a indicat motive ce justifică o soluționare cu prioritate. Neprocedând în acest

mod, atitudinea pârâtei echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs în termen - pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

- Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând în esență că, prin obligarea

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluționarea dosarului reclamantului,

prin transmiterea acestuia unui evaluator autorizat și emiterea în favoarea reclamantului

a unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în echivalent pentru imobilul în

litigiu, instanța de fond și-a depășit atribuțiile; că prin decizia nr. 2 din 28

februarie 2006 a Comisiei Centrale, ordinea de soluționare a dosarului este aleatorie,

asigurând parcurgerea etapelor de analizare a dosarelor, de evaluare, de emitere

a deciziei reprezentând titlu de despăgubire, că nu se poate reține în cauză un

refuz nejustificat al Comisiei, pentru a soluționa cererea reclamantului.

Examinând cauza în raport

cu critica adusă soluției instanței de fond, cu apărările formulate și probele administrate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Împrejurarea că Normele

metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005 nu prevăd un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire în echivalent pentru imobilul revendicat nu poate conduce la tergiversarea

soluționării cererilor de către autoritatea publică, după cum nici numărul mare

al dosarelor de soluționat nu reprezintă o justificare pentru aceasta.

Parcurgerea unei proceduri

administrative nu poate fi fără termen, întrucât cetățeanul este îndreptățit să

cunoască termenul de soluționare al cererii sale, pentru a nu fi victima unui abuz

de drept, iar exercitarea controlului judecătoresc asupra activității autorității

administrative contribuie la asigurarea unei protecții reale a drepturilor fundamentale

ale cetățenilor, drepturi fundamentale consfințite de Constituția României și de

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, recursul

declarat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților  - Comisia pentru Stabilirea

Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 139 din 5 februarie 2008 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2008.