ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2831/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2831/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2010 pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Z.Z. a chemat în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „C.C.S.D.”),

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta: să

desemneze evaluator și să predea dosarul acestuia în vederea întocmirii

raportului de evaluare pentru imobilul din București, sector 5, compus din

teren și construcție, în termen de 30 de zile de la data de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii; să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire

pentru imobilul menționat în termen de 60 de zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii; la plata penalităților de 1.000 lei/zi de întârziere în

situația neexecutării hotărârii; la plata amenzii de 20% din salariul brut pe

economie, pe zi de întârziere aplicabilă conducătorului autorității centrale, în

situația neexecutării hotărârii; la plata daunelor morale în sumă de 200.000

lei; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat următoarele:

Dosarul care a stat la baza emiterii

Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 11961 din 28 iulie

2009, ce rectifica Dispoziția 8826 din 28 septembrie 2007, a fost înregistrat

la C.C.S.D. sub nr. 45490/ CC, fiind parcursă etapa transmiterii și

înregistrării dosarului.

Au trecut mai bine de 9 ani de la

data depunerii notificării, iar dosarul nu a fost soluționat, ceea ce

contravine principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil consacrat

prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Înainte de a se adresa instanței, a

parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a

solicitat pârâtei, prin cererea înregistrată sub nr. RG/32295 din 02 mai 2010,

desemnarea unui evaluator, predarea dosarului către acesta, precum și emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Prin adresa nr. RG/32295/9726/L10

din 09 iunie 2010, pârâta i-a comunicat faptul că dosarul aferent Dispoziției nr.

11961 din 28 iulie 2009 i-a fost înaintat și înregistrat cu nr. 45155/ CC, a

explicat procedura administrativă din cadrul instituției, refuzând, astfel,

soluționarea celor solicitate prin plângerea prealabilă.

Modalitatea în care pârâta înțelege

să finalizeze dosarul administrativ prelungește în mod nejustificat procedura

de acordare a despăgubirilor ce i se cuvin, invocând jurisprudența C.E.D.O. în

privința termenului rezonabil de soluționare a unei cereri și faptul că este nevoit

să suport costurile și durata unui litigiu care a început în anul 2001, prin

formularea notificării și care nu este soluționat după atâta timp.

În drept, reclamantul a invocat

dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 18, art. 24 din

Legea nr. 554/2004 și ale titlului VII din Legea nr. 247/2005, precum și Decizia

internă a C.C.S.D. nr. 2815 din 16 septembrie 2008.

apel.

Prin sentința nr. 2512 din 30 martie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Z.Z., reținând,

în esență, următoarele:

Așa cum rezultă din dispozițiile art.

16 alin. (5) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, transmiterea dosarelor către

evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare se poate face numai

pentru dosarele în care cererea de restituire în natură a fost respinsă în mod

întemeiat, verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură

realizându-se în temeiul alin. (4) al aceluiași articol.

În speță, prin adresa nr. 45490/ CC

din 06 iunie 2010, pârâta C.C.S.D. a solicitat Primăriei Municipiului București

tabelul cuprinzând lista bunurilor și serviciilor ce se pot oferi în compensare

din luna anterioară emiterii dispoziției Primarului General al Municipiului

București nr. 11961/28 iulie 2009, adresă care nu a primit încă un răspuns.

Curtea de apel a apreciat drept

justificată solicitarea cuprinsă în adresa susmenționată, în condițiile în

care, din dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, rezultă că

propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale se poate face

dacă persoanei îndreptățite nu îi pot fi acordate în compensare alte bunuri sau

servicii.

În concluzie, Curtea de apel a

apreciat că nu există, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004,

un refuz nejustificat al pârâtei de desemnare a evaluatorului și nici de

emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de apel, a declarat recurs reclamantul Z.Z., invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Printr-o primă critică din recurs,

recurentul-reclamant susține că instanța a reținut în mod greșit că la dosarul

administrativ nu se regăsește tabelul cuprinzând lista bunurilor și serviciilor

ce se pot oferi în compensare din luna anterioară emiterii Dispoziției

Primarului General al Municipiului București nr. 119614 din 28 iulie 2009,

respectiv nota din 13 iulie 2007, potrivit căreia municipalitatea nu dispune de

bunuri și/sau servicii care pot fi acordate în compensare, fiind astfel

respectate dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Susține recurentul-reclamant că

dosarul administrativ înregistrat la C.C.S.D. este complet, iar C.C.S.D. a emis

adresa către P.M.B., prin care a solicitat completarea dosarului, după

introducerea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant arată că

instanța nu a luat în considerare faptul că a demarat procedura administrativă

încă din anul 2001, iar nesoluționarea până în prezent reprezintă o încălcare a

principiului termenului rezonabil consacrat de art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Intimata-pârâtă C.C.S.D. a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând,

în esență, că soluționarea dosarului administrativ poate fi realizată numai cu

respectarea ordinii cronologice stabilită prin Decizia C.C.S.D. nr. 2815 din 16

septembrie 2008, după parcurgerea etapelor prevăzute de titlul VII din Legea nr.

247/2005 și de Normele metodologice de aplicare a legii, în ordinea dosarelor

verificate în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură

a imobilului notificat și constatate a fi complete.

Intimată-pârâtă invocă faptul că,

potrivit O.U.G. nr. 4/2012, a fost suspendată pentru o perioadă de 6 luni

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și

procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri,

prevăzute de titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În legătură cu cererea reclamantului

de obligare a C.C.S.D. la plata a 1.000 lei/zi de întârziere și la plata de

daune morale, intimată-pârâtă susține că este neîntemeiată, întrucât nu se

poate reține existența unui refuz nejustificat al C.C.S.D., care este ținută de

respectarea Deciziei C.C.S.D. nr. 2815/2008, dispozițiile art. 1536 C. civ. nu

sunt incidente, iar reglementarea aplicabilă, O.U.G. nr. 81/2007, nu prevede

acordarea dobânzii legale.

Cererea reclamantului de aplicare a

amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată, întrucât

nu se poate reține pasivitatea, reaua-credință sau culpa C.C.S.D. în privința

soluționării cererii reclamantului.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele

arătate în continuare.

Conform circumstanțelor cauzei, prin

Dispoziția Primarului General al Municipiului București 8826 din 28 septembrie 2007,

astfel cum a fost modificată prin Dispoziția Primarului General al Municipiului

București nr. 11961 din 28 iulie 2009, a fost soluționată notificarea nr. 1145/2002

formulată de Z.Z., în sensul respingerii cererii „privind restituirea în natură

a apartamentului din imobilul situat în București, sector 5, întrucât terenul

este afectat de elemente de sistematizare, iar construcția a fost demolată” și

propunerii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru apartament

și pentru cota-parte de 5,62% din suprafața terenului, imposibil de restituit

în natură.

Dosarul aferent dispoziției

susmenționate a fost înregistrat la data de 22 septembrie 2009 la C.C.S.D. sub nr.

45490/ CC (conform înscrisului de la fila 50 a dosarului de fond).

Prin adresa nr. 45490/ CC din 06

octombrie 2010, C.C.S.D. a solicitat Primăriei Municipiului București completarea

dosarului cu înscrisuri care să descrie apartamentul (pentru a se cunoaște

suprafața, anul edificării, materialele folosite la edificare, utilități etc.),

cu fotocopia pașaportului valabil la zi al persoanei îndreptățite și cu tabelul

cuprinzând lista bunurilor și serviciilor ce se pot oferi în compensare din

luna anterioară emiterii dispoziției, cu precizarea că nota potrivit căreia

municipalitatea nu dispune de asemenea bunuri și/sau servicii a fost emisă la

data de 13 iulie 2007, iar dispoziția a fost emisă la data de 28 iulie 2009.

Nici aspectele reținute de instanța

de fond și nici apărările intimatei-pârâte întemeiate pe necesitatea

completării dosarului administrativ aferent dispoziției emise de Primarul

General al Municipiului București nu pot fi primite, întrucât, pe de o parte, nota

din 13 iulie 2007, potrivit căreia municipalitatea nu dispune de bunuri și/sau

servicii în compensare, răspunde cerințelor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

data emiterii sale fiind apreciată prin raportare la Dispoziția Primarului

General al Municipiului București 8826 din 28 septembrie 2007, iar, pe de altă

parte, aspectele din cuprinsul adresei C.C.S.D. referitoare la descrierea

imobilului pot fi lămurite în cadrul procedurii de evaluare a imobilului. Sub

aspectul solicitării de depunere a fotocopiei pașaportului valabil la zi al

reclamantului, instanța constată că la dosarul administrativ este depusă

procura specială de reprezentare a petentului Z.Z. de către avocat L.C., astfel

că o asemenea solicitare nu poate justifica întârzierea soluționării dosarului.

Intervalul de timp pe parcursul

căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat

abuziv, în condițiile în care intimatul-reclamant a depus notificarea în anul

2002, iar calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin

Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 8826 din 28

septembrie 2007, modificată ulterior, prin Dispoziția Primarului General al

Municipiului București nr. 11961 din 28 iulie 2009, dosarul fiind înregistrat

în anul 2009 la C.C.S.D., conferă consistență concluziei că durata procedurii

administrative de soluționare a notificării este de natură a încălca principiul

soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful

1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Faptul că legea specială (titlul VII

al Legii nr. 247/2005) nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor nu

conferă suport apărărilor pârâtei, pentru că, în temeiul art. 20 din

Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația primară și

secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a

despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să

contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil,

consacrat de dispozițiile susmenționate din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, ca o garanție a dreptului la un proces

echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în

cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor

definitive.

În aprecierea conduitei autorității

publice pârâte, instanța are în vedere inclusiv faptul că, abia după trei luni

de la data introducerii cererii de chemare în judecată la 2 iulie 2010, pârâta C.C.S.D.,

prin adresa nr. 45490/ CC din 06 octombrie 2010, a solicitat Primăriei

Municipiului București completarea dosarului cu administrativ cu datele

menționate anterior.

Complexitatea etapelor procedurale

reglementate de titlul VII al Legii nr. 247/2005 și de Normele metodologice de

aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 poate constitui un

criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi

invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare sau a unei totale

pasivități a autorității publice.

Astfel fiind, având în vedere faptul

că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (5), (6) și (7) din titlul VII –

„Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire poate fi realizată numai după desemnarea evaluatorului autorizat și

întocmirea raportului de evaluare, în considerarea caracterului complex al

acestor proceduri, Înalta Curte apreciază ca fiind rezonabilă obligarea pârâtei

C.C.S.D. să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunțarea

prezentei hotărâri.

În fine, apărările pârâtei referitoare

la aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 4/2012 nu pot fi primite, întrucât acțiunea

a fost introdusă la data de 22 iulie 2010, iar hotărârea judecătorească recurată

a fost pronunțată la data de 30 martie 2011 anterior intrării în vigoare a actului

normativ invocat, astfel că, potrivit principiului tempus regit actum,

dispozițiile acestuia nu sunt de natură a fundamenta o altă soluție.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)

și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Z.Z.

împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, pe care o va modifica în sensul admite

acțiunii formulate de reclamant și obligării pârâtei C.C.S.D. să finalizeze

procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri, cu menținerea celorlalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Având în vedere soluția pronunțată,

în temeiul art. 274 C. proc. civ., intimată-pârâtă Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor va fi obligată la plata către recurentul-reclamant Z.Z.

a sumei de 2.400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Z.Z.

împotriva sentinței civile nr. 2512 din 30 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată.

Admite acțiunea formulată de

reclamantul Z.Z. în sensul că obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunțarea

prezentei hotărâri.

Menține celelaltedispoziții ale

sentinței atacate.

Obligă intimata-pârâtă Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata către recurentul-reclamant Z.Z.

a sumei de 2.400 lei cheltuieli de judecată în fond și în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 iunie 2012.