ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2831/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Z.Z.

a chemat în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „C.C.S.D.”), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta: să desemneze evaluator și să predea dosarul acestuia în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru imobilul din București, sector 5, compus din teren și construcție, în termen de 30 de zile de la data de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul menționat în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; la plata penalităților de 1.000 lei/zi de întârziere în situația neexecutării hotărârii; la plata amenzii de 20% din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere aplicabilă conducătorului autorității centrale, în situația neexecutării hotărârii; la plata daunelor morale în sumă de 200.000 lei; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele: Dosarul care a stat la baza emiterii Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 11961 din 28 iulie 2009, ce rectifica Dispoziția 8826 din 28 septembrie 2007, a fost înregistrat la C.C.S.D. sub nr. 45490/ CC, fiind parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarului. Au trecut mai bine de 9 ani de la data depunerii notificării, iar dosarul nu a fost soluționat, ceea ce contravine principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Înainte de a se adresa instanței, a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a solicitat pârâtei, prin cererea înregistrată sub nr. RG/32295 din 02 mai 2010, desemnarea unui evaluator, predarea dosarului către acesta, precum și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Prin adresa nr. RG/32295/9726/L10 din 09 iunie 2010, pârâta i-a comunicat faptul că dosarul aferent Dispoziției nr. 11961 din 28 iulie 2009 i-a fost înaintat și înregistrat cu nr. 45155/ CC, a explicat procedura administrativă din cadrul instituției, refuzând, astfel, soluționarea celor solicitate prin plângerea prealabilă. Modalitatea în care pârâta înțelege să finalizeze dosarul administrativ prelungește în mod nejustificat procedura de acordare a despăgubirilor ce i se cuvin, invocând jurisprudența C.E.D.O. în privința termenului rezonabil de soluționare a unei cereri și faptul că este nevoit să suport costurile și durata unui litigiu care a început în anul 2001, prin formularea notificării și care nu este soluționat după atâta timp.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 18, art. 24 din Legea nr. 554/2004 și ale titlului VII din Legea nr. 247/2005, precum și Decizia internă a C.C.S.D. nr. 2815 din 16 septembrie 2008. 2. Hotărârea pronunțată de Curtea de apel. Prin sentința nr. 2512 din 30 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Z.Z., reținând, în esență, următoarele: Așa cum rezultă din dispozițiile art. 16 alin. (5) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, transmiterea dosarelor către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare se poate face numai pentru dosarele în care cererea de restituire în natură a fost respinsă în mod întemeiat, verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură realizându-se în temeiul alin. (4) al aceluiași articol.

În speță, prin adresa nr. 45490/ CC din 06 iunie 2010, pârâta C.C.S.D. a solicitat Primăriei Municipiului București tabelul cuprinzând lista bunurilor și serviciilor ce se pot oferi în compensare din luna anterioară emiterii dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 11961/28 iulie 2009, adresă care nu a primit încă un răspuns. Curtea de apel a apreciat drept justificată solicitarea cuprinsă în adresa susmenționată, în condițiile în care, din dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, rezultă că propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale se poate face dacă persoanei îndreptățite nu îi pot fi acordate în compensare alte bunuri sau servicii. În concluzie, Curtea de apel a apreciat că nu există, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, un refuz nejustificat al pârâtei de desemnare a evaluatorului și nici de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

3. Recursul declarat de reclamantul Z.Z. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel, a declarat recurs reclamantul Z.Z., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Printr-o primă critică din recurs, recurentul-reclamant susține că instanța a reținut în mod greșit că la dosarul administrativ nu se regăsește tabelul cuprinzând lista bunurilor și serviciilor ce se pot oferi în compensare din luna anterioară emiterii Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 119614 din 28 iulie 2009, respectiv nota din 13 iulie 2007, potrivit căreia municipalitatea nu dispune de bunuri și/sau servicii care pot fi acordate în compensare, fiind astfel respectate dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Susține recurentul-reclamant că dosarul administrativ înregistrat la C.C.S.D. este complet, iar C.C.S.D. a emis adresa către P.M.B., prin care a solicitat completarea dosarului, după introducerea cererii de chemare în judecată. Recurentul-reclamant arată că instanța nu a luat în considerare faptul că a demarat procedura administrativă încă din anul 2001, iar nesoluționarea până în prezent reprezintă o încălcare a principiului termenului rezonabil consacrat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 4. Apărarea intimatei-pârâte C.C.S.D. Intimata-pârâtă C.C.S.D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că soluționarea dosarului administrativ poate fi realizată numai cu respectarea ordinii cronologice stabilită prin Decizia C.C.S.D.

nr. 2815 din 16 septembrie 2008, după parcurgerea etapelor prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005 și de Normele metodologice de aplicare a legii, în ordinea dosarelor verificate în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și constatate a fi complete. Intimată-pârâtă invocă faptul că, potrivit O.U.G. nr. 4/2012, a fost suspendată pentru o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII al Legii nr. 247/2005. În legătură cu cererea reclamantului de obligare a C.C.S.D. la plata a 1.000 lei/zi de întârziere și la plata de daune morale, intimată-pârâtă susține că este neîntemeiată, întrucât nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al C.C.S.D., care este ținută de respectarea Deciziei C.C.S.D.

nr. 2815/2008, dispozițiile art. 1536 C. civ. nu sunt incidente, iar reglementarea aplicabilă, O.U.G. nr. 81/2007, nu prevede acordarea dobânzii legale. Cererea reclamantului de aplicare a amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată, întrucât nu se poate reține pasivitatea, reaua-credință sau culpa C.C.S.D. în privința soluționării cererii reclamantului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

Conform circumstanțelor cauzei, prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București 8826 din 28 septembrie 2007, astfel cum a fost modificată prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 11961 din 28 iulie 2009, a fost soluționată notificarea nr. 1145/2002 formulată de Z.Z., în sensul respingerii cererii „privind restituirea în natură a apartamentului din imobilul situat în București, sector 5, întrucât terenul este afectat de elemente de sistematizare, iar construcția a fost demolată” și propunerii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru apartament și pentru cota-parte de 5,62% din suprafața terenului, imposibil de restituit în natură. Dosarul aferent dispoziției susmenționate a fost înregistrat la data de 22 septembrie 2009 la C.C.S.D.

sub nr. 45490/ CC (conform înscrisului de la fila 50 a dosarului de fond). Prin adresa nr. 45490/ CC din 06 octombrie 2010, C.C.S.D.

a solicitat Primăriei Municipiului București completarea dosarului cu înscrisuri care să descrie apartamentul (pentru a se cunoaște suprafața, anul edificării, materialele folosite la edificare, utilități etc.), cu fotocopia pașaportului valabil la zi al persoanei îndreptățite și cu tabelul cuprinzând lista bunurilor și serviciilor ce se pot oferi în compensare din luna anterioară emiterii dispoziției, cu precizarea că nota potrivit căreia municipalitatea nu dispune de asemenea bunuri și/sau servicii a fost emisă la data de 13 iulie 2007, iar dispoziția a fost emisă la data de 28 iulie 2009. Nici aspectele reținute de instanța de fond și nici apărările intimatei-pârâte întemeiate pe necesitatea completării dosarului administrativ aferent dispoziției emise de Primarul General al Municipiului București nu pot fi primite, întrucât, pe de o parte, nota din 13 iulie 2007, potrivit căreia municipalitatea nu dispune de bunuri și/sau servicii în compensare, răspunde cerințelor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, data emiterii sale fiind apreciată prin raportare la Dispoziția Primarului General al Municipiului București 8826 din 28 septembrie 2007, iar, pe de altă parte, aspectele din cuprinsul adresei C.C.S.D.

referitoare la descrierea imobilului pot fi lămurite în cadrul procedurii de evaluare a imobilului. Sub aspectul solicitării de depunere a fotocopiei pașaportului valabil la zi al reclamantului, instanța constată că la dosarul administrativ este depusă procura specială de reprezentare a petentului Z.Z. de către avocat L.C., astfel că o asemenea solicitare nu poate justifica întârzierea soluționării dosarului.

Intervalul de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, în condițiile în care intimatul-reclamant a depus notificarea în anul 2002, iar calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 8826 din 28 septembrie 2007, modificată ulterior, prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 11961 din 28 iulie 2009, dosarul fiind înregistrat în anul 2009 la C.C.S.D., conferă consistență concluziei că durata procedurii administrative de soluționare a notificării este de natură a încălca principiul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Faptul că legea specială (titlul VII al Legii nr. 247/2005) nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor nu conferă suport apărărilor pârâtei, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de dispozițiile susmenționate din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.

În aprecierea conduitei autorității publice pârâte, instanța are în vedere inclusiv faptul că, abia după trei luni de la data introducerii cererii de chemare în judecată la 2 iulie 2010, pârâta C.C.S.D., prin adresa nr. 45490/ CC din 06 octombrie 2010, a solicitat Primăriei Municipiului București completarea dosarului cu administrativ cu datele menționate anterior. Complexitatea etapelor procedurale reglementate de titlul VII al Legii nr. 247/2005 și de Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare sau a unei totale pasivități a autorității publice.

Astfel fiind, având în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (5), (6) și (7) din titlul VII – „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire poate fi realizată numai după desemnarea evaluatorului autorizat și întocmirea raportului de evaluare, în considerarea caracterului complex al acestor proceduri, Înalta Curte apreciază ca fiind rezonabilă obligarea pârâtei C.C.S.D. să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri. În fine, apărările pârâtei referitoare la aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 4/2012 nu pot fi primite, întrucât acțiunea a fost introdusă la data de 22 iulie 2010, iar hotărârea judecătorească recurată a fost pronunțată la data de 30 martie 2011 anterior intrării în vigoare a actului normativ invocat, astfel că, potrivit principiului tempus regit actum, dispozițiile acestuia nu sunt de natură a fundamenta o altă soluție. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Z.Z. împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe care o va modifica în sensul admite acțiunii formulate de reclamant și obligării pârâtei C.C.S.D.

să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate. Având în vedere soluția pronunțată, în temeiul art. 274 C. proc. civ., intimată-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi obligată la plata către recurentul-reclamant Z.Z. a sumei de 2.400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Z.Z. împotriva sentinței civile nr. 2512 din 30 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată. Admite acțiunea formulată de reclamantul Z.Z. în sensul că obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri. Menține celelaltedispoziții ale sentinței atacate. Obligă intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata către recurentul-reclamant Z.Z. a sumei de 2.400 lei cheltuieli de judecată în fond și în recurs.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.